Puterea apetitului

Una dintre cele mai puternice ispite pe care le are de întâmpinat omul este aceea a apetitului. Între minte și corp există o relație tainică și minunată. Ele se influențează reciproc. A ne păstra corpul sănătos și a-i dezvolta puterile, astfel încât fiecare parte a mecanismului viu să poată funcționa armonios, ar trebui să fie principala preocupare a vieții noastre. A ne neglija corpul înseamnă a ne neglija mintea. Nu poate fi spre slava lui Dumnezeu ca aceia care sunt copiii Lui să aibă trupuri bolnave sau minți pipernicite. Să ne îngăduim apetitul cu prețul sănătății înseamnă să abuzăm în mod nelegiuit de simțurile noastre. Cei care se dedau la vreun fel de necumpătare, fie în mâncare, fie în băutură, își irosesc energiile fizice și își slăbesc puterea morală. Ei vor simți pedeapsa care urmează încălcării legilor fizice.3M 485.3

Răscumpărătorul lumii știa că îngăduirea apetitului avea să aducă debilitate fizică, amorțind organele de simț, astfel încât lucrurile sfinte și veșnice să nu mai fie deosebite. Hristos știa că lumea era dedată lăcomiei și că această îngăduință avea să pervertească puterile morale. Dacă îngăduirea apetitului a avut asupra neamului omenesc o putere atât de mare încât, ca să-i învingă puterea, a fost nevoie ca Fiul divin al lui Dumnezeu să postească în locul omului aproape șase săptămâni, ce lucrare stă în fața creștinului, pentru a putea să biruiască și el cum a biruit Hristos! Puterea ispitei de a îngădui apetitul pervertit poate fi măsurată doar prin suferința de neexprimat prin care a trecut Hristos în timpul acelui îndelungat post din pustie.3M 486.1

Hristos știa că, pentru a duce la îndeplinire cu succes Planul de Mântuire, trebuia să înceapă lucrarea de refacere a omului chiar de acolo de unde începuse ruina acestuia. Adam a căzut prin îngăduirea poftei, a apetitului. Pentru a întipări în mintea omului obligația de a asculta de Legea lui Dumnezeu, Hristos Și-a început lucrarea de răscumpărare refăcând obiceiurile fizice ale omului. Declinul virtuții și degenerarea rasei umane sunt atribuite în primul rând îngăduirii apetitului pervertit.3M 486.2

Asupra tuturor, în special asupra pastorilor care îi învață pe oameni adevărul, apasă solemna responsabilitate de a birui apetitul. Ei ar fi cu mult mai folositori, dacă și-ar controla apetitul și pasiunile, iar puterile lor mentale și morale ar fi mai mari, dacă ar îmbina efortul intelectual cu munca fizică. Având niște obiceiuri cumpătate și îmbinând munca mentală cu cea fizică, ei ar realiza lucrări mult mai mari și și-ar păstra claritatea minții. Dacă ar urma o astfel de cale, gândurile și cuvintele lor ar curge mai liber, practica lor religioasă ar avea mai multă energie, iar impresiile pe care le-ar crea asupra ascultătorilor ar fi mai puternice.3M 486.3

Lipsa de temperanță în alimentație, chiar și atunci când se consumă alimente adecvate, va avea o influență dăunătoare asupra organismului și va toci chiar și cele mai intense și mai sfinte sentimente. Cumpătarea strictă în mâncare și în băutură este esențială pentru păstrarea sănătății și pentru exercitarea plină de vigoare a tuturor funcțiilor corpului. Obiceiurile strict cumpătate, împreună cu folosirea mușchilor și, în aceeași măsură, a minții, vor păstra atât vigoarea mentală, cât și pe cea fizică și le vor da putere și rezistență celor angajați în lucrarea pastorală și în cea de la editură, precum și tuturor celor ale căror obiceiuri sunt sedentare. În ciuda mărturisirii noastre că susținem reforma sănătății, noi, ca popor, mâncăm prea mult. Îngăduirea apetitului este principala cauză a debilității fizice și mentale și stă la baza stării de slăbiciune care este vizibilă pretutindeni.3M 487.1

