Importanța educației primite în cămin

Am întrebat dacă acest val de nenorociri ar putea fi oprit, dacă nu s-ar putea face ceva pentru a-i salva pe tinerii din această generație de la ruina care îi amenință. Mi s-a arătat că una dintre cauzele majore ale actualei stări de lucruri este aceea că părinții nu simt că le revine obligația de a-și crește copiii pe baza legilor după care funcționează organismul. Mamele își iubesc copiii cu o dragoste idolatră și le satisfac apetitul, deși știu că acesta le va afecta sănătatea și va aduce asupra lor boală și nefericire. Această bunătate plină de cruzime se manifestă într-o mare măsură în generația actuală. Dorințele copiilor sunt satisfăcute cu prețul sănătății și al fericirii, deoarece mamei îi este mai ușor, pentru moment, să le împlinească voile, decât să le refuze lucrurile pentru care aceștia vociferează. 3M 141.1

În felul acesta, mamele seamănă o sămânță care va răsări și va aduce roade. Copiii nu sunt educați să-și stăpânească apetitul și să-și limiteze dorințele. Astfel, devin egoiști, pretențioși, neascultători, nerecunoscători și nesfinți. Mamele care fac această lucrare vor culege cu amărăciune roadele semințelor pe care le-au semănat. Ele păcătuiesc împotriva Cerului și împotriva copiilor lor, iar Dumnezeu le va cere socoteală.3M 141.2

Dacă, de-a lungul generațiilor, educația ar fi fost condusă după un cu totul alt plan, tinerii din această generație nu ar fi acum atât de depravați și de lipsiți de valoare. Directorii școlilor și profesorii ar trebui să fie oameni care au înțeles filozofia și care sunt interesați nu numai să-i educe pe tineri în ceea ce privește științele, ci și să-i învețe cum să-și păstreze sănătatea, astfel încât, după ce au dobândit cunoștințe, să le poată folosi în modul cel mai eficient. În legătură cu școlile, ar trebui să existe locuri special amenajate, în care să se desfășoare diferite ramuri de activitate, astfel încât elevii să poată avea o ocupație și să poată beneficia de exercițiul fizic necesar, în afara orelor de școală.3M 141.3

Practica și recreerea elevilor trebuie să fie adaptate ținându-se cont de legile organismului și să fie astfel concepute, încât să asigure un tonus sănătos tuturor puterilor corpului și ale minții. Procedându-se astfel, elevii pot să obțină o calificare pentru o meserie practică în timp ce își dobândesc educația scolastică. În școală, acestora ar trebui să le fie trezită sensibilitatea morală, ca să simtă și să vadă că societatea are anumite așteptări din partea lor și că ei trebuie să trăiască în ascultare de legile naturale, astfel încât să fie în stare ca, prin viața și prin influența lor, prin învățătură și prin exemplu, să fie un ajutor și o binecuvântare pentru societate. În mintea tinerilor trebuie să se întipărească gândul că fiecare are o influență care acționează în societate, fie pentru a îmbunătăți și înnobila, fie pentru a înjosi și degrada. Cel dintâi studiu al tinerilor ar trebui să fie acela de a se cunoaște pe ei înșiși și de a ști cum să-și păstreze trupul sănătos.3M 142.1

Mulți părinți își țin copiii la școală aproape tot timpul anului, iar aceștia se supun mecanic rutinei de studiu, dar nu rețin ceea ce învață. Mulți dintre acești elevi permanenți par aproape cu totul lipsiți de o viață intelectuală. Monotonia studiului continuu obosește mintea, astfel că ei nu mai au aproape niciun interes față de lecții și, pentru mulți, citirea cărților devine de-a dreptul chinuitoare. Ei nu au o înclinație lăuntrică pentru a cugeta și nici ambiția de a dobândi cunoștințe. Nu își cultivă obiceiul de a medita și de a cerceta.3M 142.2

Ca să fie de folos în lume, copiii au mare nevoie de o educație adecvată. Dar orice efort care înalță cultivarea intelectului mai presus de educația morală este greșit canalizat. Instruirea, cultivarea, cizelarea și rafinarea tinerilor și a copiilor ar trebui să fie principala preocupare atât a părinților, cât și a profesorilor. Cei care analizează lucrurile îndeaproape și care au o gândire logică sunt foarte puțini, și aceasta din cauză că influențe greșite au împiedicat dezvoltarea intelectului. Concepția părinților și a profesorilor că studiul neîntrerupt le va întări intelectul s-a dovedit a fi greșită, deoarece, în numeroase cazuri, a avut exact efectul opus.3M 142.3

