Lucrarea din Battle Creek

Într-o viziune care mi-a fost dată la Bordoville, Vermont, pe 10 decembrie 1871, mi s-a arătat că soțul meu s-a aflat într-o poziție foarte dificilă. Asupra lui a apăsat o povară de grijă și de muncă. Frații săi de sljbă nu au avut de purtat această povară și nu i-au apreciat eforturile. Presiunea constantă care a apăsat asupra lui l-a extenuat mental și fizic. Mi s-a arătat că relația lui cu poporul lui Dumnezeu a fost, în anumite privințe, similară celei a lui Moise cu poporul Israel. Când au trecut prin împrejurări dificile, au fost unii care au cârtit împotriva lui Moise și au existat unii care au cârtit și împotriva soțului meu.3M 85.1

Nu a existat nimeni în rândurile păzitorilor Sabatului care să facă ceea ce a făcut soțul meu. El s-a dedicat aproape cu totul zidirii cauzei lui Dumnezeu, fără să țină seama de interesele personale și sacrificând timpul când ar fi putut să se bucure împreună cu familia lui. În devotamentul lui față de cauză, adeseori și-a pus în pericol sănătatea și viața. A fost atât de apăsat de povara acestei lucrări, încât nu a avut un timp adecvat pentru studiu, pentru meditație și pentru rugăciune. Dumnezeu nu i-a cerut să ocupe această poziție nici măcar în interesul și pentru înaintarea lucrării editoriale de la Battle Creek. Există și alte ramuri ale lucrării, alte interese ale cauzei, care au fost neglijate deoarece el s-a dedicat atât de mult acesteia. Dumnezeu ne-a încredințat amândurora o mărturie care să atingă inimile. El a deschis înaintea mea multe canale de lumină, pentru a beneficia de ele nu numai eu, ci tot poporul Său în general. De asemenea, i-a dat soțului meu o mare lumină cu privire la subiectele Bibliei, nu doar pentru el, ci și pentru alții. Am văzut că aceste lucruri trebuie să fie scrise și discutate în amănunt, și că o nouă lumină va străluci în continuare asupra Cuvântului. 3M 85.2

Am văzut că noi am putea să realizăm de zece ori mai mult pentru zidirea cauzei lui Dumnezeu lucrând în rândurile poporului lui Dumnezeu, dând diferite mărturii care să vină în întâmpinarea nevoilor cauzei în diferite locuri și împrejurări, decât rămânând în Battle Creek. De darurile noastre este nevoie în același domeniu, prin scris și prin predicare. Atâta timp cât soțul meu este suprasolicitat, cu o povară excesivă de griji și de probleme financiare, mintea lui nu poate fi la fel de eficientă în cuvânt, cum ar fi în alte condiții. Și el este vulnerabil în fața asalturilor vrăjmașului, deoarece se află într-o poziție în care este supus unei presiuni permanente, iar oamenii vor fi ispitiți, așa cum au fost israeliții, să se plângă și să cârtească împotriva celui care se află într-o poziție de răspundere în cadrul cauzei și a lucrării lui Dumnezeu.3M 85.3

Purtând aceste poveri pe care nimeni altcineva nu s-a aventurat să le preia, sub presiunea grijilor, soțul meu a vorbit uneori fără respectul cuvenit și cu o aparentă asprime. Uneori i-a criticat pe cei din editură pentru că erau neglijenți, iar atunci când erau comise greșeli fără niciun motiv, el considera că indignarea lui pentru cauza lui Dumnezeu era justificată. Atitudinea aceasta nu a condus întotdeauna la cele mai bune rezultate. Uneori i-a determinat pe cei mustrați să neglijeze să facă tocmai acele lucruri care ar fi trebuit făcute, deoarece le era teamă că nu le vor face bine și că apoi vor fi criticați. În cazurile de acest fel, povara a căzut cu și mai mare greutate asupra soțului meu.3M 86.1

