Conducerea

Frate A, experiența pe care ai avut-o cu doi ani în urmă în ceea ce privește conducerea a fost benefică și foarte importantă pentru tine. Aveai concepții categorice, hotărâte, în privința independenței individuale și a dreptului la judecată personală. Ai dus la extrem aceste concepții. Consideri că trebuie să primești tu însuți lumină și dovezi în legătură cu datoria care îți revine. 3M 492.1

Mi s-a arătat că judecata niciunui om nu trebuie să se supună judecății altui om. Dar când se pronunță judecata Conferinței Generale, care este cea mai înaltă autoritate pe care o are Dumnezeu pe pământ, independența personală și judecata individuală nu trebuie să fie menținute, ci subordonate. Greșeala ta a fost aceea că ți-ai menținut părerea personală în legătură cu datoria pe care o ai contrar glasului celei mai înalte autorități pe care o are Domnul pe pământ. După ce ai tot amânat și lucrarea a fost mult ținută pe loc de întârzierea ta, ai venit la Battle Creek, răspunzând astfel apelurilor urgente și repetate ale Conferinței Generale. Ai susținut ferm că procedaseși corect urmându-ți propriile convingeri cu privire la datorie. Ai considerat a fi o virtute faptul că ți-ai menținut cu insistență poziția de independență. Nu păreai să-ți dai seama cu adevărat de puterea pe care a dat-o Dumnezeu bisericii Sale prin glasul Conferinței Generale. Ai considerat că, răspunzând chemării pe care ți-o adresase Conferința Generală, te subordonai judecății și minții unui singur om. În consecință, ai manifestat un spirit de independență, hotărât și încăpățânat, ceea ce a fost cu totul greșit.3M 492.2

Dumnezeu ți-a dat o prețioasă experiență la vremea aceea, care a fost de mare valoare pentru tine și care ți-a sporit mult succesul, ca slujitor al lui Hristos. Voința ta mândră și încăpățânată a fost supusă. În tine s-a produs o convertire autentică. Aceasta te-a condus la reflecție și la poziția pe care o ai acum în ceea ce privește conducerea. Principiile tale cu privire la conducere sunt corecte, dar tu nu le aplici corect. Dacă ai lăsa ca autoritatea bisericii, glasul și judecata Conferinței Generale, să stea în locul pe care tu i l-ai acordat soțului meu, atunci poziția ta ar fi fără greșeală. Dar tu greșești mult acordând minții și judecății unui singur om autoritatea și influența cu care Dumnezeu Și-a învestit biserica prin judecata și prin glasul Conferinței Generale.3M 492.3

Atunci când puterea aceasta, pe care Dumnezeu a așezat-o asupra bisericii, îi este atribuită unui singur om, iar acesta este învestit cu autoritatea de a fi judecată pentru alte minți, atunci adevărata ordine a Bibliei este schimbată. Eforturile pe care le va face Satana asupra minții unui astfel de om vor fi mult mai subtile și uneori copleșitoare, deoarece prin mintea acestui om el crede că poate afecta multe alte minți. Poziția ta cu privire la conducere ar fi corectă, dacă i-ai acorda celei mai înalte autorități organizate din biserică ceea ce i-ai acordat unui singur om. Dumnezeu nu a intenționat niciodată ca lucrarea Lui să poarte amprenta minții unui singur om, a judecății unui singur om. 3M 493.1

Principalul motiv pentru care frații B și C sunt în acest moment deficitari în ce privește experiența pe care ar fi trebuit să o aibă este acela că nu au avut încredere în puterile lor. Au evitat responsabilitățile deoarece, prin asumarea lor, defectele le-ar fi fost scoase la lumină. S-au grăbit să-l lase pe soțul meu să conducă și să poarte responsabilitățile și i-au îngăduit să fie minte și judecată pentru ei. Acești frați sunt slabi acolo unde ar trebui să fie puternici. Ei nu au îndrăznit să-și urmeze propria judecată, ca nu cumva să greșească și să fie acuzați pentru aceasta, dar s-au lăsat ispitiți și au fost gata să-l tragă la răspundere pe soțul meu, când au crezut că pot să vadă greșeli în calea urmată de el. Nu au ridicat poverile împreună cu el. Au arătat întotdeauna către soțul meu, lăsându-l să poarte singur responsabilitățile pe care ar fi trebuit să le împartă cu ei, până când au devenit slabi în acele calități în care ar fi trebuit să fie puternici. Sunt piperniciți în ceea ce privește tăria morală, când ar putea să fie niște giganți, capabili să stea ca niște stâlpi pentru cauza lui Dumnezeu.3M 493.2

