Tablele Legii sparte

Moise a coborât de pe munte având în mâini prețioasa consemnare: un legământ al lui Dumnezeu față de om, cu condiția ascultării. Moise era cel mai blând om de pe fața pământului, dar, atunci când a văzut apostazia lui Israel, s-a mâniat și a devenit gelos pentru slava lui Dumnezeu. În indignarea lui, a aruncat la pământ prețiosul legământ al lui Dumnezeu, care îi era mai scump decât viața. A văzut Legea nesocotită de evrei și, în zelul lui pentru Dumnezeu, pentru a discredita idolul căruia i se închinau ei, a sacrificat tablele de piatră. Aaron stătea acolo, calm, îndurând cu răbdare aspra mustrare a lui Moise. Toate acestea ar fi putut fi prevenite printr-un cuvânt spus de Aaron la vremea potrivită. Hotărârea corectă, nobilă, de a lua poziție de partea dreptății în momentul de cumpănă pentru Israel ar fi înclinat judecata lor în direcția cea bună.3M 341.1

Îl condamnă Dumnezeu pe Moise? Nu, nu. În marea Sa bunătate, Dumnezeu iartă gestul pripit și zelul lui Moise, punându-le pe seama credincioșiei lui și a dezamăgirii și durerii pe care le simțise atunci când văzuse cu ochii lui dovada apostaziei lui Israel. Omul care ar fi putut să-i salveze pe evrei în ceasul de cumpănă este calm. [Aaron] nu manifestă indignare pentru păcatele poporului, nici nu-și face reproșuri și nu are remușcări, simțind cât de mult greșise, ci caută să-și justifice acest păcat îngrozitor. El aruncă vina asupra poporului, pentru slăbiciunea lui de a fi cedat cererii lor. Nu fusese dispus să suporte cârtirile copiilor lui Israel și să reziste presiunii protestelor lor zgomotoase și dorinței lor iraționale, așa cum făcuse Moise. Acceptase spiritul și simțămintele poporului fără să opună nicio rezistență și acum încearcă să arunce responsabilitatea asupra acestuia. 3M 341.2

Adunarea lui Israel îl considera pe Aaron un lider mult mai plăcut decât Moise. El nu era atât de intransigent, de inflexibil. [Israeliții] considerau că Moise dădea dovadă de un spirit rău și și-au îndreptat simpatia către Aaron, pe care Moise îl mustra cu atâta asprime. Dar Dumnezeu a iertat lipsa de chibzuință a zelului sincer al lui Moise, în timp ce pe Aaron l-a considerat răspunzător pentru slăbiciunea lui păcătoasă și pentru lipsa de integritate sub presiunea împrejurărilor. Ca să se salveze pe el, Aaron a sacrificat mii de israeliți. Evreii au simțit pedeapsa lui Dumnezeu pentru acest act de apostazie, dar în scurtă vreme s-au umplut iarăși de nemulțumire și de răzvrătire.3M 341.3