Cel mai bine ar fi fost ca el să petreacă mai mult timp în afara editurii și să lase în seama altora această lucrare. Și dacă aceștia, după ce erau puși la probă cu răbdare, s-ar fi dovedit necredincioși sau incapabili să facă acea lucrare, trebuiau să fie îndepărtați din slujbă și lăsați să se angajeze în domenii de activitate în care greșelile și neglijențele lor grave nu le-ar fi afectat decât propriile interese, nu și cauza lui Dumnezeu.3M 86.2

Unii dintre cei care s-au aflat la conducerea activității editurii Publishing Association au fost necredincioși, ca să nu spunem mai mult. Și dacă cei care au fost cei mai apropiați colaboratori ai lor, ca membri în consiliul de administrație, ar fi fost vigilenți și nu ar fi avut ochii acoperiți și simțurile paralizate, acești bărbați ar fi fost îndepărtați din lucrare cu mult timp înainte.3M 86.3

Atunci când și-a revenit după boala lui lungă și grea, soțul meu a preluat lucrarea, cu toate problemele și încurcăturile financiare existente, așa cum fusese lăsată de oameni lipsiți de credincioșie. El a muncit cu toată hotărârea și puterea intelectuală și fizică de care dispunea, pentru a ridica lucrarea și a o scoate din situația încurcată în care fusese adusă de cei care se îngrijiseră mai mult de interesele lor personale și care nu simțiseră că lucrarea în care erau angajați era una sfântă. Mâna lui Dumnezeu s-a întins asupra celor necredincioși pentru a aduce judecata. Purtarea lor și consecințele ei ar trebui să fie o avertizare, ca să nu facă și alții cum au făcut ei.3M 86.4

În perioada cât a fost bolnav, soțul meu a avut o experiență nefericită. El lucrase pentru această cauză cu un interes și un devotament cum nu mai dovedise altcineva. Se avântase și ocupase poziții avansate, după cum îl condusese Providența, fără să țină seama de critici sau de laude. Stătuse de unul singur și luptase, în ciuda suferințelor fizice și sufletești, fără a ține seama de propriile interese, în timp ce aceia pe care Dumnezeu îi desemnase să stea alături de el îl părăsiseră când avusese cel mai mult nevoie de ajutorul lor. Nu numai că fusese lăsat să lupte singur, lipsit de ajutorul și de compasiunea lor, dar adesea fusese nevoit să facă față și împotrivirii și cârtirii lor — cârtiri împotriva celui care făcea de zece ori mai mult decât oricare dintre ei, pentru zidirea cauzei lui Dumnezeu. Toate aceste lucruri și-au avut influența lor. Ele i-au modelat mintea, care era cândva liberă de orice suspiciune și încrezătoare, și l-au făcut să-și piardă încrederea în frații lui. Cei care au avut un rol în realizarea acestei lucrări vor fi răspunzători, într-o mare măsură, pentru consecințele ei. Dacă I-ar fi slujit Lui cu sinceritate și devotament, Dumnezeu i-ar fi călăuzit.3M 87.1

Mi s-a arătat că soțul meu le-a dat fraților lui dovezi de necontestat în ceea ce privește preocuparea și devotamentul lui pentru cauza lui Dumnezeu. După ce își petrecuse ani din viață în lipsuri și trudă neîntreruptă pentru a așeza interesele editurii pe o temelie sigură, el a renunțat în favoarea poporului lui Dumnezeu la ceea ce era al lui de drept și pe care ar fi putut să-l păstreze și să obțină profit de pe urma lui, dacă ar fi vrut. Prin acest act, el a arătat poporului lui Dumnezeu că nu căuta propriul avantaj, ci progresul lucrării lui Dumnezeu.3M 87.2

Când soțul meu s-a îmbolnăvit, mulți s-au purtat față de el în același mod lipsit de compasiune în care se purtau fariseii cu cei defavorizați și asupriți. Fariseii le spuneau celor aflați în suferință că nenorocirea îi lovise din cauza păcatelor lor și că judecățile lui Dumnezeu veniseră asupra lor. Prin aceasta, ei le sporeau povara suferinței. Când soțul meu s-a prăbușit sub greutatea grijilor, au fost unii care s-au purtat fără milă față de el. 3M 87.3

