Lucrarea în biserici

În lucrarea făcută pentru biserica din Battle Creek în primăvara anului 1870, nu a existat acea dependență totală de Dumnezeu pe care o cerea acea ocazie importantă. Frații R și S nu și-au pus încrederea în Dumnezeu și nu au acționat în puterea și prin harul Lui atât de complet cum ar fi trebuit.3M 104.2

Când consideră că o persoană a greșit, fratele S este adeseori prea aspru. El nu manifestă acea compasiune și acel respect pe care le-ar manifesta față de el însuși, în circumstanțe similare. De asemenea, el este într-un mare pericol să judece greșit și să comită erori, când are de-a face cu mintea oamenilor. Aceasta este cea mai frumoasă și mai importantă lucrare încredințată vreodată muritorilor: să se ocupe de mintea oamenilor. Cei care se angajează în această lucrare trebuie să aibă un discernământ clar și o bună capacitate de a discrimina. Adevărata independență a minții este ceva cu totul diferit de asprime. Nu ar trebui să se renunțe ușor la acea calitate a independenței care conduce la o opinie prudentă, deliberată, bazată pe rugăciune. Nu ar trebui să se renunțe până când dovezile nu sunt suficient de puternice, încât să arate sigur că greșim. Această independență va păstra mintea calmă și statornică în mijlocul mulțimii de erori care domină în jur și îi va determina pe cei care se află în poziții de răspundere să analizeze cu atenție dovezile pe toate părțile și să nu fie împinși de influența altora sau de împrejurări să tragă concluzii fără să cunoască în mod deplin și rațional toate circumstanțele.3M 104.3

Cercetarea cazurilor de la Battle Creek s-a făcut în mare parte în modul în care un avocat critică un martor și, în mod cert, Duhul lui Dumnezeu a lipsit. Au fost puțini cei care s-au alăturat acestei lucrări și care au fost activi și plini de zel. Unii s-au încrezut în ei înșiși și în neprihănirea lor, iar ceilalți s-au bazat pe mărturiile date de ei și atitudinea lor a influențat judecata fraților R și S. Din cauza unor deficiențe minore, surorile T și U nu au fost primite ca membre în biserică. Frații R și S ar fi trebuit să aibă judecată și discernământ, ca să vadă că aceste obiecții nu aveau suficientă greutate, pentru a le ține pe aceste surori în afara bisericii. Amândouă fuseseră mult timp în credință și păziseră Sabatul timp de optsprezece sau douăzeci de ani.3M 105.1

Sora V, care a adus în discuție aceste lucruri, ar fi trebuit să prezinte împotriva ei însăși motive cu mai mare greutate pentru care nu ar fi trebuit să devină membră a bisericii. Era ea fără păcat? Erau toate căile ei desăvârșite înaintea lui Dumnezeu? Ajunsese ea desăvârșită în răbdare, în tăgăduire de sine, în blândețe, în îngăduință și în a manifesta un spirit calm și liniștit? Dacă ea ar fi fost cu totul lipsită de slăbiciunile femeilor obișnuite, atunci ar fi putut să arunce prima cu piatra. Acele surori care au fost lăsate în afara bisericii ar fi meritat un loc în rândurile ei. Ele erau iubite de Dumnezeu, dar au fost tratate în mod neînțelept, fără o cercetare suficientă a motivelor. Au fost și alții ale căror cazuri nu au fost tratate cu mai multă înțelepciune cerească decât acesta, fără a avea parte de o judecată corectă. Judecata fratelui S și discernământul lui au fost pervertite timp de mulți ani prin influența soției lui, care a fost cel mai eficient mediu al lui Satana. Dacă ar fi avut acea independență autentică, el ar fi dat dovadă de respectul de sine cuvenit și, cu demnitatea potrivită, și-ar fi zidit propriul cămin. Atunci când a adoptat o atitudine menită să impună respectul în familia lui, în general el a dus lucrurile prea departe și a fost sever, vorbind cu asprime și poruncitor. Devenind conștient de aceasta, după un timp a trecut în extrema cealaltă și a renunțat la independența lui.3M 105.2

