Declarație cu privire la viziuni
(În zilele când fratele D. M. Canright discredita Spiritul Profeției, dușmanii credinței declarau că fratele Uriah Smith fusese “tulburat în ce privește viziunile... și că într-o vreme era aproape să le părăsească”. Aceste afirmații au provocat pe fratele Smith să scrie o declarație cu privire la credința sa personală, și la temeliile pe care își întemeia credința. Urmează o parte a declarației sale publicată în anul 1888.)MN 461.3
Nu neg că am avut în experiența mea perioade de încercare. Au fost vremuri când împrejurările păreau foarte încurcate; când nu se vedea la prima privire felul în care se armonizau vederile în aparență conflictuale. Și ceea ce părea pentru o vreme, provocări puternice ca să mă retrag din lucrare, am cercetat probleme cât de departe aș fi putut în mod rațional să ajung, sau cât de mult din această lucrare poate fi părăsit. Am cântărit și m-am întrebat dacă nu cumva acest punct nu era cumva inconsistent sau absurd, sau pe de altă parte nu era în armonie cu rațiunea și cu revelația; și dacă nu cumva această trăsătură n-ar trebui corectată sau cealaltă lăsată cu totul la o parte. Am cercetat toate acestea cu multă atenție cum nimeni altul nu putea face și cu un grad de sinceritate cum nimeni altul nu o putea face în întunericul în care mă aflam. Dar greutatea dovezilor n-a lăsat loc în mintea mea pentru renunțare.MN 461.4
Pot spune că niciodată, de când am cunoscut sistemul pe care noi îl numim “adevărul prezent”, și de când l-am înțeles în proporțiile lui sublime, în armonia lui divină, și în legăturile lui inseparabile, n-am avut nici cea mai mică urmă de îndoială cu privire la veracitatea principiilor lui fundamentale precum și stabilitatea și triumful final, ca fiind o lucrare a lui Dumnezeu. Este de asemenea evident că înainte de încheierea ei, această lucrare trebuie să prezinte împlinirea profeției lui Ioel precum și alte profeții din cartea Apocalipsei. Și la nivelul la care ne-am convins, că această cauză n-ar fi ajuns la o dezvoltare atât de mare fără trăsătura aceasta pe care noi o numim spiritul profeției; dacă n-ar fi fost spiritul profeției, trebuie să ne așteptăm că ceva de felul acesta avea să se arate în viitor; căci fără el, ar fi lipsit una dintre trăsăturile lucrării din generația ultimă.MN 461.5
Însă nu aceasta a fost faza cu care am avut de tratat. Căci a fost o manifestare care a fost întrețesută cu această cauză încă de la începuturile ei; iar ideea separării acestei trăsături, în actualul stadiu al lucrării, se deosebește foarte mult de felul cum ar fi evoluat lucrurile dacă caracteristica aceasta n-ar fi fost prezentă în această mișcare. Este suficientă puțină gândire ca să se vadă că solia împreună cu ceea ce este dovedit a fi unul din darurile Duhului, nu pot fi despărțite.MN 462.1
Cineva ar putea spune: “Absurditatea acestei părți a lucrării este suficientă ca să o respingă pe cealaltă”, la care răspund: “Nu; căci forța acestei părți este suficientă să mențină pe cineva ca să nu renunțe la cealaltă”. Și aceasta a fost poziția pe care am luat-o...MN 462.2
Niciodată n-a fost înțelept să-ți ațintești privirea asupra unui singur punct și să lepezi restul, să lași ca o dificultate să-ți distragă atenția de la orice altceva; să treci peste orice altă considerație, și după aceea, pentru că ceva n-a fost clar chiar în punctul acela, să faci un salt impulsiv și pripit care te va duce să lepezi și alte puncte pe care nu le poți anticipa și pe care nu dorești să le părăsești. Mi s-a părut că cea mai bună cale este să tratez problema în toate aspectele ei și nu efectele pe care le produce, să țin seama de consecințe, și să nu fac nici o mișcare până când n-am fost pregătit să accept rezultatele care vor avea loc probabil sau inevitabil. Am încercat să acționez pe baza acestui principiu.MN 462.3
Am avut nevoie serioasă de sfaturi și de mustrări; și ori de câte ori a apărut ceva de felul acesta pe care nu l-am putut înțelege, ori s-au produs împrejurări care-mi păreau inexplicabile, m-am mulțumit să aștept știind că Dumnezeu la timpul Său le va rezolva. De multe ori mi-a venit în minte sentimentul frumos al unui imn, atât ca avertizare cât și ca profeție:MN 462.4
În curând îndoielile și temerile noastre
Toate vor fi supuse stăpânirii Tale;
Îndurările Tale, plăcute vor ilumina
Miezul nopții sufletului.MN 462.5
În bătălie un general nu-și pierde încrederea în armata lui dacă centrul stă tare; aripile se pot clătina; s-ar putea să se producă confuzie la extreme; dar dacă centrul rezistă, bătălia nu este pierdută. La fel se întâmplă și cu adevărul prezent; atâta vreme cât pilonii principali rămân nezguduiți, este o nebunie să părăsești clădirea ca și când ar fi gata să cadă.MN 462.6
Cu privire la poziția mea actuală, pot spune că totul este lămurit și mulțumitor pentru mintea mea.MN 462.7
______________________________________
- Din Declarații cu privire la viziunile sorei E. G. White, pag. 163-164 MN 462.8