Cei care lucrează în cadrul editurii

Cei care lucrează în cadrul editurii și care mărturisesc a crede adevărul trebuie să arate puterea adevărului în viața lor și să dovedească faptul că lucrează pe temelia principiului, pentru a merge înainte și în sus. Ei trebuie să-și modeleze viețile și caracterele după Modelul desăvârșit. Dacă toți ar putea privi cu un ochi care poate să pătrundă în extraordinarele realități ale veșniciei, ce groază a condamnării i-ar cuprinde pe unii dintre cei din editură care acum par a trece mai departe cu indiferență, deși doar o foarte mică distanță îi desparte de scenele veșnice. Multe avertizări au fost date și explicate cu mult zel și cu rugăciuni stăruitoare, fiecare dintre ele fiind înregistrată cu credincioșie în cer, pentru a susține raportul fiecăruia în ziua cercetării finale. Iubirea neobosită pentru Hristos i-a însoțit pe cei angajați în lucrarea Sa la editură. Dumnezeu i-a însoțit cu binecuvântările și cu îndemnurile Lui, deși urăște păcatele și necredincioșia care se țin lipite de ei ca lepra. Adevărurile profunde și solemne pe care cei din editură au avut privilegiul să le asculte trebuie să pună stăpânire pe preocupările lor și să-i determine să acorde o înaltă apreciere luminii pe care le-a dat-o Dumnezeu. Dacă vor umbla în lumină, aceasta le va înfrumuseța și le va înnobila viețile cu podoaba cerului, cu puritate și cu adevărata evlavie.3M 190.1

Înaintea fiecăruia dintre cei din editură este deschisă o cale pentru a se angaja cu toată inima în lucrarea lui Hristos și în salvarea sufletelor. Hristos a părăsit cerul și prezența Tatălui Său, ca să vină într-o lume pierdută și neprietenoasă, pentru a-i salva pe cei care voiau să fie salvați. El S-a exilat singur departe de Tatăl Său și a schimbat compania curată a îngerilor pentru cea a omenirii căzute, în întregime întinată de păcat. Cu durere și cu uimire, Hristos a fost martor la răceala, la indiferența și la neglijența cu care pretinșii Săi urmași care lucrează în editură tratează lumina și mesajele de avertizare și de iubire pe care El li le-a dat. El a asigurat pâinea și apa vieții pentru toți cei flămânzi și însetați.3M 190.2

Domnul le cere tuturor celor din editură să lucreze din motive nobile. Prin viața Lui, Hristos le-a dat un exemplu. Toți trebuie să lucreze cu interes, cu devotament și cu credință pentru salvarea sufletelor. Dacă toți cei din editură ar lucra pentru un scop neegoist, fiind conștienți de sfințenia lucrării, binecuvântarea lui Dumnezeu ar rămâne asupra lor. Dacă toți și-ar fi purtat cu bucurie și de bunăvoie diferitele poveri, oboseala și dificultățile nu ar fi apăsat atât de greu asupra soțului meu.3M 191.1

Cât de puține rugăciuni serioase au fost înălțate la Dumnezeu în credință, pentru cei care lucrează în editură și care nu sunt pe deplin întemeiați în adevăr! Cine a simțit valoarea unui suflet pentru care a murit Hristos? Am văzut că îngerii erau mâhniți de lipsa de seriozitate și de frivolitatea pretinșilor urmași ai lui Hristos, care mânuiau adevărurile sfinte în cadrul editurii. Unii dintre ei nu simțeau caracterul sacru al lucrării mai mult decât dacă ar fi fost angajați într-o ocupație obișnuită. Dumnezeu cere acum ca aceia care fac degeaba umbră pământului, neaducând roade, să se consacre Lui și să-și îndrepte spre El afecțiunea și speranțele.3M 191.2