Necumpătarea începe la masa noastră, prin folosirea unei hrane nesănătoase. După un timp, prin îngăduință continuă a slăbiciunilor, organele digestive slăbesc, iar hrana consumată nu satisface apetitul. Se instalează o stare nesănătoasă și apare pofta pentru alimente stimulante. Ceaiul, cafeaua și mâncărurile pe bază de carne produc un efect imediat. Sub influența acestor otrăvuri, sistemul nervos este excitat și, în unele cazuri, pentru moment, intelectul pare să fie revigorat și imaginația mai vie. Pentru că acești stimulenți generează pe moment efecte atât de plăcute, mulți ajung la concluzia că au cu adevărat nevoie de ele și continuă să le folosească. Dar întotdeauna există o reacție. Fiind excitat în mod anormal, sistemul nervos împrumută din resursele de putere pentru viitor pentru a le folosi în prezent. Toată această înviorare temporară a organismului este urmată de depresie. După ce stimulentul și-a pierdut forța, slăbirea puterii organelor care au fost excitate va fi proporțională cu intensitatea cu care acești stimulenți au înviorat temporar organismul. În felul acesta, apetitul este educat să râvnească după ceva mai tare, care să mențină și să sporească acea excitare plăcută, până când îngăduința devine obicei și există o continuă poftă după stimulenți mai puternici, precum tutunul, vinurile și băuturile alcoolice. Cu cât apetitul este satisfăcut mai mult, cu atât cerințele lui vor fi mai frecvente și mai dificil de stăpânit. Cu cât organismul devine mai slăbit și mai puțin în stare să se descurce fără stimulenți nenaturali, cu atât pofta pentru aceste lucruri crește până când voința este depășită și pare să nu mai aibă nicio putere de a respinge pofta nefirească pentru aceste îngăduințe.3M 487.2

Singura cale sigură este de a nu atinge, de a nu gusta și de a nu folosi ceai , cafea, vin, tutun, opiu și băuturi alcoolice. Nevoia ca bărbații din această generație să cheme în ajutorul lor puterea voinței, întărită de harul lui Dumnezeu, pentru a se putea împotrivi ispitelor lui Satana și pentru a putea rezista chiar și celei mai mici satisfaceri a apetitului pervertit este de două ori mai mare decât a fost cu câteva generații în urmă. Dar generația actuală are o mai mică putere de stăpânire de sine decât au avut cei care au trăit atunci. Cei care își satisfac apetitul pentru acești stimulenți le transmit propriilor copii poftele și pasiunile lor pervertite, iar aceștia vor avea nevoie de o putere morală mai mare pentru a se împotrivi necumpătării, sub toate formele ei. Singura cale sigură pe care să o urmăm este să rămânem cu hotărâre de partea cumpătării și să nu ne aventurăm pe calea pericolului.3M 488.1

Scopul măreț pentru care Hristos a îndurat postul îndelungat din pustie a fost acela de a ne învăța necesitatea tăgăduirii de sine și a cumpătării. Lucrarea aceasta trebuie să înceapă la masa noastră și să fie îndeplinită cu rigurozitate în toate aspectele vieții. Mântuitorul lumii a venit din cer ca să îl ajute pe om în slăbiciunea lui, pentru ca, prin puterea pe care a venit Isus să i-o aducă, omul să poată deveni puternic și să învingă apetitul și pasiunea josnică și să obțină biruința în orice privință.3M 488.2

Mulți părinți educă gusturile copiilor lor și le formează apetitul. Ei le permit să mănânce alimente pe bază de carne și să bea ceai și cafea. Carnea foarte condimentată, ceaiul și cafeaua, pe care unele mame își încurajează copii să le consume, pregătesc calea pentru ca aceștia să râvnească la stimulenți mai puternici, cum este tutunul. Folosirea tutunului încurajează gustul pentru băuturi alcoolice, iar folosirea tutunului și a băuturilor alcoolice în mod invariabil slăbește puterea sistemului nervos.3M 488.3

