Biserica laodiceeană

Solia adresată bisericii din Laodiceea reprezintă o acuzație înspăimântătoare și se aplică poporului lui Dumnezeu de astăzi.3M 252.1

„Îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: «Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios și adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu: ‘Știu faptele tale, că nu ești nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. Pentru că zici: Sunt bogat, m-am îmbogățit, și nu duc lipsă de nimic și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol.»’”3M 252.2

Aici, Domnul ne arată că mesajul care trebuie să fie dus poporului Său de către pastorii pe care El i-a chemat să-i avertizeze pe oameni nu este un mesaj de pace și de siguranță. Nu este un mesaj pur teoretic, ci și practic în toate aspectele. Poporul lui Dumnezeu este prezentat în solia adresată laodiceenilor ca aflându-se într-o stare de siguranță materială, pământească. Ei sunt liniștiți, crezându-se într-o stare înaltă, de mari realizări spirituale. „Pentru că zici: «Sunt bogat, m-am îmbogățit și nu duc lipsă de nimic” și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol.”3M 252.3

Ce înșelăciune mai mare poate veni asupra minții oamenilor, decât încrederea că sunt bine, când ei sunt cu totul greșiți? Solia Martorului Credincios găsește poporul lui Dumnezeu într-o tristă amăgire, totuși sincer în această înșelăciune. Ei nu știu că starea lor este deplorabilă în ochii lui Dumnezeu. În timp ce aceia cărora le este adresată solia se amăgesc singuri că sunt într-o stare spirituală înaltă, solia Martorului Credincios le zdrobește siguranța prin denunțarea înfricoșătoare a adevăratei lor stări de orbire spirituală, de sărăcie și de ticăloșie. Mărturia, atât de tăietoare și de severă, nu poate fi o greșeală, pentru că Cel care vorbește este Martorul Credincios, iar mărturia Lui trebuie să fie corectă.3M 253.1

Celor care stau liniștiți, simțindu-se în siguranță cu realizările lor, și care se consideră bogați în cunoașterea spirituală le este greu să primească această solie, care le spune că sunt înșelați și că duc lipsă de toate darurile spirituale. Inima nesfințită este „nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea”. Mi s-a arătat că mulți se amăgesc cu gândul că sunt buni creștini, deși nu au nicio rază din lumina lui Isus. Ei nu au o experiență vie, personală, în ceea ce privește viața spirituală. Aceștia au nevoie de o lucrare profundă și serioasă, de smerire a eului înaintea lui Dumnezeu, ca să poată simți că este cu adevărat nevoie să facă eforturi serioase, stăruitoare, pentru a-și asigura prețioasele virtuți ale Duhului.3M 253.2

Dumnezeu Își conduce poporul pas cu pas. Viața creștină este o luptă continuă și un marș neîntrerupt. În acest război, nu există niciun răgaz. Doar printr-un efort constant, neîncetat, putem să rămânem biruitori asupra ispitelor lui Satana. Ca popor, noi învingem prin claritatea și prin puterea adevărului. Suntem întru totul susținuți în pozițiile noastre de luptă de o cantitate copleșitoare de mărturii biblice clare. Dar ne lipsesc în mare măsură umilința biblică, răbdarea, credința, dragostea, tăgăduirea de sine, spiritul de veghere și cel de sacrificiu. Trebuie să cultivăm sfințenia biblică. În rândurile poporului lui Dumnezeu domină păcatul. Mesajul de mustrare clar, adresat laodiceenilor, nu este primit. Mulți rămân agățați de îndoielile lor și de păcatele lor îndrăgite, în timp ce se află într-o atât de mare amăgire, afirmând și simțind că nu duc lipsă de nimic. Ei cred că mărturia de mustrare adresată de Duhul lui Dumnezeu este nejustificată sau că nu îi vizează pe ei. Unii ca aceștia au cel mai mult nevoie de harul lui Dumnezeu și de discernământ spiritual, ca să-și poată descoperi deficiențele, în ceea ce privește cunoașterea spirituală. Le lipsește aproape orice deprindere necesară pentru a-și desăvârși un caracter creștin. Ei nu au o cunoaștere practică a adevărului Bibliei, o cunoaștere care să conducă la o viață umilă și la conformarea voinței lor cu voința lui Hristos. Ei nu trăiesc în ascultare de toate cerințele lui Dumnezeu.3M 253.3

Nu este suficient să mărturisești credința în adevăr. Toți soldații crucii lui Hristos se obligă practic să se angajeze în cruciada împotriva dușmanului sufletelor, să condamne răul și să susțină neprihănirea. Dar solia Martorului Credincios ne descoperă faptul că poporul nostru este învăluit într-o teribilă amăgire și că are nevoie să primească avertizări, care să îl trezească din somnul spiritual și să-l determine să acționeze cu hotărâre.3M 254.1