Domnul dorește ca toți aceia care au legătură cu editura să devină purtători de griji și de poveri. Dacă sunt căutători de plăceri, dacă nu practică tăgăduirea de sine, nu sunt potriviți să ocupe un loc în cadrul editurii. Lucrătorii editurii trebuie să simtă, atunci când intră în acel birou, că este un loc sfânt, un loc în care se face lucrarea lui Dumnezeu, prin publicarea unui adevăr care va hotărî destinul sufletelor. Lucrul acesta nu este simțit și conștientizat așa cum ar trebui. În departamentul de culegere a textului se poartă conversații care distrag mintea de la lucru. Editura nu este un loc pentru vizite, pentru flirt, pentru amuzament sau pentru egoism. Toți trebuie să simtă că îndeplinesc o lucrare pentru Dumnezeu. Cel care cercetează toate motivele și care citește toate inimile îi pune la probă, îi încearcă și îi cerne pe cei care fac parte din poporul Său, în special pe cei care au lumină și cunoștință și care sunt angajați în lucrarea Sa sfântă. Dumnezeu este Cel care cercetează inimile și rărunchii și nu va accepta nimic mai puțin decât un devotament total față de lucrare și o consacrare deplină față de El. Toți cei din editură trebuie să își îndeplinească obligațiile zilnice ca în prezența lui Dumnezeu. Ei nu trebuie să se mulțumească să facă doar suficient cât să treacă timpul și să-și primească salariul, ci fiecare trebuie să lucreze acolo unde poate fi de cel mai mare ajutor. Sunt câțiva care sunt credincioși și în absența fratelui White, dar sunt și unii care lucrează doar atunci când sunt supravegheați. Dacă toți angajații editurii, care mărturisesc a fi urmași ai lui Hristos, ar fi fost credincioși în a-și face datoria, acolo s-ar fi văzut o mare schimbare în bine. Tinerii și tinerele au fost atât de mult preocupați unii de compania altora, vorbind și glumind, încât îngerii lui Dumnezeu au fost alungați din clădirea editurii.3M 191.3

Marcus Lichtenstein era un tânăr temător de Dumnezeu, dar a văzut atât de puține principii religioase adevărate în cei din biserică și în cei de la editură, încât a fost dezorientat, tulburat și dezgustat. El s-a poticnit văzând lipsa de conștiinciozitate în păzirea Sabatului manifestată de unii care totuși mărturisesc a fi păzitori ai poruncilor. Marcus avea o părere înaltă despre lucrarea de la editură, dar caracterul superficial, neseriozitatea și lipsa principiului l-au făcut să se poticnească. Dumnezeu l-a ridicat și, în providența Lui, l-a pus în legătură cu lucrarea Lui de la editură. Însă unii dintre cei care lucrează acolo cunosc atât de puțin voia și planurile lui Dumnezeu, încât au privit această mare lucrare, a convertirii lui Marcus de la iudaism, ca nefiind cu adevărat importantă. Valoarea lui nu a fost apreciată. Adeseori a fost rănit de purtarea lui F și a altora din editură, iar când a încercat să-i mustre, cuvintele lui au fost primite cu dispreț, pentru faptul că a îndrăznit să-i învețe pe ei. Pronunția lui defectuoasă a ajuns un motiv de batjocură și de amuzament pentru unii.3M 192.1

Marcus a fost foarte afectat de cazul lui F, dar nu și-a dat seama cum putea să-l ajute. El nu ar fi plecat niciodată de la editură, dacă tinerii de acolo ar fi fost credincioși mărturisirii lor de credință. Dacă el va eșua în credință, sângele lui se va găsi cu siguranță pe hainele tinerilor care Îl mărturisesc pe Hristos, dar care, prin faptele, prin cuvintele și prin purtarea lor declară hotărât că ei nu sunt ai lui Hristos, ci ai lumii. Această stare deplorabilă, de neglijență și de lipsă de credincioșie, trebuie să înceteze. În editură trebuie să se producă o schimbare totală și definitivă; altfel, cei care au avut parte de atâta lumină și de privilegii atât de mari trebuie să fie concediați și alții să le ia locul, chiar dacă sunt niște necredincioși. Este teribil să te amăgești singur. Arătând către cei care lucrează în cadrul editurii, îngerul a spus: „Dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor și a Fariseilor, cu niciun chip nu veți intra în Împărăția cerurilor.” Mărturisirea de credință nu este suficientă. Trebuie să se producă o lucrare în suflet, o lucrare care să fie transpusă în viață.3M 192.2

Iubirea lui Hristos coboară până în adâncurile mizeriei și ale suferinței pământești; altfel, nu ar putea să ajungă chiar și la cel mai păcătos om. În același timp, ea atinge tronul Celui Veșnic; altfel, omul nu ar putea fi înălțat din starea lui degradată, iar nevoile și dorințele noastre nu ar putea fi împlinite. Domnul Hristos ne-a deschis calea de la pământ la cer. El este veriga de legătură dintre cele două lumi. El îi aduce omului dragostea și bunăvoința lui Dumnezeu și, prin meritele Sale, îl ridică pe om în poziția din care acesta să poată fi împăcat cu Dumnezeu. Hristos este calea, adevărul și viața. Este o lucrare grea să mergi, pas cu pas, dureros și încet, înainte și în sus, pe calea curăției și a sfințeniei. Dar Hristos a luat toate măsurile pentru a ne oferi puteri noi și tărie divină la fiecare pas înainte pe care îl facem în viața spirituală. Aceasta este cunoașterea și experiența de care au nevoie toți cei care lucrează în editură și pe care trebuie să o dobândească; altfel, ei vor aduce în fiecare zi rușine asupra cauzei lui Hristos.3M 193.1

