Mărturii adresate personal în biserică

Mulți se simt jigniți și le pare rău pentru să sunt adesea tulburați cu avertizări și cu mustrări care le aduc în atenție propriile păcate. Martorul Credincios spune: „Știu faptele tale.” Motivele, scopurile, necredința, suspiciunile și invidia pot fi ascunse de oameni, dar nu pot fi ascunse de Hristos. Martorul credincios vine asemenea unui sfătuitor: „Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc, ca să te îmbogățești, și haine albe, ca să te îmbraci cu ele și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale, și doctorie pentru ochi, ca să-ți ungi ochii și să vezi. Eu îi mustru și îi pedepsesc pe toți aceia, pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar și pocăiește-te! Iată, Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine. Celui ce va birui, îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.”3M 256.3

Cei care sunt mustrați de Duhul lui Dumnezeu nu trebuie să se ridice împotriva celui care nu este decât un umil instrument. Nu un muritor supus greșelii, ci Însuși Dumnezeu a vorbit, pentru a-i salva de la ruină. Cei care disprețuiesc avertizarea vor fi lăsați în orbirea lor, ca să se amăgească singuri. Dar cei care o ascultă și se angajează cu stăruință în lucrarea de a-și părăsi păcatele, pentru a dobândi calitățile spirituale de care au nevoie, vor deschide ușa inimii, pentru ca iubitul lor Mântuitor să intre și să locuiască împreună cu ei. Pe cei care fac parte din această categorie îi veți găsi întotdeauna într-o desăvârșită armonie cu Duhul lui Dumnezeu.3M 257.1

Pastorii care predică adevărul prezent nu trebuie să neglijeze solemnul mesaj adresat laodiceenilor. Mărturia Martorului Credincios nu este o solie liniștitoare. Domnul nu le spune: „Sunteți bine, ați primit mustrări și pedepse pe care nu le-ați meritat niciodată; ați fost în mod inutil descurajați prin asprimea cu care ați fost tratați; voi nu sunteți vinovați de greșelile și de păcatele pentru care ați fost mustrați.”3M 257.2

Martorul Credincios declară că atunci când crezi că te afli într-o stare bună, de prosperitate, în realitate îți lipsește totul. Nu este suficient ca pastorii să prezinte subiecte teoretice; trebuie să prezinte și subiecte practice. Ei au nevoie să studieze lecțiile practice pe care li le-a dat Hristos ucenicilor Săi și să facă o aplicație directă a acestora pentru sufletul lor și pentru membrii bisericii. Pentru că îi dă această mărturie mustrătoare, oare să tragem concluzia că Hristos nu are față de poporul Său o iubire plină de duioșie? O, nu! Cel care a murit ca să-l răscumpere pe om de la moarte iubește cu o iubire divină, iar pe cei pe care îi iubește, îi mustră: „Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia pe care îi iubesc.” Însă mulți nu vor primi solia pe care le-o trimite Cerul, în îndurarea Sa. Ei nu pot suporta să li se spună despre faptul că își neglijează datoria, despre greșelile și egoismul lor, despre mândria și iubirea lor de lume.3M 257.3

Mi s-a arătat că Dumnezeu a așezat asupra soțului meu și asupra mea o lucrare specială: aceea de a da o mărturie clară poporului Său și de a striga cu glas tare, fără să cruțăm, de a arăta poporului nelegiuirile lui și casei lui Israel păcatele ei. Dar există o categorie de oameni care nu vor primi mesajul de mustrare, ci își vor ridica mâinile în apărarea celor pe care Dumnezeu vrea să-i mustre și să-i corecteze. Aceștia sunt găsiți mereu simpatizând cu cei pe care Dumnezeu ar dori să-i facă să-și simtă adevărata sărăcie.3M 258.1

Cuvântul Domnului, rostit prin slujitorii Lui, este primit de mulți cu îndoială și cu temeri. Mulți vor amâna să asculte de avertizările și de mustrările date, așteptând ca orice urmă de îndoială să fie îndepărtată din mintea lor. Necredința care pretinde cunoașterea desăvârșită nu va ceda în fața dovezilor pe care Dumnezeu binevoiește să le dea. El cere de la poporul Său acea credință care se bazează pe greutatea dovezilor, nu pe o cunoaștere desăvârșită. Urmașii lui Hristos care acceptă lumina pe care Dumnezeu le-o trimite trebuie să asculte glasul lui Dumnezeu, care le vorbește, chiar atunci când sunt multe alte glasuri care strigă împotriva lui. Pentru a distinge glasul lui Dumnezeu este nevoie de discernământ.3M 258.2