Dacă sensibilitatea morală a creștinilor ar putea fi trezită cu privire la subiectul cumpătării în toate lucrurile, aceștia ar putea, prin exemplul lor, începând de la mesele lor, să-i ajute pe cei cărora le lipsește stăpânirea de sine, care sunt aproape complet lipsiți de puterea de a rezista îndemnurilor apetitului. Dacă ne-am putea da seama că obiceiurile pe care ni le formăm în această viață ne afectează interesele veșnice, că destinul nostru veșnic depinde de niște obiceiuri de cumpătare strictă, ne-am strădui, am depune eforturi să ajungem în acest punct al cumpătării stricte în mâncare și în băutură. Prin exemplul nostru și prin eforturi personale, noi putem fi mijlocul prin care multe suflete să fie salvate de la degradarea necumpătării, de la nelegiuire și de la moarte. Surorile noastre pot face mult în marea lucrare pentru mântuirea altora, așezând pe mesele lor doar alimente sănătoase și hrănitoare. Ele ar putea să-și folosească timpul prețios educând gusturile și apetitul copiilor lor, formându-le obiceiul de a fi cumpătați în toate lucrurile și încurajându-le tăgăduirea de sine și dărnicia pentru binele altora.3M 489.1

În ciuda exemplului pe care ni l-a dat Hristos în pustia ispitirii, respingând apetitul și învingându-i puterea, sunt multe mame creștine care, prin exemplul lor și prin educația pe care le-o dau copiilor, îi pregătesc să devină niște gurmanzi și niște bețivi. Copiilor li se îngăduie frecvent să mănânce când vor și ce vor, fără să țină seama de sănătate. Mulți copii sunt educați încă de mici pentru a fi gurmanzi. Prin satisfacerea apetitului, ei ajung dispeptici de la o vârstă fragedă. Îngăduința de sine și necumpătarea în mâncare cresc odată cu ei și se întăresc pe măsură ce se întăresc ei. Vigoarea mentală și cea fizică sunt sacrificate din cauza unor părinți prea îngăduitori. Se formează gustul pentru anumite alimente care nu le fac niciun bine, ci numai rău; și, în timp ce organismul este împovărat, constituția lor slăbește.3M 489.2

Pastori, profesori și studenți nu-și dau seama atât cât ar trebui de necesitatea exercițiului fizic în aer liber. Ei neglijează această datorie, care este esențială pentru menținerea sănătății. Se concentrează excesiv asupra cărților și consumă porția unui om care muncește fizic. Având astfel de obiceiuri, unii ajung corpolenți, deoarece organismul este încărcat. Alții devin uscățivi, slabi și fragili, fiindcă își epuizează puterile vitale în încercarea de a scăpa de excesul de hrană; ficatul este epuizat și incapabil să elimine impuritățile din sânge, iar rezultatul este boala. Dacă exercițiul fizic ar fi combinat cu efortul mental, sângele ar fi fluidizat și ar circula mai ușor, activitatea inimii ar fi mai bună, impuritățile ar fi eliminate și o nouă viață și o nouă vigoare ar fi simțite de fiecare organ al corpului.3M 489.3

Când mintea pastorilor, a profesorilor și a elevilor este continuu solicitată prin studiu, iar corpul este lăsat să rămână inactiv, nervii senzitivi sunt suprasolicitați, în timp ce nervii de mișcare sunt inactivi. Povara fiind în întregime asupra organelor mentale, acestea sunt extenuate și slăbesc, în timp ce mușchii își pierd vigoarea, din lipsă de activitate. Nu există nicio tendință ca mușchii să fie angajați în muncă fizică, deoarece efortul și oboseala par să deranjeze.3M 490.1