Când a început să se simtă mai bine și, în sărăcia și slăbiciunea lui, și-a reluat munca, i-a rugat pe cei care se aflau la conducerea editurii să-i facă o reducere de patruzeci la sută pentru o comandă de cărți de o sută de dolari. Era dispus să plătească șaizeci de dolari pentru niște cărți pentru care știa că editura nu cheltuise decât cincizeci de dolari. A cerut această reducere specială având în vedere eforturile și sacrificiile pe care le făcuse în trecut pentru departamentul de publicații, dar i-a fost refuzată această mică favoare. I s-a spus cu răceală că nu îi puteau face decât o reducere de douăzeci și cinci la sută. Soțul meu a primit foarte greu acest răspuns, dar a încercat să rabde totul ca un creștin. Dumnezeu a notat în cer această decizie nedreaptă și, de atunci, a luat cazul în mâinile Sale și i-a redat binecuvântările de care fusese lipsit, așa cum a făcut și în cazul lui Iov. Din momentul acelei decizii lipsite de milă, El a lucrat pentru slujitorul Lui și l-a adus la o stare de sănătate mai bună decât înainte, dându-i luciditate, putere intelectuală și libertatea spiritului. Începând de atunci, soțul meu a avut plăcerea de a distribui cu mâinile sale, în mod gratuit, publicații în valoare de mii de dolari. Dumnezeu nu-i va uita niciodată cu totul și nici nu-i va abandona pe cei care I-au fost credincioși, chiar dacă și ei greșesc uneori.3M 88.1

Soțul meu a fost plin de zel pentru Dumnezeu și pentru adevăr și, uneori, acest zel l-a făcut să muncească peste măsură și să-și afecteze puterea fizică și mentală. Dar Domnul nu a privit lucrul acesta ca pe un păcat la fel de mare ca neglijența și lipsa de credincioșie a slujitorilor Săi în a mustra greșelile. Cei care i-au lăudat pe cei necredincioși și i-au lingușit pe cei neconsacrați s-au făcut astfel părtași la păcatul neglijenței și al necredincioșiei acestora.3M 88.2

Dumnezeu l-a ales pe soțul meu și i-a încredințat calități speciale, capacitatea înnăscută și experiența de a conduce poporul Său în înaintarea lucrării. Dar au existat în rândurile adventiștilor păzitori ai Sabatului, așa cum au existat și în mijlocul Israelului din vechime, oameni cârtitori, iar acești invidioși, acești suspicioși, prin sugestiile și insinuările lor, le-au dat dușmanilor credinței noastre ocazia de a se îndoi de cinstea soțului meu. Aceste persoane invidioase, care erau de aceeași credință cu noi, au prezentat lucrurile în fața necredincioșilor într-o lumină falsă, iar impresiile pe care le-au creat i-au împiedicat pe mulți să primească adevărul. Ei îl privesc pe soțul meu ca pe un intrigant, ca pe un om egoist și avar, și se tem de el și de adevărul pe care îl susținem noi, ca popor.3M 89.1

Atunci când israeliților din vechime li se puneau restricții în ceea ce privește pofta sau li se prezentau anumite cerințe stricte, ei îl considerau pe Moise arbitrar, gândeau că voia să stăpânească peste ei și să le fie domn, când el nu era decât un instrument în mâna lui Dumnezeu, ca să aducă poporul Său la supunere și la ascultare de glasul Său. 3M 89.2