Cei care nu vor acționa atunci când Domnul îi cheamă, ci vor aștepta mai multe dovezi sigure și mai multe ocazii favorabile, vor umbla în întuneric, pentru că lumina le va fi retrasă. Dovada dată într-o zi, dacă este respinsă, s-ar putea să nu mai fie repetată niciodată.3M 258.3

Mulți sunt ispitiți în ceea ce privește lucrarea noastră și o pun la îndoială. Unii, în starea de amăgire în care sunt, pun dificultățile și încurcăturile prin care trece poporul lui Dumnezeu pe seama mărturiilor de mustrare pe care noi le-am dat. Ei cred că vina este a celor care transmit mesajul de avertizare, care arată păcatele poporului și îi corectează greșelile. Mulți sunt înșelați de vrăjmașul sufletelor. Ei cred că lucrarea fratelui și a sorei White ar putea fi bună, dacă nu ar mai condamna neîncetat răul și nu ar mai mustra păcatul. Mi s-a arătat că Dumnezeu a așezat această lucrare asupra noastră, iar atunci când suntem împiedicați să ne întâlnim cu poporul Său și să ne dăm mărturia, pentru a contracara bănuielile și invidia celor neconsacrați, atunci Satana își impune ispitele cu mare putere. Cei care s-au obișnuit să pună totul sub semnul întrebării, care au fost mereu de partea îndoielii, se simt liberi să le sugereze și altora îndoielile lor și să își insinueze necredința. Unii au îndoieli ipocrite, aparent izvorâte din conștiință și foarte pioase, pe care le strecoară cu multă prudență, dar care au o putere de zece ori mai mare de a-i încuraja în păcat pe cei care sunt greșiți, de a ne micșora nouă influența și de a slăbi încrederea poporului lui Dumnezeu în lucrarea noastră, decât dacă s-ar împotrivi pe față. Am văzut că aceste suflete sărmane sunt înșelate de Satana. Se amăgesc singure că stau bine, că au aprobarea lui Dumnezeu și că sunt bogate în discernământ spiritual, când, de fapt, sunt sărace, oarbe și nenorocite. Ele fac lucrarea lui Satana, dar cred că sunt pline de zel pentru Dumnezeu.3M 259.1

Unii nu vor primi mărturia pe care ne-a dat-o Dumnezeu să o transmitem, amăgindu-se că poate noi ne înșelăm, iar ei au dreptate. Ei cred că poporul lui Dumnezeu nu are nevoie de mustrări directe, de o abordare pe față, și că Dumnezeu este cu ei. Acești ispitiți, al căror suflet s-a luptat mereu împotriva credincioasei mustrări a păcatului, vor striga: „Vorbește-ne lucruri plăcute, liniștitoare! Cum vor primi ei solia adresată de Martorul Credincios laodiceenilor? Aici nu este loc de nicio neînțelegere. Solia aceasta trebuie să fie dusă unei biserici încropite, și lucrarea aceasta le revine slujitorilor lui Dumnezeu. Ea trebuie să-i trezească pe cei care sunt poporul Său din siguranța și din amăgirea periculoasă în care se află cu privire la adevărata lor stare înaintea lui Dumnezeu. Dacă este primită, această mărturie va trezi la acțiune și va conduce la umilință și la mărturisirea păcatelor. Martorul Credincios spune: „Știu faptele tale, că nu ești nici rece, nici în clocot.” Și apoi, „Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia, pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar și pocăiește-te!” După aceea, urmează făgăduința: „Iată, Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine.” „Celui ce va birui, îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.”3M 259.2

Cei care sunt poporul lui Dumnezeu trebuie să-și vadă greșelile și să se trezească la o pocăință plină de zel, părăsind acele păcate care i-au adus în această stare jalnică — de sărăcie, de orbire, de nenorocire și de teribilă amăgire. Mi s-a arătat că mărturia directă trebuie să fie activă în biserică. Doar ea va reprezenta răspunsul la solia adresată laodiceenilor. Greșelile trebuie să fie mustrate, păcatului trebuie să i se spună păcat, iar nelegiuirea trebuie să fie înfruntată prompt și hotărât și să fie îndepărtată de la noi, ca popor.3M 260.1