În educația timpurie a copiilor, mulți părinți și învățători nu reușesc să înțeleagă că cea mai mare atenție trebuie să fie acordată dezvoltării fizice și că trebuie să fie asigurată sănătatea corpului și a minții. Există obiceiul de a-i încuraja pe copii să meargă la școală încă de când sunt doar niște prunci, care au nevoie de îngrijirea unei mame. Când sunt la o vârstă fragedă, sunt înghesuiți în săli de clasă insuficient aerisite, unde stau așezați în poziții greșite, în bănci rău construite și, drept urmare, constituția lor tânără și fragilă se deformează.3M 143.1

Înclinațiile și obiceiurile tinerilor se vor manifesta cel mai probabil atunci când aceștia ajung la maturitate. Poți să îndoi un copăcel tânăr în aproape orice fel vrei și, dacă rămâne și crește așa cum l-ai îndoit, va ajunge să fie un pom strâmb, care va sta mereu mărturie cu privire la răul tratament pe care l-a primit din mâna ta. După ce a crescut așa ani de zile, poți să încerci să îndrepți copacul, dar toate eforturile se vor dovedi zadarnice. Va fi pentru totdeauna un copac strâmb. La fel stau lucrurile și cu mintea tinerilor. Ei trebuie să fie educați cu grijă și cu delicatețe încă din copilărie. Pot fi orientați în direcția cea bună sau într-o direcție greșită, iar în viața lor viitoare ei vor urma calea pe care au fost îndrumați în tinerețe. Obiceiurile formate în tinerețe se vor dezvolta și se vor accentua, rămânând în general aceleași și în viața de mai târziu, doar că vor deveni din ce în ce mai puternice.3M 143.2

Trăim într-un veac în care aproape totul este superficial. Există foarte puțină stabilitate și tărie de caracter, deoarece educația pe care o primesc copiii, încă din leagăn, este superficială. Caracterele lor sunt clădite pe nisipuri mișcătoare. Tăgăduirea de sine și stăpânirea de sine nu au fost modelate în caracterele lor. Au fost răsfățați și li s-a îngăduit orice, până când au ajuns cu totul nepregătiți pentru viața practică. Iubirea de plăceri le controlează mintea și ei sunt amăgiți și măguliți spre ruina lor. Copiii trebuie să fie astfel instruiți și educați, încât să se aștepte la ispite și să fie pregătiți să facă față dificultăților și pericolelor. Ei trebuie învățați să aibă stăpânire de sine și să învingă cu noblețe greutățile. Atunci, dacă nu se vor arunca de bunăvoie în mijlocul pericolelor și nu se vor așeza inutil în calea ispitei, dacă se vor feri de influențele rele și de anturajul celor plini de vicii, iar apoi vor ajunge într-o companie periculoasă fără să vrea și fără să o poată evita, ei vor avea tăria de caracter să ia poziție de partea dreptății și să respecte principiul și vor ieși din încercare prin puterea lui Dumnezeu, cu caracterul moral nepătat. Dacă tinerii care au fost bine educați își vor pune încrederea în Dumnezeu, puterile lor morale vor rezista chiar și celui mai sever test.3M 143.3

Dar foarte puțini părinți își dau seama că fiii și fiicele lor sunt ceea ce exemplul lor, ca părinți, și disciplina pe care au primit-o au făcut din ei și că sunt responsabili pentru caracterele pe care și le formează copiii lor. Dacă inimile părinților creștini ar asculta de voia lui Hristos, ei ar asculta de porunca Învățătorului ceresc: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” Dacă cei care mărturisesc a fi urmașii lui Hristos ar face doar acest lucru, ei ar da nu numai pentru copiii lor, ci și pentru lumea necredincioasă un exemplu care ar reprezenta corect religia Bibliei.3M 144.1

Dacă ar trăi în ascultare de cerințele Învățătorului divin, părinții creștini ar păstra simplitatea în alimentație și în îmbrăcăminte și ar trăi mai mult în armonie cu legile naturale. Atunci, nu ar mai dedica atât de mult timp unei vieți artificiale, făcându-și griji și luând poveri pe care Hristos nu le-a așezat asupra lor, ci de care i-a îndemnat cu hotărâre să se ferească. Dacă Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Sa ar fi pentru părinți cea dintâi prioritate, nu s-ar mai pierde un timp prețios cu împodobirea exterioară, cu totul inutilă, în vreme ce mintea copiilor lor este aproape cu totul neglijată. Timpul prețios pe care mulți părinți îl irosesc îmbrăcându-și copiii pentru a-i etala în ocaziile lor de distracție ar fi mai bine, mult mai bine folosit în cultivarea propriilor minți, ca să fie competenți pentru a-și instrui în mod adecvat copiii. Nu este esențial pentru mântuirea sau pentru fericirea acestor părinți să-și folosească prețiosul timp de probă pe care Dumnezeu li l-a oferit ocupându-se de îmbrăcăminte, făcând vizite și bârfind.3M 144.2

