Adoptarea de copii

Din când în când mulți mi-au cerut sfat cu privire la oportunitatea de a adopta copii încă din fragedă copilărie. Printre aceștia sunt câteva soții de pastori. Înainte de a răspunde la aceste întrebări, am încercat atât cât mi-a stat în putință să aflu cât mai multe împrejurări ale cazului și n-am îndrăznit să dau sfat până când n-am fost sigură că Domnul mă conduce.MN 125.3

Există unii care nu pot să aibă copii și care ar face bine să adopte copii. Cei care nu au răspundere sfântă să vestească Cuvântul și să lucreze direct pentru salvarea sufletelor, au îndatoriri în alte domenii de lucrare. Dacă sunt consacrați lui Dumnezeu și sunt pregătiți să modeleze mințile omenești, Domnul îi va binecuvânta în îngrijirea copiilor altora, însă prima noastră atenție trebuie să se îndrepte spre copiii credincioșilor. Printre păzitorii Sabatului sunt multe familii cu mulți copii care nu pot fi îngrijiți. Mulți părinți dau dovadă că nu au învățat de la Hristos lecțiile care i-ar fi făcut păzitori siguri ai copiilor. Copiii lor nu primesc o educație potrivită. Și printre noi sunt mulți copii pe care moartea i-a lipsit de grija unui părinte. Există unii care ar putea lua pe unii dinte acești copii ca să le modeleze caracterele după principiile biblice.MN 125.4

Totuși nu îndrăznesc să sfătuiesc pe pastori și pe misionarii noștri care se mută mereu din loc în loc, să se încumete să adopte copii și mai ales prunci neajutorați. Cei care au copii trebuie să împartă răspunderea pentru educarea lor și pentru serviciul în slujba lui Dumnezeu. Este datoria soției să aibă grijă de copii și de soț. Domnul îi va da putere să îndeplinească această lucrare dacă își va pune încrederea în El și dacă va asculta de legile vieții și ale sănătății. Soțul și soția trebuie să fie uniți în lucrarea de a crește pe copii în dragoste și temere de Dumnezeu. O familie bine ordonată și disciplinată are o influență puternică spre bine, dar dacă nu aveți copii s-ar putea ca Domnul să aibă un plan înțelept atunci când v-a lipsit de această binecuvântare. Aceasta nu ar trebui să constituie o dovadă că aveți datoria să adoptați copii. În unele cazuri acest lucru ar putea fi recomandabil. Când Domnul vă îndeamnă să luați un copil de crescut, atunci datoria este prea clară ca să fie înțeleasă greșit, dar de regulă nu este voia lui Dumnezeu ca soția pastorului să se încarce cu o astfel de răspundere.MN 125.5

Lucrarea lui Dumnezeu cere lucrul cel mai serios, iar Domnul vrea să aibă pe pastori și pe soțiile lor strâns uniți în această lucrare. Soțul și soția își pot armoniza lucrul lor astfel încât soția să fie completarea soțului. Domnul îi dorește uniți ca să vegheze la glasul Lui, să se apropie din ce în ce mai mult de El, hrănindu-se din Cuvântul Său și primind lumină și binecuvântare spre a le împărți altora. El ar trebui să fie cât mai liber cu putință să participe la adunări de tabără și la alte adunări, iar soția poare fi continuu un mare ajutor pentru soțul ei în vizitare și în alte lucrări personale.MN 126.1

Dacă tovarășa unui pastor se unește cu soțul ei în lucrarea de salvare a sufletelor, aceasta este lucrarea cea mai înaltă pe care o poate face, dar grija pentru copilaș îi va absorbi atât de mult atenția încât nu va mai putea participa la adunări și nu va mai putea lucra cu succes în vizitare și pentru efort personal. Chiar dacă își însoțește soțul, copilul este prea adesea povara gândurilor și a convorbirilor, iar vizitele sunt fără folos. Aceia pe care Dumnezeu i-a chemat să fie conlucrători cu El nu trebuie să aibă idoli care să le absoarbă gândul și afecțiunea pe care le-ar fi îndreptat în alte direcții...MN 126.2