Slujitorii lui Hristos, care declară că sunt reprezentanții Săi, trebuie să-I urmeze exemplul și, mai mult decât oricine altcineva, să-și formeze obiceiuri de cumpătare strictă. Ei trebuie să prezinte viața și exemplul lui Hristos înaintea oamenilor prin propria viață de tăgăduire de sine, de sacrificiu și de generozitate activă. Hristos a învins pofta în locul omului, iar ei trebuie să așeze înaintea altora, în locul Său, un exemplu demn de a fi urmat. Cei care nu simt necesitatea de a se angaja în lucrarea de a obține biruința în ceea ce privește apetitul nu vor reuși să-și asigure biruințele prețioase care ar fi putut fi ale lor, și vor deveni sclavii apetitului și ai poftei, păcate care umplu cupa nelegiuirii celor care locuiesc pe pământ.3M 490.2

Cei care sunt angajați în a duce lumii ultimul mesaj de avertizare, un mesaj care urmează să hotărască destinul sufletelor, trebuie să aplice practic în viața lor adevărurile pe care li le predică altora. Ei trebuie să fie exemple pentru oameni prin felul în care mănâncă și beau și prin conversația și comportamentul lor curat. Lăcomia în mâncare, satisfacerea pasiunilor josnice și păcate îngrozitoare sunt ascunse sub veșmântul sfințeniei de mulți dintre cei care susțin că sunt reprezentanții lui Hristos, pretutindeni în lume. Există oameni cu excelente capacități înnăscute, care nu realizează prin munca lor nici jumătate din ceea ce ar putea realiza, dacă ar fi cumpătați în toate lucrurile. Îngăduirea apetitului și a patimilor josnice întunecă mintea, micșorează puterea fizică și slăbește puterea morală. Gândurile lor nu sunt clare. Cuvintele lor nu sunt rostite cu putere și nu sunt însuflețite de Duhul lui Dumnezeu, astfel încât să ajungă la inimile ascultătorilor.3M 490.3

Cum primii noștri părinți au pierdut Edenul din cauza îngăduirii apetitului, singura noastră speranță de a recâștiga Edenul este printr-o reprimare hotărâtă a apetitului și a pasiunilor. Cumpătarea în alimentație și controlul asupra tuturor pasiunilor vor păzi intelectul și vor da vigoare mentală și morală, făcându-i pe oameni în stare să-și țină toate înclinațiile sub controlul puterilor superioare și să discearnă între bine și rău, între sfânt și profan. Toți aceia care au o înțelegere corectă a sacrificiului făcut de Hristos, care Și-a părăsit căminul ceresc și a venit în această lume ca, prin propria viață, să-i arate omului cum să reziste ispitei, vor renunța cu bucurie la eul lor și vor alege să fie părtași cu Hristos la suferințele Lui.3M 491.1

Frica de Domnul este începutul înțelepciunii. Cei care vor să biruiască așa cum a biruit Hristos trebuie să se păzească neîncetat de ispitele lui Satana. Apetitul și pasiunile trebuie să fie reprimate și ținute sub control de o conștiință iluminată, pentru ca intelectul să poată fi intact, discernământul clar, astfel încât lucrările lui Satana și capcanele lui să nu fie interpretate ca fiind providența lui Dumnezeu. Mulți doresc răsplata finală și biruința, care urmează să le fie acordate biruitorilor, dar nu sunt dispuși să îndure truda, privațiunile și tăgăduirea de sine pe care le-a îndurat Mântuitorul lor. Doar prin ascultare și printr-un efort continuu vom birui și noi cum a biruit Hristos. Puterea stăpânitoare a apetitului se va dovedi a fi ruina a mii de oameni care, dacă ar fi biruit în acest punct, ar fi avut tăria morală de a câștiga biruința asupra oricărei ispite a lui Satana. Cei care sunt sclavi ai poftei nu vor reuși să își desăvârșească un caracter creștin. Continua păcătuire a omului, care durează de șase mii de ani, a adus ca roade boala, durerea și moartea și, pe măsură ce ne apropiem de încheierea timpului, ispita lui Satana de a ne satisface apetitul va fi tot mai puternică și mai dificil de învins.3M 491.2

___________________________ 3M 491.3