Acești frați nu au încredere în puterile lor și nici nu cred că Dumnezeu îi va conduce într-adevăr, dacă vor urma lumina pe care El le-a dat-o. Dumnezeu nu a intenționat niciodată ca niște bărbați puternici, independenți și cu un intelect superior să se agațe de alții pentru suport, așa cum se agață iedera de stejar. Toate dificultățile, piedicile, greutățile și dezamăgirile pe care le vor întâmpina slujitorii lui Dumnezeu în timp ce vor lucra activ nu vor face altceva decât să-i întărească în formarea unor caractere adecvate. Punându-și la lucru propriile energii mentale, obstacolele pe care le vor întâmpina se vor dovedi pentru ei adevărate binecuvântări. Vor dobândi putere intelectuală și spirituală, pe care să o folosească în ocaziile importante, cu cele mai bune rezultate. Vor învăța să se bazeze pe ei înșiși și vor câștiga din proprie experiență încrederea că Dumnezeu îi conduce și îi călăuzește cu adevărat. Atunci când se confruntă cu pericole și trec printr-un zbucium sufletesc real, în efortul lor de acționa cu pricepere și de a lucra eficient pentru cauza lui Dumnezeu, ei sunt obligați să mediteze și ajung să simtă puterea rugăciunii, descoperă că dificultățile și conflictele cer din partea lor exercitarea credinței și a încrederii în Dumnezeu și acea fermitate care le sporește puterea. Apar mereu nevoi care cer găsirea unor noi căi și mijloace pentru a face față urgențelor. Sunt solicitate capacități care, dacă nu ar fi apărut aceste cerințe presante ale lucrării lui Dumnezeu, ar fi rămas adormite. În felul acesta, se dobândește o experiență variată, astfel că aceia care au o singură idee sau care sunt dezvoltați doar pe jumătate nu sunt de niciun folos.3M 494.1

Oamenii cu putere și cu influență în această lucrare, pe care Dumnezeu îi va folosi spre slava Sa, sunt cei care au întâmpinat împotriviri, piedici și opoziție față de planurile lor. Frații B și C ar fi putut să-și transforme eșecurile în victorii importante, dar ei au evitat responsabilitățile care implicau posibilitatea de a greși. Acești frați valoroși nu au reușit să dobândească acea educație care este întărită prin experiență și pe care lectura, studiul și toate avantajele câștigate altfel nu le-o vor oferi niciodată.3M 494.2

Tu, frate A, ai avut puterea de a purta unele responsabilități. Dumnezeu ți-a aprobat eforturile energice și ți-a binecuvântat străduința. Ai făcut unele greșeli, dar în niciun caz nu ar trebui ca, din cauza unor eșecuri, să-ți judeci greșit capacitățile și să-ți pierzi încrederea în puterea pe care o poți găsi în Dumnezeu. Nu ai fost dispus să-ți asumi responsabilități. Ești din fire înclinat să le eviți și să alegi o poziție mai ușoară, să scrii și să-ți folosești mintea în domenii în care nu sunt implicate interese vitale. Greșești bazându-te pe soțul meu ca să-ți spună ce să faci. Nu aceasta este lucrarea pe care i-a desemnat-o Dumnezeu soțului meu. Ar trebui să găsești singur ce trebuie făcut și să ridici tu însuți poverile neplăcute. Dacă vei face astfel, Dumnezeu te va binecuvânta. Trebuie să porți poverile legate de lucrarea lui Dumnezeu în conformitate cu ce îți spune judecata ta, însă trebuie să ai grijă ca nu cumva judecata ta să fie influențată de opiniile altora. Dacă vezi că ai făcut greșeli, este privilegiul tău să transformi aceste eșecuri în biruințe, evitând să le repeți în viitor. Dacă alții îți spun ce să faci, tu nu vei câștiga niciodată experiența necesară pentru o poziție importantă.3M 495.1

Același lucru este valabil pentru toți cei care se află în anumite poziții de încredere în diferitele departamente de la Battle Creek. Ei nu trebuie să fie înduplecați prin lingușeli, răsfățați și ajutați la orice pas, deoarece acestea nu-i vor face competenți pentru pozițiile importante. Obstacolele sunt cele care îi fac pe oameni puternici. Nu ajutorul, ci dificultățile, conflictele, împotrivirile le dau oamenilor forță morală. O prea mare comoditate și evitarea responsabilității au făcut niște neputincioși și niște piperniciți din aceia care ar fi trebuit să fie oameni responsabili, cu tărie morală și cu o mare putere spirituală.3M 495.2