Israelul modern a cârtit și a fost invidios pe soțul meu pentru că el a susținut cauza lui Dumnezeu. El a încurajat dărnicia, i-a mustrat pe cei care iubesc această lume și a criticat egoismul. A pledat să se facă donații pentru lucrarea lui Dumnezeu și, ca să încurajeze dărnicia fraților lui, a dat el însuși exemplu, făcând donații generoase. Dar mulți dintre cei cârtitori și geloși au interpretat chiar și gestul acesta ca fiind motivat de dorința lui de a profita de banii fraților lui și au susținut că el se îmbogățise pe seama cauzei lui Dumnezeu când, în realitate, în cazul de față, Dumnezeu încredințase mijloace materiale în mâinile lui ca să-l ridice deasupra lipsurilor, astfel încât să nu fie nevoit să ajungă la mila unui popor schimbător, cârtitor și invidios. Pentru că noi nu am căutat în mod egoist propriul interes, ci ne-am îngrijit de văduvă și de orfan, Dumnezeu, în providența Sa, a lucrat în favoarea noastră și ne-a binecuvântat cu prosperitate și cu belșug.3M 89.3

Moise a sacrificat perspectiva unei împărății, o viață de onoare și de lux în curțile împărătești, alegând mai degrabă să sufere alături de poporul lui Dumnezeu, decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului, deoarece a socotit ocara lui Hristos ca fiind o mai mare bogăție decât comorile Egiptului. Dacă noi am fi ales o viață de tihnă, lipsită de eforturi și de griji, am fi putut să o avem. Dar nu aceasta a fost alegerea noastră. În locul unei vieți de lenevie, noi am ales să lucrăm activ pentru cauza lui Dumnezeu, să ducem o viață de peregrini, cu toate greutățile, lipsurile și riscurile ei. Nu am trăit pentru noi înșine, pentru plăcerea noastră, ci am încercat să trăim pentru Dumnezeu, să-I plăcem Lui și să-I aducem slavă. Nu ne-am pus ca țintă să lucrăm pentru bunuri materiale, dar Dumnezeu Și-a împlinit făgăduința și ne-a dat însutit în această viață. S-ar putea să ne pună la încercare îndepărtându-le de la noi. Dacă va face astfel, noi ne rugăm să dăm dovadă de supunere și să trecem cu umilință acest test.3M 90.1

Cum El ne-a încredințat talanții banilor și ai influenței, noi vom încerca să-i investim în lucrarea Sa, pentru ca, dacă focul îi va mistui și nenorocirea îi va împuțina, noi să avem bucuria că o parte din comoara noastră se află acolo unde flăcările nu pot să ardă și greutățile nu pot să distrugă. Cauza lui Dumnezeu este o bancă sigură, care nu poate să dea faliment niciodată, iar timpul, preocuparea și banii pe care îi investim în ea reprezintă o comoară adunată în cer, care nu piere.3M 90.2

Mi s-a arătat că soțul meu a purtat o povară de griji de trei ori mai mare decât cea pe care ar fi trebuit să o poarte. El s-a simțit încercat prin faptul că frații R și S nu l-au ajutat să-și îndeplinească responsabilitățile și a fost mâhnit că nu l-au ajutat nici în problemele financiare legate de Institutul de Sănătate și de editură. De când cei necredincioși au fost îndepărtați din lucrarea editorială, a existat un progres continuu în această ramură. Și, pe măsură ce lucrarea s-a dezvoltat, ar fi trebuit să existe bărbați care să ia parte la purtarea responsabilităților. Dar unii dintre cei care puteau să facă lucrul acesta nu au vrut, pentru că aceasta nu le-ar fi sporit averile la fel de mult cum ar fi făcut-o o afacere mai profitabilă.3M 90.3

În editura noastră nu există acea calitate care ar trebui să existe. Este nevoie ca acolo să se angajeze în ea persoanele cele mai alese și mai capabile. Așa cum stau lucrurile acum în biroul editurii, soțul meu va continua să simtă apăsarea pe care a simțit-o până acum, dar pe care nu o va mai putea purta pentru multă vreme. Doar prin minunea îndurării lui Dumnezeu a reușit el să poarte povara un timp atât de îndelungat. Dar acum sunt multe lucruri care trebuie luate în considerare. Prin grija și prin devotamentul său perseverent față de lucrare, el a arătat ce se poate face în departamentul de publicații. Oamenii ale căror interese neegoiste sunt unite cu o judecată sfințită pot face ca lucrarea din cadrul editurii să fie încununată cu succes. Soțul meu a purtat atât de mult singur povara, încât aceasta și-a pus din greu amprenta asupra puterilor lui și, în mod categoric, este nevoie de o schimbare. El trebuie să fie eliberat de griji într-o mare măsură, dar poate să lucreze în continuare pentru cauza lui Dumnezeu predicând și scriind.3M 90.4

