Un exemplu de decădere

Împreună cu soțul meu, am participat odată la o adunare în care se manifesta împreună simțire față de un frate bolnav de tuberculoză. El era palid și lipsit de vlagă. A cerut poporului lui Dumnezeu să se roage pentru el. Spunea că și familia lui este bolnavă și că pierduse un copil. Vorbea afectat de pierderea lui. Spunea că așteptase mult timp să se întâlnească cu fratele și sora White. El credea că, dacă se vor ruga pentru el, se va vindeca. După ce s-a terminat adunarea, frații ne-au atras atenția asupra cazului său. Ei spuneau că biserica îi ajută; că soția lui e bolnavă și că le murise copilul. Frații se adunaseră chiar și acasă la el, rugându-se pentru familia îndurerată, Noi eram foarte istoviți și, datorită și oboselii acumulate în timpul întrunirii, ne-am scuzat și am vrut să ne retragem.SS 618.3

Eu mă hotărâsem să nu mă angajez să mă rog pentru nimeni, decât dacă Duhul Domnului îmi va porunci acest lucru. Mi se arătase că existau atât de multe nelegiuiri chiar și printre așa-zișii păzitori ai Sabatului, încât nu am vrut să mă unesc în rugăciune pentru cei a căror viață nu o cunoșteam. Mi-am prezentat motivația. Am fost asigurată de frați că, din câte știau ei, era un frate vrednic de încredere. Am schimbat câteva cuvinte cu cel care solicitase rugăciunile noastre ca să se vindece; însă nu mă simțeam în largul meu. El a plâns și a spus că ne așteptase să venim și că era sigur că, dacă ne vom ruga pentru el, avea să se facă bine. Noi i-am spus că nu-i cunoaștem viața și că am prefera să se roage pentru el cei ce îl cunoșteau. El a stăruit atât de mult de noi, încât ne-am decis să luăm aminte la cazul lui și să-I prezentăm înaintea Domnului în seara aceea; și dacă lucrurile vor fi clare, îi vom împlini cererea.SS 619.1

În seara respectivă, ne-am plecat la rugăciune și am prezentat cazul lui înaintea Domnului. L-am rugat fierbinte să ne descopere voia Lui cu privire la acel om. Tot ce doream era ca Dumnezeu să fie proslăvit. Este vrerea Domnului ca noi să ne rugăm pentru acest om în suferință? Ne-am descărcat povara înaintea Domnului și ne-am dus la culcare. Cazul acelui om mi-a fost prezentat cu claritate într-un vis. A fost arătat felul lui de viețuire încă din copilărie și că, dacă noi ne vom ruga, Domnul nu ne va asculta; căci el nutrea nelegiuirea în inima sa. În dimineața următoare, omul a venit la noi, cerându-ne să ne rugăm pentru el. L-am luat deoparte și i-am spus că ne pare rău că suntem siliți să îi refuzăm cererea. I-am relatat visul meu, iar el a recunoscut că era adevărat. El practica masturbarea încă din copilărie și continuase acest lucru și după ce s-a căsătorit, însă a spus că va încerca să se debaraseze de acest obicei.SS 619.2

Acest om trebuia să biruie un obicei pe care îl avea de multă vreme. El se afla în perioada de mijloc a vieții. Principiile lui morale erau atât de slabe, încât, atunci când ajungeau în conflict cu îngăduințe de mult timp tolerate, acestea era biruite. Patimile josnice câștigaseră supremația asupra naturii înalte. L-am întrebat despre reforma sănătății. El a spus că nu o poate pune în practică. Soția lui arunca faina de tip graham dacă i-o aducea în casă. Această familie fusese ajutată de către biserică. De asemenea, se înălțaseră rugăciuni pentru ei. Copilul le murise, soția era bolnavă, iar soțul și tatăl voia să transfere cazul lor asupra noastră, astfel ca noi să ne prezentăm înaintea unui Dumnezeu sfânt și El să facă o minune pentru ca omul să se facă bine. Sensibilitatea morală a acelui om era paralizată.SS 620.1

Când adoptă obiceiuri ordinare în timp ce spiritul este plăpând, tinerii nu vor căpăta niciodată forța de a-și forma pe deplin și în mod corect caracterul fizic, intelectual și moral. Aveam în fața noastră un om care se înjosea în fiecare zi și totuși avusese îndrăzneala de a se aventura în prezența lui Dumnezeu și a cere o creștere a puterii sale pe care și-o irosise și care, dacă i-ar fi fost dată, ar fi consumat-o prin viciul său. Câtă răbdare are Dumnezeu! Dacă El ar face omului potrivit cu căile lui rele, cine ar putea sta în fața Sa? Cum ar fi fost dacă noi am fi fost mai puțin precauți și am fi dus cazul acestui om înaintea Domnului, în timp ce el continua să practice nelegiuirea? Oare ne-ar fi ascultat Domnul? Ne-ar fi răspuns El? “Căci Tu nu ești un Dumnezeu căruia să-I placă răul, cel rău nu poate locui lângă Tine. Nebunii nu pot sta în preajma ochilor Tăi; Tu urăști pe cei ce fac fărădelegea”. (Psalmii 5, 4.5.) “Dacă aș fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul”. (Psalmii 66, 18.)SS 620.2

Acesta nu este un caz unic. Nici măcar relația de căsătorie nu a fost suficientă pentru a-l reține pe acest om să practice mai departe obiceiurile sale ordinare din copilărie. Aș vrea să pot spune că sunt convinsă că acele cazuri de felul acestuia tocmai prezentat sunt rare, însă eu știu că sunt frecvente. Copiii născuți din părinți stăpâniți de patimi josnice ajung oameni de nimic. Ce se poate aștepta de la acești copii decât că ei se vor afunda și mai mult decât părinții lor în păcat? Ce se poate aștepta de la generația care urmează? Mii de oameni sunt lipsiți de principii. Aceștia transmit urmașilor lor patimile lor ordinare și mârșave. Ce moștenire! Mii de oameni trăiesc o existență lipsită de principii, pângărindu-și și molipsindu-și tovarășii și perpetuându-și patimile josnice pe care le transmit copiilor lor. Ei își asumă răspunderea de a pune asupra acestora pecetea propriilor lor caractere.SS 621.1