Bărbați care ar trebui să fie în orice situație de criză la fel de statornici cum este acul busolei în a arăta nordul au devenit ineficienți din cauza eforturilor de a se pune la adăpost de orice critică și de a evita responsabilitățile de teama eșecului. Oameni cu o capacitate intelectuală uriașă sunt prunci în ceea ce privește disciplina, deoarece le este frică să ia asupra lor și să poarte poverile pe care ar trebui să și le asume. Ei neglijează să devină eficienți. S-au încrezut prea mult timp într-un singur om, care să plănuiască pentru ei și să gândească în locul lor, în interesul cauzei lui Dumnezeu — lucruri pe care ei sunt întru totul capabili să le facă singuri. Ne confruntăm cu deficiențe mentale la orice pas. Cei care se mulțumesc să-i lase pe alții să facă planuri și, într-o mare măsură, să gândească în locul lor nu sunt pe deplin maturizați. Dacă ar fi lăsați să plănuiască pentru ei înșiși, s-ar dovedi oameni chibzuiți, bine calculați, dar atunci când este vorba despre cauza lui Dumnezeu, este cu totul altceva pentru ei: își pierd aproape complet această capacitate. Se mulțumesc să rămână la fel de incompetenți și de ineficienți ca și când alții ar trebui să facă planuri și să gândească în locul lor. Unii par cu totul incapabili să-și croiască o cale pentru ei înșiși. Oare aceștia trebuie să se bazeze întotdeauna pe alții, care să plănuiască și să analizeze în locul lor, care să fie minte și judecată pentru ei? Lui Dumnezeu Îi este rușine cu astfel de soldați. Nu este onorat de faptul că ei nu îndeplinesc niciun rol în lucrarea Sa, ci sunt niște simple mașini.3M 495.3

Este nevoie de bărbați independenți, capabili să depună eforturi serioase, nu sensibili și maleabili ca plastilina. Cei care vor ca lucrarea să le fie pregătită de-a gata și pusă la dispoziție, să aibă de îndeplinit o normă fixă și un salariu fix și care așteaptă ca totul să li se potrivească perfect, fără să-și bată capul să se adapteze sau să se instruiască, nu sunt oamenii pe care Dumnezeu îi cheamă să lucreze pentru cauza Sa. Un om care nu-și poate adapta capacitățile pentru a se potrivi aproape în orice loc, dacă nevoia o cere, nu este omul potrivit pentru acest timp. Cei pe care Dumnezeu îi va pune în legătură cu lucrarea Sa nu sunt neputincioși și lipsiți de vlagă, fără forță morală și fără tărie de caracter. Doar prin eforturi continue și perseverente oamenii pot fi disciplinați să îndeplinească o parte în lucrarea lui Dumnezeu. Ei nu trebuie să se lase descurajați, chiar dacă împrejurările și condițiile ar fi cele mai nefavorabile. Nu trebuie să-și abandoneze planul ca fiind un eșec total, până când nu sunt convinși mai presus de orice îndoială că nu pot face mai mult pentru onoarea lui Dumnezeu și pentru binele sufletelor.3M 496.1

Sunt unii oameni care se amăgesc singuri cu gândul că ar putea face ceva măreț și bun, dacă s-ar afla în împrejurări diferite, dar nu-și folosesc abilitățile pe care le au deja, lucrând în locul în care Providența i-a așezat. Omul își poate crea singur împrejurările, dar împrejurările nu-l vor putea crea niciodată pe om. Omul poate să folosească circumstanțele ca pe niște instrumente care să-l ajute în lucrul său. El trebuie să stăpânească împrejurările, dar nu trebuie să îngăduie niciodată ca acestea să-l stăpânească pe el. Independența individuală și puterea individuală sunt calitățile de care este nevoie acum. Caracterul individual nu trebuie sacrificat, ci modelat, rafinat și înnobilat.3M 496.2

Mi s-a arătat că soțul meu are datoria de a lăsa deoparte responsabilitățile pe care alții ar fi bucuroși ca el să le poarte pentru a-i scuti pe ei de multe dificultăți. Judecata rapidă și discernământul clar al soțului meu, care au fost obținute prin instruire și exercițiu, l-au determinat să ia asupra lui multe poveri pe care ar fi trebuit să le poarte alții. 3M 497.1