Când ne-am întors din Kansas, în toamna anului 1870, amândoi ar fi trebuit să beneficiem de un timp de odihnă. Aveam nevoie de câteva săptămâni în care să fim liberi de griji, ca să ne refacem energiile epuizate. Dar atunci când am găsit importantul post din Battle Creek aproape părăsit, ne-am simțit obligați să ne apucăm de lucru cu forțe duble și am lucrat peste puterile noastre. Mi s-a arătat că soțul meu nu trebuie să mai rămână acolo, dacă nu sunt bărbați care să simtă nevoile cauzei și să poarte poverile lucrării, iar el să aibă doar rolul de sfătuitor al lor. El trebuie să lase povara jos, deoarece Dumnezeu are pentru el o lucrare importantă, aceea de a scrie și de a predica adevărul. Influența pe care o vom exercita lucrând în câmpul vast va contribui mai mult la zidirea cauzei lui Dumnezeu. În mintea multora există numeroase prejudecăți. Declarații false ne-au așezat într-o poziție greșită înaintea oamenilor, împiedicându-i pe mulți să accepte adevărul. Dacă sunt făcuți să creadă că cei care ocupă poziții de răspundere în lucrarea de la Battle Creek sunt intriganți și fanatici, aceștia vor ajunge la concluzia că întreaga lucrare este greșită, că perspectiva noastră asupra adevărului Bibliei este incorectă, și se vor teme să cerceteze ei singuri și să primească adevărul. Dar noi nu trebuie să mergem la oameni ca să-i îndemnăm să privească la noi. În general, nu trebuie să vorbim despre noi înșine și să ne îndreptățim caracterul, ci trebuie să predicăm adevărul, să înălțăm adevărul, să vorbim despre Isus, să-L înălțăm pe Isus, și acest lucru, însoțit de puterea lui Dumnezeu, va îndepărta prejudecățile și-i va dezarma pe împotrivitori. 3M 91.1

Fraților R și S le place mult să scrie; la fel și soțului meu. Și Dumnezeu a lăsat ca lumina Lui să strălucească asupra Cuvântului Său și l-a călăuzit [pe soțul meu] într-un domeniu de meditație bogat, care să fie o binecuvântare pentru poporul lui Dumnezeu în general. În timp ce el purta o povară triplă, unii dintre frații lui de slujbă au lăsat greutatea responsabilității să apese asupra lui, amăgindu-se cu gândul că Dumnezeu îl așezase pe fratele White la conducerea lucrării, că îl și calificase pentru aceasta și că pe ei nu-i înzestrase și nu-i pregătise să ocupe această poziție. Prin urmare, ei nu au preluat responsabilitatea și nu au purtat poverile pe care ar fi trebuit să le poarte.3M 91.2

Ar trebui să existe bărbați care să simtă același interes pe care l-a simțit soțul meu. În istoria adventiștilor de ziua a șaptea nu a existat niciodată o perioadă mai importantă decât cea actuală. În loc ca lucrarea de publicare să scadă în amploare, cererea pentru publicațiile noastre crește continuu. Va fi de făcut mai mult, nu mai puțin. Soțul meu a întâmpinat atât de multe cârtiri, a avut atât de mult de luptat cu invidia și cu minciuna și a întâlnit atât de puțină credincioșie la oameni, încât a devenit suspicios aproape față de oricine, chiar și față de frații lui pastori. Frații pastori au simțit lucrul acesta și, de teamă că vor acționa neînțelept, în multe situații nu au mai acționat deloc. Dar a venit timpul ca acești bărbați să lucreze în unitate, să ridice poverile. Fraților pastori le lipsesc credința și încrederea în Dumnezeu. Ei cred adevărul și, în temere de Dumnezeu, trebuie să-și unească eforturile și să poarte poverile acestei lucrări, pe care Dumnezeu a așezat-o asupra lor.3M 92.1

