A lupta împotriva Duhului lui Dumnezeu

Am văzut că cei care manifestă un spirit de împotrivire față de lucrarea pe care Duhul lui Dumnezeu ne-a îndemnat timp de douăzeci și șase de ani să o facem și care vor să ne distrugă mărturia nu luptă împotriva noastră, ci împotriva lui Dumnezeu, Cel care a așezat asupra noastră povara unei lucrări pe care nu le-a încredințat-o altora. Cei care ridică semne de întrebare, care se ridică împotrivă, care consideră că este o virtute să te îndoiești și care îi descurajează pe alții, cei care au fost mijloace prin care să ne fie îngreunată munca și să ne fie slăbite credința, speranța și curajul au fost cei care au cultivat bănuieli rele, care au insinuat suspiciuni și acuzații și au căutat cu invidie orice ocazie pe care să o folosească împotriva noastră. Ei consideră a fi de la sine înțeles că, din moment ce avem slăbiciuni omenești, aceasta este o dovadă clară că suntem greșiți și că ei au dreptate. Dacă pot găsi o aparență oarecare pe care o pot folosi ca să ne facă rău, profită de ea cu un spirit triumfător și sunt gata să ne acuze că lucrarea noastră de a mustra greșelile și de a condamna păcatul este, de fapt, rezultatul unui spirit aspru, dictatorial.3M 260.2

Dar, deși nu acceptăm interpretarea pe care o dau ei, că motivul suferințelor noastre este poziția pe care ne situăm, deși continuăm să susținem că Dumnezeu ne-a desemnat o lucrare mult mai dificilă decât cea pe care le-a desemnat-o altora, noi recunoaștem cu sufletul smerit și cu pocăință că atât credința, cât și curajul ne-au fost puse la grea încercare și că uneori nu am mai reușit să ne încredem pe deplin în Cel care ne-a chemat la această lucrare. Când ne adunăm din nou curajul, după încercări și dezamăgiri dureroase, regretăm profund că nu ne-am încrezut în Dumnezeu, că am cedat în fața slăbiciunii omenești, că am îngăduit descurajării să arunce o umbră peste credința noastră și să ne micșoreze încrederea în Dumnezeu. Mi s-a arătat că slujitorii lui Dumnezeu din vechime au suferit dezamăgiri și descurajări ca și noi, niște bieți muritori. Au fost oameni de valoare care au trecut prin aceste căderi, dar aceasta nu este o scuză pentru noi.3M 260.3

Cum soțul meu a stat alături de mine și m-a susținut în lucrarea mea, dând o mărturie clară, în deplină armonie cu lucrarea Spiritului lui Dumnezeu, mulți au avut simțământul că el personal voia să le facă rău, când, de fapt, Domnul era Cel care așezase asupra lui această povară și care, prin slujitorul Lui, îi mustra și căuta să-i determine să se pocăiască de greșelile lor și să primească aprobarea lui Dumnezeu.3M 261.1

Cei pe care Dumnezeu i-a ales pentru o lucrare importantă au fost întotdeauna întâmpinați cu neîncredere și cu suspiciune. În vechime, când Ilie a fost trimis cu o solie din partea lui Dumnezeu pentru popor, poporul nu a luat în seamă avertizarea. A considerat că profetul era excesiv de aspru, de exigent. Au crezut că probabil își pierduse mințile, din moment ce îi acuza pe ei, poporul favorizat al lui Dumnezeu, că erau păcătoși și că nelegiuirile lor erau atât de grave, încât judecățile lui Dumnezeu aveau să se abată asupra lor. Satana și oștirea lui au luptat întotdeauna împotriva celor care transmit solii de avertizare și care mustră păcatul. Cei neconsacrați se vor uni, la rândul lor, cu vrăjmașul sufletelor, pentru a face lucrarea slujitorilor credincioși ai lui Dumnezeu cât mai grea cu putință.3M 261.2

Dacă soțul meu a fost împins dincolo de limită și a ajuns să-și piardă curajul și speranța, dacă, uneori, noi nu am mai văzut nimic plăcut în această viață, care să ne facă să o dorim, lucrul acesta nu este nici ciudat și nici nou. Ilie, unul dintre profeții mari și puternici ai lui Dumnezeu, în timp ce alerga să-și scape viața de furia Izabelei, un fugar obosit și istovit de atâta drum, a dorit mai degrabă să moară, decât să trăiască. Amara dezamăgire pe care i-o provocase necredința lui Israel îi zdrobise spiritul și el a simțit că nu mai putea să se încreadă în oameni. În ziua nenorocirii și a întunericului lui, Iov a rostit aceste cuvinte: „Să piară ziua în care m-am născut.”3M 261.3

Cei care nu sunt obișnuiți să simtă în profunzime, care nu au stat sub poveri ca un car apăsat sub încărcătura snopilor și care nu și-au identificat niciodată interesele cu cauza lui Dumnezeu atât de strâns, încât să li se pară că aceasta face parte chiar din ființa lor și că le este mai dragă decât viața, nu pot să aprecieze ce simte soțul meu, mai mult decât a putut aprecia Israel ce simțea Ilie. Regretăm profund că ne-am lăsat descurajați, indiferent care au fost circumstanțele.3M 262.1