Fratele G face o greșeală în viața lui. El pune prea mult preț pe sine. Nu este bine cum a început să clădească, pentru ca viața lui să fie o reușită. El zidește în vârf, dar temelia nu este pusă bine. Temelia trebuie pusă în pământ și apoi se poate înălța construcția. El are nevoie de disciplină și de experiență în responsabilitățile vieții de zi cu zi, iar pe acestea științele nu i le pot da. Toată educația pe care o are nu-i va da tăria fizică necesară pentru a se obișnui cu greutățile vieții.3M 193.2

Din ceea ce mi-a fost arătat, ajutoarele de la editură trebuie să fie alese cu multă grijă. Cei tineri, neîncercați și neconsacrați nu trebuie să fie aduși acolo, deoarece sunt expuși la ispite și nu au caracterul consolidat. Cei care și-au format caracterul, care sunt statornici în principii și care au adevărul lui Dumnezeu în inimă nu vor fi o sursă constantă de griji și de neliniște, ci mai degrabă ajutoare potrivite și binecuvântări. Departamentul de publicații este pe deplin capabil să stabilească niște reguli pentru a-și asigura niște ajutoare bune, persoane competente și cu principii, iar membrii bisericii, la rândul lor, nu trebuie să caute să profite cu niciun bănuț de pe urma celor care vin la editură să muncească și să învețe meserie. Sunt slujbe în care unii pot câștiga salarii mai bune decât la editură, dar niciodată aceștia nu se vor putea afla într-o poziție mai importantă, mai onorantă sau mai înaltă decât lucrarea lui Dumnezeu de la editură. Cei care lucrează cu credincioșie și în mod neegoist vor fi răsplătiți. Pentru ei este pregătită o coroană de slavă, în comparație cu care toate onorurile și plăcerile pământești sunt asemenea prafului pe talerul balanței. În special vor fi binecuvântați cei care I-au fost credincioși lui Dumnezeu veghind asupra bunăstării spirituale a celorlalți lucrători din editură. În comparație cu aceasta, interesele materiale și vremelnice devin cu totul lipsite de semnificație. Pe un taler al balanței este praf de aur, pe celălalt, un suflet omenesc, având o asemenea valoare, încât Fiul lui Dumnezeu Și-a sacrificat onoarea, bogățiile și slava, ca să îl răscumpere din robia păcatului și a disperării. Sufletul are o valoare infinită și cere cea mai înaltă atenție. Orice om care se teme de Dumnezeu în această editură trebuie să lase deoparte lucrurile copilărești și inutile și, cu o adevărată tărie morală, să stea drept în toată demnitatea maturității lui, ferindu-se de familiaritatea josnică, dar unind totuși inimă de inimă în legătura interesului și a iubirii creștine. Inimile tânjesc după simpatie și dragoste și sunt la fel de mult înviorate și întărite de acestea cum sunt florile de stropii de ploaie și de lumina soarelui.3M 193.3

Biblia trebuie să fie citită în fiecare zi. O viață religioasă, de devotament față de Dumnezeu, este cel mai bun scut pentru tinerii care sunt expuși la tot felul de ispite, în anturajul în care se află în timp ce dobândesc o educație. Cuvântul lui Dumnezeu le va da standardul corect în ceea ce privește binele și răul și în ceea ce privește principiile morale. Un principiu ferm al adevărului reprezintă singura apărare a celor tineri. Voința puternică și un spirit hotărât vor închide ușa în fața ispitelor și a influențelor care sunt nefavorabile păstrării unui caracter creștin. Un spirit slab, nehotărât, îngăduit în copilărie și în tinerețe, va face ca viața să fie o trudă permanentă, o luptă continuă, deoarece lipsesc hotărârea și principiul ferm. Unii ca aceștia vor fi mereu împiedicați să reușească în această viață și vor fi în pericol să piardă și acea viață mai bună. Suntem în siguranță atunci când stăruim în facerea binelui. Primul lucru pe care trebuie să îl avem în vedere este acela de a-L onora pe Dumnezeu, iar cel de-al doilea, de a fi credincioși față de oameni, îndeplinindu-ne responsabilitățile pe care le aduce fiecare zi, întâmpinând încercările și purtând poverile cu tărie și cu un spirit hotărât. Efortul serios și neobosit, unit cu o voință puternică și cu o deplină încredere în Dumnezeu ne vor fi de ajutor în orice situație critică, ne vor califica pentru o viață folositoare în această lume și ne vor pregăti pentru a primi viața veșnică.3M 194.1

______________________________________