În această stare de spirit, el a ascultat relatările soției, a renunțat la judecata lui și s-a lăsat înșelat cu ușurință de intrigile ei. Uneori, ea se prefăcea că suferă mult și îi povestea ce privațiuni avusese de îndurat și cât fusese de neglijată de comunitatea bisericii, în absența soțului ei. Minciunile și tertipurile ei, menite să corupă mintea soțului, au fost mari. Fratele S nu a acceptat în totalitate lumina pe care Domul i-a dat-o în trecut cu privire la soția lui. Altfel, nu s-ar fi lăsat înșelat de ea așa cum a făcut-o. El a fost de multe ori înrobit de spiritul ei, deoarece inima și viața lui nu Îi erau consacrate lui Dumnezeu. Sentimentele lui s-au aprins împotriva fraților și s-a purtat aspru cu aceștia. Eul nu a fost răstignit. El ar trebui să caute cu stăruință să-și aducă toate gândurile și sentimentele în supunere și în ascultare de Hristos. Credința și tăgăduirea de sine ar fi fost pentru fratele S niște ajutoare puternice. Dacă s-ar fi încins cu întreaga armură a lui Dumnezeu și nu și-ar fi ales altă apărare, decât cea pe care i-o dau Duhul lui Dumnezeu și puterea adevărului, ar fi fost tare în puterea lui Dumnezeu.3M 106.1

Dar fratele S este slab în multe privințe. Dacă Dumnezeu i-ar cere să dea în vileag și să condamne un vecin, să mustre și să corecteze un frate sau să se împotrivească dușmanilor lui și să-i distrugă, pentru el aceasta ar fi o lucrare firească și ușoară. Dar să lupte împotriva eului, să-și supună dorințele și afecțiunea inimii și să-și cerceteze și să-și stăpânească motivele tainice ale inimii este un război mult mai greu. Cât de puțin dispus este el să fie credincios într-o luptă ca aceasta! Războiul împotriva eului este cea mai mare luptă care s-a dus vreodată. Ca eul să se predea, să se supună cu totul voinței lui Dumnezeu și să se îmbrace cu umilință, având acea dragoste care este curată, pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, este ceva greu de realizat. Și totuși este privilegiul și datoria lui să fie pe deplin biruitor în această privință. Sufletul trebuie să I se supună lui Dumnezeu, pentru a putea fi înnoit în cunoștință și în adevărata sfințenie. Viața sfântă și caracterul lui Hristos reprezintă un exemplu plin de credincioșie. Încrederea Sa în Tatăl Său ceresc a fost nemărginită. Ascultarea și supunerea Sa au fost fără rezerve și desăvârșite. El nu a venit ca alții să-I slujească, ci ca El să le slujească altora. Nu a venit să facă voia Lui, ci voia Celui care L-a trimis. În toate lucrurile, El S-a supus Celui care judecă după dreptate. De pe buzele Mântuitorului lumii s-au auzit aceste cuvinte: „Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi.”3M 106.2

El S-a făcut sărac și S-a dezbrăcat de Sine Însuși. I-a fost foame, adeseori I-a fost sete și de multe ori a fost obosit de truda Sa, dar nu avea unde să-Și plece capul. Când umbrele reci și umede ale nopții Îl împresurau, adesea pământul gol Îi era pat. Cu toate acestea, îi binecuvânta pe cei care Îl urau. Ce viață! Ce experiență! Putem noi, cei care mărturisim că suntem urmașii lui Hristos, să îndurăm cu bucurie lipsurile și suferința, așa cum a făcut Domnul nostru, fără să murmure? Putem să bem acest pahar și să fim botezați cu acest botez? Dacă da, atunci putem fi părtași la slava Lui din Împărăția cerească. Dacă nu, nu vom avea parte deloc cu El.3M 107.1

Fratele S trebuie să dobândească o experiență, fără de care lucrarea lui va face mult rău. El este influențat prea mult de ceea ce-i spun alții cu privire la cei greșiți; este înclinat să ia hotărâri pe baza impresiilor create asupra minții lui și se poartă cu asprime atunci când o purtare mai blândă ar fi mult mai potrivită. Nu ține seama de propriile slăbiciuni și de cât de greu îi este lui însuși, atunci când i se pune sub semnul îndoielii purtarea, chiar și atunci când greșește. Când el hotărăște că un frate sau o soră a greșit, este înclinat să insiste asupra acelui caz și să-și impună acuzațiile, chiar dacă, procedând astfel, își rănește propriul suflet și pune în pericol sufletele altora.3M 107.2