Trebuie să ne cercetăm cu grijă inimile și să ne studiem motivele. Egoismul poate da naștere unei dorințe să facă ceva care pare să fie o faptă neegoistă și vrednică de laudă. Motivul pentru care mulți hrănesc dorința să adopte un copil - dorința după ceva asupra căruia să-și concentreze afecțiunile - descoperă faptul că inima nu este concentrată asupra lui Hristos; ea nu este implicată în lucrarea Sa. Când am auzit o soție că soțul nu i-a arătat toată afecțiunea pe care o așteptase, am înălțat o cerere tăcută lui Dumnezeu ca acest suflet să fie reînviorat cu Cuvântul. După lumina pe care Dumnezeu mi-a dat-o, știam că ea avea nevoie să bea din apele profunde și răcoritoare ale Libanului și nu din apele tulburi din vale. Când femeile se vor adăpa din Apa Vieții, vor avea mult mai puțin sentimentalism și o spiritualitate mult mai profundă. Ele își vor curăți sufletele prin ascultarea de adevăr. Dacă viața unei femei este legată de viața aceluia pe care l-a ales să fie conlucrător cu Dumnezeu, să fie atentă ca nu cumva să-i obosească inima și să-i întristeze sufletul faptele ei lipsite de consacrare. Dacă eul pretinde atenție și dacă nu i se dă atenția pe care o așteaptă, devine nefericită și-l poate împiedica mult în lucrare. Ea trebuie să învețe de la Hristos care n-a trăit ca să-Și placă Sieși. El este exemplul nostru în toate lucrurile.MN 126.3

Dacă soția este conlucrătoare cu Hristos în lucrarea de salvare a sufletelor, ea va sta alături de el pentru cultivarea minții și a inimii. Ea se va strădui să stea alături de el în cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu și în ascultare de cerințele Sale. Ea își va păstra sufletul înviorat mâncând Cuvântul și bând din apele Izvorului vieții. Atunci cuvintele pe care le rostește nu vor fi determinate de invidie. Ele vor izvorî dintr-o inimă sfințită care a învățat lecțiile zilnice la picioarele lui Isus. În felul acesta, în loc să devină o povară neajutorată, care să fie obiectul solicitării soțului și care să-i ceară toată atenția, soția își poate întări soțul să facă serviciul cel mai înalt pentru Dumnezeu.MN 126.4

Lumina pe care mi-a dat-o Dumnezeu cu privire la soțiile pastorilor, este că dacă viețile lor sunt ținute în consacrare strânsă pentru Dumnezeu, așa cum este datoria tuturor acelora care sunt conlucrători cu El, ele vor găsi atât de multe suflete pe care să le slujească încât nu vor mai avea timp să se simtă singure sau să cultive egoismul în vreo direcție.MN 127.1

Isus spune: “Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine că Eu sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre”. Cele care iau seama la această invitație nu vor avea gânduri de murmurare și nici gânduri de singurătate. Lucrarea lor este să împlinească voia lui Hristos. Când vor face lucrul acesta ele vor avea o pace dulce și odihnă în suflet.MN 127.2

Chestiunea adoptării unui copil, în special a unuia mic de tot, implică o răspundere foarte serioasă. N-ar trebui privită cu ușurătate. Cea care a luat un bebeluș să-l crească, ar putea crede că dacă alte soții de pastori nu urmează exemplul lor, nu-și fac datoria. Dar aceasta este o greșeală. Datoria noastră nu este stabilită prin ceea ce alții plănuiesc pentru noi. Întrebarea la care fiecare dintre noi trebuie să răspundă este, făcând astfel, răspund dorințelor mele sau este o datorie pe care Domnul mi-a rânduit-o? Este aceasta calea Lui sau este alegerea mea? Toți trebuie să fie lucrători cu Dumnezeu. Nici unul nu are scuză. Talentele pe care le aveți nu sunt ale voastre să le folosiți după cum visați. Întrebați-vă: “Ce ar dori Domnul să fac cu talentele încredințate? Să lucrez pentru salvarea sufletelor? Să urmez îndrumările din Isaia 58,6-11?MN 127.3