În ultima mea viziune, mi s-a arătat că nici măcar această solie hotărâtă a Martorului Credincios și Adevărat nu a reușit să realizeze planul lui Dumnezeu. Cei care sunt poporul lui Dumnezeu încă dorm în păcatele lor. Ei continuă să declare că sunt bogați și că nu duc lipsă de nimic. Mulți întreabă: De ce sunt date toate aceste mustrări? De ce Mărturiile continuă să ne acuze de apostazie și de păcate grele? Noi iubim adevărul, prosperăm, nu avem nevoie de aceste mărturii de avertizare și de mustrare. Acești cârtitori să-și cerceteze inima și să-și compare viața cu învățăturile practice ale Bibliei, să-și smerească sufletul înaintea lui Dumnezeu, harul lui Dumnezeu să lumineze întunericul, și atunci solzii vor cădea de pe ochii lor și își vor da seama de adevărata lor ticăloșie și sărăcie spirituală. Ei vor simți nevoia să cumpere aur, care reprezintă credința curată și dragostea; haine albe, care reprezintă un caracter fără pată, curățit în sângele scumpului lor Mântuitor; și alifie pentru ochi, care reprezintă harul lui Dumnezeu și care le va da un discernământ clar în ceea ce privește lucrurile spirituale și capacitatea de a detecta păcatul. Aceste calități sunt mai prețioase decât aurul din Ofir.3M 254.2

Mi s-a arătat că principalul motiv pentru care cei care sunt poporul lui Dumnezeu se găsesc acum în această stare de orbire spirituală este acela că nu vor să accepte să fie corectați. Mulți au disprețuit mustrările și avertizările care le-au fost date. Martorul Credincios și Adevărat condamnă starea încropită a celor care sunt poporul lui Dumnezeu, care îi dă lui Satana o mare putere asupra lor, în acest timp de așteptare și de veghere. Cei care sunt egoiști, mândri și iubitori de păcat sunt permanent asaltați de îndoieli. Satana este abil în a le sugera îndoieli și în a inventa obiecții împotriva mărturiei directe pe care o trimite Dumnezeu și mulți consideră că este o virtute, un semn de inteligență, să fie necredincioși, sceptici și gata să despice firul în patru. Cei care vor să se îndoiască vor avea din plin posibilitatea să o facă. Dumnezeu nu Și-a propus să îndepărteze orice ocazie de îndoială. El dă dovezi, care trebuie să fie cercetate cu atenție, cu o minte smerită și cu dispoziția de a ne lăsa învățați, și toți ar trebui să luăm decizii pe baza greutății dovezilor.3M 255.1

Viața veșnică are o valoare infinită și ne va costa tot ce avem. Mi s-a arătat că noi nu apreciem așa cum se cuvinte lucrurile veșnice. Tot ceea ce merită să avem, chiar și în această lume, trebuie să fie dobândit prin eforturi și, uneori, prin sacrificiile cele mai dureroase. Și aceasta pentru a obține doar o comoară pieritoare. Oare să fim mai puțin dispuși să îndurăm lupte și trudă și să facem eforturi serioase și sacrificii mari, ca să obținem o comoară care are o valoare infinită și o viață care va dura cât va exista Cel Infinit? Oare putem considera că Cerul costă prea mult?3M 255.2

Credința și dragostea sunt comori de aur, elemente care lipsesc într-o mare măsură în poporul lui Dumnezeu. Mi s-a arătat că lipsa de credință în mărturiile de avertizare, de încurajare și de mustrare împiedică lumina să ajungă la poporul lui Dumnezeu. Necredința le închide ochii, astfel că ei nu-și cunosc adevărata stare. Martorul Credincios le descrie astfel starea de orbire: „Și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac orb și gol.”3M 255.3

Credința în apropiata revenire a lui Hristos slăbește în intensitate. „Stăpânul meu zăbovește să vină” nu este spus doar în inimă, ci este exprimat în cuvinte și, mai hotărât și mai evident, în fapte. În acest timp de veghere, nesăbuința amorțește simțurile celor care sunt poporul lui Dumnezeu față de semnele timpului. Teribila nelegiuire care abundă cere cea mai mare stăruință și o mărturie vie, pentru a ține păcatul afară din biserică. Credința a scăzut într-o măsură înfricoșătoare și nu va putea crește decât prin exercițiu.3M 255.4

La începutul soliei celui de-al treilea înger, cei care s-au angajat în lucrarea lui Dumnezeu au avut riscuri de asumat, au avut sacrificii de făcut. Ei au început această lucrare în sărăcie și au suferit cele mai aspre privațiuni și critici. Au întâmpinat o împotrivire hotărâtă, care i-a împins tot mai aproape de Dumnezeu, în nevoia lor, și le-a ținut credința trează. Actualul plan de dăruire sistematică îi susține din abundență pe pastorii noștri și nu este nevoie și nici nu se face apel la exercitarea credinței pentru susținerea lor materială. Cei care încep acum să predice adevărul nu au nimic de riscat. Ei nu-și asumă niciun risc, nici nu au de făcut sacrificii deosebite. Sistemul adevărului le este deja pregătit și pus la îndemână, iar publicațiile le stau la dispoziție, susținând cu argumente adevărurile pe care ei le prezintă.3M 256.1

Unii tineri intră în lucrare fără să simtă cu adevărat caracterul înalt al acesteia. Ei nu au de întâmpinat privațiuni, greutăți sau conflicte aspre, care le-ar cere să-și exercite credința. Nu cultivă tăgăduirea de sine, nu nutresc un spirit de sacrificiu. Unii devin mândri și îngâmfați și nu simt în mod real povara lucrării asupra lor. Acestor pastori, Martorul Credincios și Adevărat le spune: „Fii plin de râvnă dar și pocăiește-te.” Unii dintre ei sunt atât de îngâmfați, în mândria lor, încât sunt cu adevărat o piedică și un blestem pentru prețioasa cauză a lui Dumnezeu. Ei nu exercită o influență mântuitoare asupra altora. Oamenii aceștia au nevoie să se convertească ei înșiși pe deplin la Dumnezeu și să fie sfințiți de adevărurile pe care li le prezintă altora.3M 256.2