Fratele S trebuie să se ferească de adunările administrative din biserici și să nu aibă nimic de-a face cu rezolvarea situațiilor dificile, dacă poate să facă acest lucru. El are un dar prețios, de care este nevoie în lucrarea lui Dumnezeu, dar trebuie să se separe de influențele bazate pe simpatiile lui, care îi produc confuzie și îl fac să acționeze nechibzuit. Lucrul acesta nu trebuie să se întâmple. El dă dovadă de prea puțină credință în Dumnezeu. Stăruie prea mult asupra slăbiciunilor lui fizice și își întărește necredința acordând atenție sentimentelor negative. Dumnezeu le dăruiește putere și înțelepciune celor care le caută cu seriozitate și cu credință.3M 107.3

Mi s-a arătat că fratele S este un bărbat puternic, în anumite privințe, în timp ce în altele este slab ca un copil. Purtarea lui față de cei greșiți a avut o influență de risipire. El are încredere în capacitatea lui de a pune lucrurile la punct, atunci când crede el că este nevoie, însă nu vede corect situația. Își împletește propriul spirit în lucrarea pe care o face și nu are discernământ, ci adesea se poartă fără milă. Are tendința de a exagera situația, atunci când este preocupat să își facă datoria cu strictețe față de oameni. „Față de unii arătați compasiune, făcând deosebire: căutați să-i mântuiți pe unii, smulgându-i din foc; de alții, iarăși, fie-vă milă cu frică, urând până și cămașa mânjită de carne.” [trad. după KJV]3M 108.1

Datoria, datoria strictă, are o soră geamănă, care este bunătatea. Dacă datoria și bunătatea sunt îmbinate, se va obține un avantaj sigur; dar dacă datoria este despărțită de bunătate, dacă iubirea plină de duioșie nu este pătrunsă de spiritul datoriei, va fi un eșec total și se va face mult rău. Oamenii nu vor ca altcineva să-i conducă, dar mulți pot fi câștigați prin bunătate și prin iubire. Fratele S a ridicat biciul Evangheliei și cuvintele lui au fost adesea lovitura acestui bici. Atitudinea aceasta nu a avut o influență care să-i impulsioneze pe ceilalți la un zel mai mare și să-i provoace la fapte bune, ci a trezit în ei spiritul combativ, ca să-i respingă asprimea.3M 108.2

Dacă fratele S ar fi umblat în lumină, nu s-ar fi confruntat cu atâtea eșecuri grave. „Dacă umblă cineva ziua, nu se poticnește, pentru că vede lumina lumii acesteia; dar dacă umblă noaptea, se poticnește, pentru că n-are lumina în el.” Calea ascultării este o cale sigură. „Cine umblă fără prihană, umblă fără teamă.” Umblă în lumină și „vei merge cu încredere pe drumul tău și piciorul nu ți se va poticni”. Cei care nu umblă în lumină vor avea o religie bolnavă, pipernicită. Fratele S ar trebui să simtă importanța umblării în lumină, chiar dacă aceasta înseamnă să-și răstignească eul. Efortul stăruitor, motivat de iubirea pentru suflete, întărește inima și dezvoltă virtuțile.3M 108.3

Frate, tu ești din fire îngâmfat și independent. Te consideri mai capabil decât ești în realitate. Te rogi ca Domnul să te umilească și să te facă potrivit pentru lucrarea Sa, iar atunci când El îți răspunde la rugăciune și te supune disciplinei necesare pentru a realiza un anumit obiectiv, de multe ori tu dai frâu liber îndoielilor și descurajării și crezi că ai motive pentru acestea. Când fratele W te-a avertizat și te-a îndemnat să nu te implici în problemele bisericii, de multe ori ai considerat că îți punea restricții.3M 109.1

Mi-a fost arătată lucrarea ta din Iowa. A fost un eșec clar de a strânge împreună cu Hristos. Ai tulburat, ai dus în confuzie și ai risipit sărmanele oi. Ai avut zel, dar acesta nu a fost potrivit cunoștinței. Eforturile tale nu au fost făcute cu dragoste, ci cu asprime, cu severitate. Ai fost exigent și poruncitor. Nu le-ai întărit pe cele bolnave și nu le-ai legat pe cele șchioape. Asprimea ta nesăbuită le-a alungat din staul pe unele care nu vor mai putea fi găsite și aduse înapoi niciodată. Cuvintele spuse la vreme potrivită sunt ca niște mere de aur într-un coșuleț de argint. Cuvintele nepotrivite sunt contrariul. Influența ta va fi ca grindina pustiitoare.3M 109.2