Mulți părinți motivează că au atât de multe de făcut, încât nu au timp să-și cultive mintea, să-și educe copiii pentru viața practică sau să-i învețe cum să devină mielușei în turma lui Hristos. De-abia la judecata finală, când cazurile tuturor vor fi hotărâte și faptele întregii noastre vieți vor fi desfășurate înaintea noastră, în prezența lui Dumnezeu, a Mielului și a sfinților îngeri, părinții își vor da seama de valoarea aproape infinită a timpului pe care l-au folosit greșit. Foarte mulți vor vedea atunci că purtarea lor greșită a determinat destinul copiilor lor. Nu numai că nu au reușit să-și asigure pentru ei cuvintele de laudă din partea Împăratului slavei: „Bine, rob bun și credincios... intră în bucuria Stăpânului tău”, dar vor auzi pronunțându-se în dreptul copiilor lor teribila sentință: „Depărtați-vă!” Aceasta îi va despărți pentru totdeauna pe copiii lor de bucuriile și de slava cerului și de prezența lui Hristos. Ei înșiși vor primi sentința: Depărtează-te, „rob viclean și leneș”! Isus nu le va spune niciodată „Bine!” celor care nu au câștigat această aprobare printr-o viață credincioasă, de tăgăduire de sine și de sacrificiu pentru binele altora și pentru a contribui la răspândirea slavei Lui. Cei care trăiesc în primul rând pentru a se mulțumi pe ei, în loc să aibă în vedere binele altora, se vor confrunta cu o pierdere infinită.3M 145.1

Dacă părinții ar putea fi conștientizați cu privire la teribila responsabilitate care apasă asupra lor în lucrarea de educare a copiilor lor, ar dedica mai mult din timpul lor rugăciunii și mai puțin etalării inutile. Ei ar medita, ar studia și s-ar ruga cu seriozitate ca Dumnezeu să le dea înțelepciune și ajutor divin, pentru a ști să-și educe copiii în așa fel, încât aceștia să-și poată forma un caracter care să primească aprobarea lui Dumnezeu. Neliniștea și preocuparea lor nu ar fi aceea de a ști cum să-și educe copiii astfel încât aceștia să fie lăudați și onorați de lume, ci cum să-i educe pentru a-și clădi un caracter pe care Dumnezeu să-l poată aproba.3M 145.2

Este nevoie de mult studiu și de rugăciune stăruitoare pentru a primi înțelepciune cerească, astfel încât să știm cum să ne purtăm cu mințile tinere, deoarece foarte mult depinde de direcția în care părinții canalizează mintea și voința copiilor lor. A le îndruma mintea în direcția cea bună și la timpul potrivit este o lucrare de cea mai mare importanță, deoarece destinul lor veșnic poate să depindă de deciziile luate într-un moment critic. Așadar, este foarte important ca mintea părinților să fie cât mai liberă posibil de îngrijorarea și de preocuparea obositoare pentru lucrurile vremelnice, ca să poată gândi și acționa cu prudență, cu calm, cu înțelepciune și cu dragoste, pentru a face din mântuirea copiilor lor cea dintâi și cea mai înaltă prioritate. Mărețul obiectiv pe care părinții trebuie să caute să-l atingă pentru scumpii lor copii ar trebui să fie podoaba lăuntrică. Părinții nu-și pot permite să îngăduie ca vizitatorii și străinii să le acapareze atenția și să-i jefuiască de timpul lor, care este cel mai mare capital al vieții, punându-i astfel în imposibilitatea de a le oferi în fiecare zi copiilor lor instruirea plină de răbdare de care aceștia au nevoie, pentru a canaliza în direcția cea bună mintea lor aflată în dezvoltare.3M 146.1