Dacă, după ce cineva a făcut tot ce putea mai bine după judecata lui, altcineva crede că își dă seama unde ar putea să aducă îmbunătățiri în acea privință, ar trebui, cu blândețe și cu răbdare, ca acesta să-i prezinte acelui frate avantajele părerii lui, dar să nu-l critice și nici să pună la îndoială buna credință și motivele acestuia, așa cum nici el nu ar dori să fie suspectat sau criticat pe nedrept. Dacă fratele care are pe inimă cauza lui Dumnezeu își dă seama că, în eforturile lui de a face o lucrare bună, a greșit, va fi foarte afectat de situație, deoarece va fi înclinat să nu mai aibă încredere în sine și să-și piardă încrederea în propria judecată. Nimic nu-i va slăbi atât de mult curajul și bărbăția plină de evlavie ca faptul de a-și da seama de greșelile pe care le-a făcut în lucrarea pe care Dumnezeu i-a încredințat-o, o lucrare pe care o iubește mai mult decât își iubește propria viață. Așadar, cât de nedrept este ca frații lui, care îi descoperă greșelile, să împingă ghimpele tot mai adânc în inima lui și să-l facă să sufere tot mai mult, când, cu fiecare împunsătură, îi slăbesc credința, curajul și încrederea că poate să lucreze cu succes în zidirea cauzei lui Dumnezeu.3M 92.2

Adeseori, adevărul și faptele trebuie să le fie prezentate clar celor greșiți, pentru a-i face să-și vadă și să-și simtă greșelile și să se poată schimba. Dar lucrul acesta trebuie să fie făcut întotdeauna cu o delicatețe plină de compasiune, nu cu asprime sau cu severitate, ci ținând seama de propriile slăbiciuni, ca să nu fie el însuși ispitit. Când cel greșit își vede și își recunoaște greșeala, în loc să-l întristăm și să căutăm să-i adâncim suferința, trebuie să-i oferim mângâiere. În predica Sa de pe munte, Domnul Hristos a spus: „Nu judecați, ca să nu fiți judecați. Căci cu ce judecată judecați, veți fi judecați; și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura.” Mântuitorul nostru i-a mustrat pe cei care își judecă semenii cu asprime: „De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău și nu te uiți cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?” Adeseori se întâmplă ca, în timp ce cineva vede foarte repede greșelile fraților lui, el însuși să facă greșeli și mai mari, dar să fie orb față de ele. 3M 93.1

Toți aceia care suntem urmașii lui Hristos trebuie să ne tratăm unul pe celălalt exact așa cum am dori să ne trateze Domnul în greșelile și în slăbiciunile noastre, pentru că toți greșim și avem nevoie de mila și de iertarea Lui. Isus a acceptat să ia asupra Sa natura umană ca să poată să ne trateze cu milă și să mijlocească la Tatăl Său în favoarea muritorilor păcătoși și supuși greșelii. El S-a oferit de bunăvoie să devină Apărătorul omului și S-a umilit pentru a cunoaște personal ispitele cu care este asaltat omul, ca să poată să vină în sprijinul celor ispitiți și să fie un Mare-Preot iubitor și credincios.3M 93.2