Te-a deranjat și te-ai simțit ținut în frâu, când fratele W te-a avertizat, te-a sfătuit și te-a mustrat. Ai crezut că, dacă ai fi fost liber să acționezi după cum considerai tu, ai fi putut face o lucrare bună și măreață. Dar influența soției tale ți-a afectat considerabil utilitatea. Nu ți-ai condus bine propriul cămin, nu ai reușit să poruncești casei tale după tine. Ai crezut că știi cum să-ți administrezi căminul, dar te-ai înșelat. Prea adesea ți-ai urmat îndemnurile propriului cuget, ceea ce te-a condus la confuzie și la descurajare, întunecându-ți discernământul și slăbindu-te din punct de vedere spiritual, astfel că eforturile tale au fost marcate de deficiențe.3M 109.3

Eforturile fraților R și S în __________________ au fost premature. Acești frați aveau în față propria experiență din trecut, cu greșelile ei, care ar fi trebuit să fie suficientă pentru a-i feri să se angajeze într-o lucrare pe care nu erau calificați să o îndeplinească. Erau destule lucruri de făcut. În locul acela era dificil să ridici o biserică. Erau înconjurați de influențe potrivnice. Fiecare mișcare trebuia să fie făcută cu prudență și cu rugăciune.3M 110.1

Acești doi frați fuseseră avertizați și mustrați în repetate rânduri, pentru că acționaseră nechibzuit, și nu ar fi trebuit să ia asupra lor responsabilitatea pe care au luat-o. O, cu mult mai bine ar fi fost pentru cauza lui Dumnezeu din ___________, dacă ei ar fi mers să lucreze în câmpuri noi! Scaunul lui Satana este așezat în _____________, ca și în alte orașe nelegiuite, și el este un dușman viclean, cu care este greu de luptat. Printre păzitorii Sabatului din ______________ au existat elemente de dezordine care au reprezentat piedici în calea lucrării. Dar există un timp potrivit pentru a vorbi și pentru a acționa, o ocazie de aur care va conduce la cele mai bune rezultate prin eforturile depuse.3M 110.2

Dacă lucrurile ar fi fost lăsate să se dezvolte mai bine înainte de a fi abordate, s-ar fi produs o separare a celor neconsacrați, care produceau tulburare, și nu ar mai fi existat o partidă a opoziției. Lucrul acesta ar trebui evitat întotdeauna, dacă este posibil. Este mai bine ca biserica să suporte multe neplăceri și să manifeste multă 3M 110.3

răbdare, decât să grăbească lucrurile și să stârnească un spirit combativ. Cei care iubeau în mod sincer adevărul de dragul adevărului ar fi trebuit să acționeze având în vedere slava lui Dumnezeu și lăsând ca lumina adevărului să strălucească înaintea tuturor.3M 110.4

Ar fi putut să se aștepte ca elementele generatoare de confuzie și de nemulțumire din mijlocul lor să le producă necazuri. Satana nu avea să stea liniștit și să vadă cum se ridică o grupă în ___________, care să apere adevărul și să îndepărteze sofismele și minciuna. Mânia lui avea să se aprindă și avea să pornească război împotriva celor care păzesc poruncile lui Dumnezeu și care au mărturia lui Isus. Dar aceasta nu trebuia să-i fi determinat pe cei credincioși să devină nerăbdători sau să se descurajeze. Lucrurile acestea ar fi trebuit să-l influențeze pe adevăratul credincios să fie mai atent, să vegheze și să se roage mai mult, să fie mai plin de afecțiune, de milă și de iubire față de cei care făceau o greșeală în legătură cu lucrurile veșnice. Așa cum Hristos ne-a răbdat și continuă să ne rabde greșelile, lipsa de recunoștință și firava noastră iubire, la fel ar trebui să le răbdăm și noi celor care ne pun la încercare răbdarea. Oare urmașii lui Isus, Cel care nu a manifestat nicio urmă de egoism și care a fost dispus să Se sacrifice pe Sine, să fie altfel decât Domnul lor? Creștinii trebuie să aibă inimi pline de bunătate și îndelungă răbdare.3M 110.5