Avem de învățat lecții profunde și serioase, căci astfel eul va fi centrul nostru și puterea stăruitoare a vieților noastre. Datoria este lucrarea prezentă, veghetoare și așteptarea solemnă și serioasă în vederea evenimentului solemn al arătării Domnului nostru. Lucrări, vegheri, rugăciune - acestea constituie idealul datoriei- și răspunderii creștine, care alcătuiesc omul desăvârșit în Isus Hristos. Viața noastră nu trebuie să fie doar așteptare, nu numai grabă, activitate și frământare cu neglijarea evlaviei personale. . ușa inimii trebuie deschisă totdeauna lui Isus, ca să auzim glasul și invitația Sa: “Iată Eu stau la ușă și bat; dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el voi cina cu el și el cu Mine”. Trebuie să fim în slujire fără preget. “În Duhul, slujiți Domnului”. Totdeauna este pericolul de a lua asupra noastră o lucrare pe care Domnul nu ne-a încredințat-o și să neglijăm ce ne-a dat să facem și care ar onora mai bine Numele Său. Ceea ce în ochii omului poate părea demnă să fie făcută, poate să fie chiar lucrul pe care Domnul nu ni l-a dat să-l facem. Atunci fiecare dintre noi să dăm atenție tuturor ramurilor lucrării. Sunt tot felul de lucruri de făcut. Studiați cu rugăciune ce ar vorbi mai bine în favoarea cauzei lui Dumnezeu. Dacă aveți o inimă umilită și neegoistă și un duh mâhnit, căutând să cunoașteți voia Domnului, El va conduce pe fiecare dintre voi pe cărarea pe care dorește El să mergem.MN 127.4

Nimeni să nu se simtă condamnat că nu ia un copil pe care să-l îngrijească. S-ar putea ca Domnul să aibă o lucrare mai mare pentru tine, învățând pe cei care nu cunosc pe Dumnezeu să-I facă voia. Așa zice Domnul: “Străinul care se alipește de Domnul, să nu zică: “Domnul mă va despărți de poporul Său!” Și famenul să nu zică: “Iată, eu sunt un copac uscat!” Căci așa vorbește Domnul: “Famenilor, cari vor păzi Sabatele Mele, cari vor alege ce-Mi este plăcut, și vor stărui în legământul Meu, le voi da în Casa Mea și înlăuntrul zidurilor Mele un loc și un nume mai bune de cât fii și fiice; le voi da un nume vecinic, care nu se va stinge”. Isaia 56,3-5.MN 128.1

Am scris aceste lucruri pentru ca Satana să nu amăgească pe vreunul dintre frații mei pastori și pe tovarășele lor și să-i aducă într-o situație în care să nu facă tocmai lucrarea pe care Domnul le-a încredințat-o. Trebuie să veghem, să ne rugăm și atunci când Domnul spune: “Pe cine să trimit și cine va merge pentru noi?”, atunci să fim gata să spunem: “Iată-mă, trimite-mă”. Trebuie să se facă o lucrare serioasă. S-au căutat mult timp lucrători neegoiști și consacrați. Iubiți frați și surori, deschideți-vă inimile să intre Duhul Sfânt și consacrați toate capacitățile date de Dumnezeu ca să lucrați ca și cum ar fi în joc sufletul vostru pentru a scoate măcar un suflet din foc. Păstrați deschis canalul de lumină, deoarece trebuie să fie o comunicare mai directă de la cer la pământ. Nu avem nici o clipă de pierdut. Este de câștigat un cer și de evitat un iad.MN 128.2

Chem pe frații mei să vină în ajutorul Domnului împotriva celui puternic. Chem pe surorile mele să stea alături de ei și să-i ajute în lucrare. “Voi nu sunteți ai voștri, căci ați fost cumpărați cu un preț; proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul vostru și în duhul vostru care sunt ale lui Dumnezeu”.MN 128.3

Sora E.G.White