De multe ori este nevoie ca păcatul să fie mustrat clar și greșeala să fie dezaprobată. Dar pastorii care lucrează pentru mântuirea semenilor lor nu trebuie să fie lipsiți de milă unii față de greșelile altora, nici să își scoată în evidență defectele unii altora. Nu trebuie să expună sau să mustre slăbiciunile [colegilor lor], ci să se întrebe dacă o astfel de atitudine, urmată de alții față de ei, ar conduce la efectul dorit, făcând să crească dragostea și încrederea lor față de cel care le scoate în evidență greșelile. În special greșelile pastorilor care sunt angajați în lucrarea lui Dumnezeu trebuie să fie păstrate într-un cerc cât mai restrâns posibil, deoarece sunt mulți oameni slabi care ar profita, dacă ar ști că aceia care slujesc în cuvânt și învățătură au slăbiciuni la fel ca toți oamenii. Și este o dovadă de cruzime ca greșelile unui pastor să fie descoperite în fața necredincioșilor, dacă acel pastor este considerat vrednic să lucreze și în viitor pentru salvarea de suflete. Dintr-o astfel de expunere publică nu poate veni nimic bun, ci numai rău. Domnul dezaprobă o astfel de atitudine, deoarece subminează încrederea oamenilor în cei pe care El îi acceptă să ducă la îndeplinire lucrarea Sa. Caracterul fiecărui coleg de slujbă trebuie să fie apărat cu gelozie de frații lui pastori. Dumnezeu a spus: „Nu vă atingeți de unșii Mei și nu faceți niciun rău prorocilor mei!” Trebuie să fie cultivate dragostea și încrederea. Lipsa de dragoste și de încredere a unui pastor față de altul nu sporește fericirea celui care are această deficiență, ci, făcându-l pe fratele lui nefericit, devine el însuși nefericit. În dragoste există o putere mai mare decât cea care s-a găsit vreodată în critică. Dragostea își va face drum îndepărtând barierele, în timp ce critica va închide orice cale spre suflet.3M 94.1

Soțul meu are nevoie de o schimbare. Poate că, fără îndelungata lui experiență, editura va înregistra pierderi, dar pierderea de bani nu poate suporta nicio comparație cu sănătatea și cu viața slujitorului lui Dumnezeu. Poate că încasările nu vor mai fi atât de mari, în lipsa unor administratori pricepuți în problemele financiare, dar, dacă soțul meu ar cădea din nou, lucrul acesta i-ar descuraja pe frații lui și le-ar slăbi mâinile. Banii nu pot compensa o astfel de pierdere.3M 94.2

Sunt multe de făcut. În câmp ar trebui să fie misionari care sunt dispuși, la nevoie, să meargă în țări străine, ca să le prezinte adevărul celor care stau în întuneric. Dar dintre cei tineri, puțini sunt dispuși să se consacre lui Dumnezeu și să-și pună talentele în slujba Lui. Ei sunt prea dornici să evite responsabilitățile și poverile. Nu dobândesc acea experiență în purtarea poverilor sau în cunoașterea Scripturilor, care să-i facă potriviți pentru lucrarea pe care Dumnezeu ar accepta-o din mâinile lor. Este datoria tuturor să vadă cât de mult pot face pentru Domnul lor, care a murit pentru ei. Mulți caută să facă însă cât mai puțin posibil și nutresc slaba speranță că, în cele din urmă, vor ajunge în cer. Este privilegiul lor să aibă stele în coroană datorită sufletelor salvate prin intermediul lor. Dar, vai, indolența și lenevia spirituală domnesc pretutindeni. Egoismul și mândria ocupă mult loc în inimile lor, astfel că nu mai rămâne loc pentru lucrurile cerești.3M 95.1

În rugăciunea pe care Domnul Hristos i-a învățat pe ucenici să o înalțe era și cererea: Iartă-ne greșelile cum îi iertăm și noi pe cei care ne-au greșit. Nu putem rosti din inimă această rugăciune și totuși să îndrăznim să fim neiertători, pentru că Îi cerem Domnului să ne ierte greșelile comise împotriva Lui în același fel în care îi iertăm noi pe cei care au greșit împotriva noastră. Dar foarte puțini își dau seama de adevărata semnificație a acestei rugăciuni. Dacă cei care sunt neiertători ar înțelege profunzimea acestei semnificații, nu ar îndrăzni să repete rugăciunea și să ceară ca Dumnezeu să se poarte față cu ei așa cum se poartă ei cu semenii lor. Și totuși, acest spirit de asprime și de lipsă de iertare există chiar și printre frați, într-o măsură înfricoșătoare. Fratele este exigent și aspru cu fratele lui.3M 95.2