Viața aceasta este prea scurtă ca să fie irosită în activități frivole și nechibzuite, în vizite fără niciun folos, în etalarea îmbrăcămintei sau în distracții care provoacă o stare de agitație. Nu ne putem permite să irosim timpul, pe care Dumnezeu ni l-a dat ca să fim o binecuvântare pentru alții și ca să ne strângem o comoară în cer. Niciunul dintre noi nu avem prea mult timp pentru a ne achita de datoriile vieții. Ar trebui să punem deoparte timp pentru a ne cultiva inima și mintea, ca să fim calificați pentru lucrarea vieții noastre. Neglijând aceste datorii esențiale și conformându-ne obiceiurilor și practicilor societății moderne, lumești, ne facem nouă înșine și copiilor noștri un mare rău.3M 146.2

Mamele care au minți tinere de educat și caractere de copii de modelat nu trebuie să caute distracția lumii ca să fie vesele și fericite. Ele au de făcut în viață o lucrare importantă, astfel că nici ele, nici cei dragi ai lor nu-și pot permite să piardă timpul fără niciun folos. Timpul este unul dintre talanții importanți pe care Dumnezeu ni i-a încredințat și pentru care ne va chema să dăm socoteală. Irosirea timpului înseamnă irosirea intelectului. Puterile minții pot fi cultivate la un nivel înalt. Este datoria mamelor să-și cultive mintea și să-și păstreze inima curată. Ele trebuie să folosească mijloacele pe care le au la dispoziție pentru a se dezvolta intelectual și moral, astfel încât să fie calificate pentru a dezvolta și mintea copiilor lor. Cele care își încurajează tendința de a sta în compania altora în curând se vor simți neliniștite, dacă nu fac sau nu primesc vizite. Unele ca acestea nu au capacitatea de a se adapta la împrejurări. Îndatoririle necesare, sacre, ale căminului li se par banale și neinteresante. Nu le place cercetarea de sine și autodisciplina. Mintea tânjește după scenele variate și incitante ale vieții lumești; copiii sunt neglijați pentru satisfacerea acestei dorințe, iar îngerul raportor scrie: „robi netrebnici”. Dumnezeu dorește ca mintea noastră să nu fie lipsită de un țel, ci să realizeze binele în această viață.3M 146.3

Dacă părinții ar simți că este o datorie solemnă, încredințată lor de Dumnezeu, să-și educe copiii pentru a fi folositori în această viață, dacă ar împodobi templul lăuntric al sufletelor fiilor și fiicelor lor pentru viața veșnică, am vedea în societate o mare schimbare în bine. Atunci nu s-ar mai manifesta o atât de mare indiferență față de evlavia practică și nu ar mai fi atât de greu să trezești sensibilitatea morală a copiilor, pentru ca aceștia să înțeleagă ce le cere Dumnezeu. Dar părinții devin din ce în ce mai nepăsători în ceea ce privește educarea copiilor lor în domeniile folositoare. Mulți părinți le îngăduie copiilor lor să-și formeze obiceiuri greșite și să-și urmeze propriile înclinații și nu reușesc să-i conștientizeze de faptul că este periculos să facă astfel și de necesitatea de a se lăsa conduși de principii.3M 147.1

De multe ori, copiii încep cu mult entuziasm o lucrare, dar intrând în încurcătură sau obosind pe parcursul ei, doresc o schimbare și se apucă de ceva nou. Astfel, ei pot începe mai multe lucruri, se confruntă cu o mică descurajare și renunță la toate. În felul acesta, trec de la un lucru la altul fără să ducă niciunul la bun sfârșit. Părinții nu ar trebui să le îngăduie copiilor lor să se lase stăpâniți de dorința permanentă de schimbare. Ei nu ar trebui să se lase atât de mult prinși de alte preocupări, încât să nu mai aibă timp să disciplineze cu răbdare mințile aflate în dezvoltare. Câteva cuvinte de încurajare sau puțin ajutor la vremea potrivită pot să-i ajute să treacă peste dificultăți și peste descurajări, iar satisfacția pe care o vor avea când vor vedea îndeplinită lucrarea la care s-au angajat îi va stimula la eforturi mai mari.3M 147.2

Mulți copii, din cauza lipsei cuvintelor de încurajare și a unui cât de mic ajutor în eforturile lor, devin descurajați și trec de la un lucru la altul. Ei duc cu ei acest trist defect și în viața lor de oameni adulți. Nu reușesc să ducă la bun sfârșit nicio lucrare în care se angajează, deoarece nu au fost învățați să persevereze chiar în împrejurări descurajante. Astfel, pentru mulți, întreaga viață se dovedește a fi un eșec, deoarece nu au primit o disciplină corectă în copilărie. Educația primită în copilărie și în adolescență le afectează întreaga carieră profesională din viața de adult, iar experiența lor religioasă poartă aceeași amprentă.3M 148.1