Puterea poftei

[Testimonies for the Church 3:485-489 (1875).]

Una dintre cele mai puternice ispite cu care are de-a face omul este în punctul numit poftă. Între minte și corp există o relație tainică și minunată. Ele reacționează una față de cealaltă. Cea dintâi preocupare a vieții noastre ar trebui să fie să ne păstrăm corpul sănătos pentru a-i dezvolta puterea, astfel ca fiecare parte a mașinăriei vii să acționeze în armonie cu celelalte. A neglija corpul înseamnă a neglija mintea. Dumnezeu nu poate fi slăvit atunci când copiii Săi au trupuri bolnave și o minte pipernicită. A face pe plac gustului pe seama sănătății înseamnă a abuza în mod nelegiuit de simțuri. Cei care sunt necumpătați în vreun fel, fie în mâncare, fie în băutură, își irosesc forțele fizice și își slăbesc puterea morală. Ei vor simți consecințele încălcării legii fizice.SS 122.1

Mântuitorul lumii a știut că îngăduirea poftei ne produce debilitate fizică și va amorți într-atât organele de percepție, încât lucrurile sacre și veșnice nu vor fi înțelese. Domnul Hristos a știut că lumea s-a dedat la lăcomie și că această îngăduință avea să-i pervertească puterile morale. Având în vedere că îngăduirea poftei a avut efect atât de puternic asupra neamului omenesc, încât Fiul cel divin al lui Dumnezeu a trebuit, pentru binele omului, să postească aproape șase săptămâni, spre a zdrobi puterea poftei, ce lucrare este înaintea creștinului pentru a putea birui așa cum a biruit Domnul Hristos! Puterea ispitei de a îngădui pofta pervertită poate fi măsurată doar prin chinul inexprimabil, suferit de Domnul Hristos în timpul acelui post îndelungat în pustie.SS 122.2

Domnul Hristos știa că, pentru a aduce la îndeplinire cu succes planul de mântuire, trebuia să înceapă lucrarea de refacere a omului exact din punctul din care a început distrugerea. Adam a căzut datorită îngăduirii poftei. Pentru a întipări în om obligațiile de a asculta de Legea lui Dumnezeu, Domnul Hristos Și-a început lucrarea de recuperare prin reformarea obiceiurilor fizice ale omului. Declinul în ce privește virtutea și degenerarea neamului omenesc se datorează în cea mai mare măsură îngăduirii poftei pervertite.SS 123.1