Copie a primelor trei viziuni

Am văzut că trebuie să ne trezim și trebuie să strigăm stăruitor ca să se descopere brațul Domnului. Este fatal să dormim acum. Timpul este aproape sfârșit. Am văzut că ne era rușine să ne referim la împrăștiere ca exemple care să ne călăuzească acum în timpul adunării; căci dacă Dumnezeu nu face mai mult pentru noi acum decât a făcut atunci, nu vom fi adunați niciodată. Prin împrăștiere Israel a fost distrus și pedepsit dar acum Dumnezeu îi va aduna și-i va vindeca.MN 12.1

Am văzut că Dumnezeu și-a întins mâna a doua oară pentru a reface rămășița poporului Său. Ei sunt aceia care au fost acoperiți cu rușinea de la anul 1844. Am văzut că eforturile de răspândire a Evangheliei sau fost înmulțite ca în anii 1843 și 1844. Prin risipire, eforturile de a răspândi adevărul au avut un efect slab - a realizat puțin sau nimic - dar acum în timpul adunării, când Dumnezeu Și-a întins mâna ca să-și adune poporul Său, străduințele de a împrăștia adevărul au avut efectul scontat; și toți trebuie să fie uniți și zeloși în lucrare. Am văzut că era nevoie de o revistă și toți ar trebui să se simtă interesați de ea.MN 12.2

Am văzut că adevărul trebuie explicat ... că pământul și tot ce este pe el este al Domnului și că nu ar trebui să se facă economie de mijloacele necesare pentru a-l explica.MN 12.3

Am văzut că schița cea veche a fost dirijată de Domnul și că nici o cifră din ea nu trebuie schimbată decât prin inspirație. Am văzut că numerele de pe schiță au fost așa cum le-a dorit Dumnezeu și mâna Lui le-a acoperit și a ascuns greșeala cu privire la anumite date și nimeni nu avea să le vadă până când mâna Sa nu avea să fie ridicată.MN 12.4

Am văzut că fiara cu două coarne avea o gură de balaur, că puterea ei era în cap, și că decretul va ieși din gura ei. Apoi am văzut pe mama desfrânatelor; că mama nu era cu fiicele, ci era separată și distinctă de ele. Ea și-a avut vremea ei care acum a trecut, iar fiicele ei protestante aveau să apară pe scenă și vor acționa cu aceeași minte ca și mama lor atunci când a persecutat pe sfinți. Am văzut că în timp ce mama a scăzut în putere, fetele creșteau și în curând vor exercita puterea pe care odinioară o folosise mama lor.MN 12.5

Am văzut că bisericile cu numele și adventiștii cu numele ne vor trăda ca și Iuda în mâinile catolicilor pentru a face ca influența lor să se dea pe față împotriva adevărului. Atunci sfinții vor fi un popor anonim puțin cunoscut de către catolici; dar bisericile și adventiștii cu numele care cunosc credința și obiceiurile noastre (deoarece ne-au urât din cauza Sabatului pentru că nu l-au putut respinge, vor trăda pe sfinți și-i vor reclama catolicilor ca fiind aceia care disprețuiesc instituțiile oamenilor; adică păzesc Sabatul și disprețuiesc duminica).MN 12.6

Atunci catolicii vor îndemna pe protestanți să meargă înainte, și aceștia dau un decret ca toți cei care nu păzesc ziua întâia a săptămânii în locul zilei a șaptea, să fie omorâți. Iar catolicii al căror număr este mare vor sta alături de protestanți.MN 12.7

Catolicii vor da putere chipului fiarei. Iar protestanții vor lucra așa cum a lucrat și mama lor pentru a distruge pe sfinți. Dar înainte ca decretul să-și aducă roadele, sfinții vor fi eliberați de Dumnezeu. Apoi am văzut că lucrarea lui Isus în Sanctuar se va încheia curând. Și după ce lucrarea Sa se încheie, vine la ușa primei despărțituri și mărturisește păcatele lui Israel pe capul țapului de trimis. Atunci va îmbrăca veșmintele răzbunării. Atunci vor cădea plăgile peste cei nelegiuiți, dar acestea nu vor veni până ce Isus nu îmbracă veșmântul acela și până nu-și ia locul pe tronul cel mare și alb. Apoi în timp ce plăgile cad, țapul de trimis este îndepărtat. El se luptă cu putere să scape, dar este ținut cu strășnicie de mâna care-l conduce. Dacă ar scăpa, Israel și-ar pierde viața. Am văzut că va fi nevoie de un timp pentru a îndepărta țapul de trimis în țara uitării după ce păcatele au fost puse pe capul lui.MN 13.1

Am văzut că norul cel mare și alb nu era locul sfânt, ci era cu totul deosebit de locul sfânt și de cel prea sfânt, cu totul deosebit de sanctuar.MN 13.2

Apoi îngerul a repetat aceste cuvinte și a zis: ‘’Acesta este timpul despre care a vorbit Isaia. El a văzut că nu era nimeni și că nu era nici un mijlocitor. Nu mai era nici un mijlocitor între Dumnezeu și om și aceste plăgi nu mai puteau să fie reținute deoarece Isus nu mai mijlocea pentru Israel, și au fost acoperiți cu acoperișul Duhului Sfânt, dar peste cei care nu fuseseră acoperiți au căzut plăgile, deoarece ei nu aveau nimic care să-i ocrotească de mânia lui Dumnezeu.” Dorchester, Maine (23 octombrie 1850.)MN 13.3

Iubite Gar,
Acum câtva timp mi-ai trimis câteva copii xerox cu citate presupuse a proveni din colecția Magan-Sutherland-Spalding, să le verific. Eu aveam deja aceste copii pe care le primisem de la altcineva și care erau legate în unul din volumele mele de manuscrise. Totdeauna pusesem la îndoială aceste pasaje pentru că nu sunau ca scrisorile ei, și aveau ceva ciudat. Așa că după un timp am scris fratelui Arthur L. White și astăzi am primit declarația următoare: Washington D.C. 13 octombrie 1965MN 13.4

Iubite frate Clark,
Am scrisoarea ta la care voi răspunde chiar azi, dar am găsit în poșta de azi cererea ta pentru verificarea unor materiale purtând data de 23 octombrie 1850. Nu avem o sursă autentică a acestui manuscris și de aceea îl consider apocrif.MN 13.5

În el sunt unele declarații care ne fac să ne punem serios întrebarea dacă aceste cuvinte au fost scrise în realitate de Ellen G. White. Nu există nici o declarație de acest fel în manuscrisele E.G.White sau în alte lucrări publicate de ea”.MN 13.6

Semnat Arthur L. White