Frate A, tu ești prea lent. Ar trebui să cultivi caracteristici exact opuse acesteia. Cauza lui Dumnezeu are nevoie de oameni care să vadă repede și să acționeze instantaneu, cu putere și la momentul potrivit. Dacă aștepți să măsori orice dificultate și să cântărești orice obstacol pe care îl întâlnești, nu vei face prea mult. Te vei confrunta cu obstacole și cu dificultăți la orice pas și trebuie să te hotărăști cu fermitate să le învingi. Altfel, te vor învinge ele.3M 497.2

Uneori, diferite căi și planuri, diferite moduri de a acționa în legătură cu lucrarea lui Dumnezeu par să atârne la fel de greu în balanța minții; dar tocmai într-o astfel de situație este nevoie de cel mai fin discernământ. Dacă se dorește să se realizeze ceva pentru scopul propus, atunci trebuie să se intervină în momentul de aur. Trebuie să se observe chiar și cea mai slabă înclinare a balanței într-o parte sau în alta și hotărârea să se ia imediat. Amânările îndelungate îi obosesc pe îngeri. Este de preferat să iei uneori o decizie greșită, decât să stai mereu în cumpănă, să eziți mereu, înclinând când într-o direcție, când în alta. Dintr-o atitudine ca aceasta, de șovăială și de îndoială, rezultă mai multă confuzie și mai multă nenorocire decât atunci când, uneori, se acționează prea pripit.3M 497.3

Mi s-a arătat că biruințele cele mai răsunătoare și înfrângerile cele mai teribile s-au hotărât într-un răstimp de câteva minute. Dumnezeu cere promptitudine. Amânările, îndoielile, ezitarea și lipsa de hotărâre adeseori îi dau avantaj vrăjmașului. Frate, tu trebuie să faci o reformă. Îndeplinirea lucrurilor la timpul potrivit poate vorbi mult în favoarea adevărului. De multe ori se pierd victorii din cauza întârzierii. Vor exista momente de criză în lucrarea lui Dumnezeu. Acțiunea promptă și hotărâtă, la momentul potrivit, va aduce biruințe glorioase, în timp ce amânarea și neglijența vor conduce la eșecuri și Îl vor dezonora pe Dumnezeu. Acțiunile rapide în momente critice adeseori dezarmează dușmanul, iar acesta este dezamăgit și învins, deoarece se aștepta să aibă timp suficient să-și facă planuri și să-și desfășoare strategiile.3M 498.1

Dumnezeu dorește să lege de lucrarea Sa din Battle Creek oameni a căror judecată este promptă, a căror minte, atunci când este nevoie, acționează ca fulgerul. În momentele critice, de pericol, este neapărat nevoie de cea mai mare promptitudine. Este posibil ca fiecare plan să fie bine făcut pentru a ajunge la anumite rezultate; cu toate acestea, o cât de mică întârziere poate face ca lucrurile să ia o turnură cu totul diferită, iar marile obiective care ar fi putut fi atinse sunt ratate din lipsa unei previziuni rapide și a unei intervenții prompte. Se poate face mult pentru a educa mintea să învingă indolența. Există situații când sunt necesare prudența și deliberarea îndelungată, când acțiunea pripită ar fi o nebunie. Dar chiar și atunci se poate pierde mult printr-o mare ezitare. Până la un anumit punct, este nevoie de prevedere. Totuși au fost situații în care ezitarea și diplomația au fost mai dezastruoase decât ar fi fost un eșec datorat grabei.3M 498.2

Frate, tu trebuie să cultivi promptitudinea. Renunță la acest fel de-a fi ezitant. Ești lent și neglijezi să începi o lucrare și să o duci la bun sfârșit. Trebuie să scapi de această manieră îngustă de lucru, deoarece este greșită. Când necredința pune stăpânire pe sufletul tău, lucrarea ta este atât de ezitantă, de șovăitoare, de nehotărâtă, încât nici tu nu realizezi nimic și nici pe alții nu-i lași să realizeze. Ai doar atât interes cât să vezi dificultățile și să te lași cuprins de îndoială, dar nu ai suficient interes sau curaj ca să învingi dificultățile și să risipești îndoiala. În astfel de momente, trebuie să te predai lui Dumnezeu. Ai nevoie de tărie de caracter și de mai puțină încăpățânare. Această indolență, această încetineală în acțiune, este unul dintre cele mai mari defecte ale caracterului tău, care te împiedică să fii folositor.3M 498.3

Încetineala ta în a lua decizii legate de lucrarea lui Dumnezeu este uneori dureroasă. Nu este deloc necesară. Acțiunea promptă și hotărâtă poate conduce la mari rezultate. În general, tu ești dornic să lucrezi când ai dispoziția potrivită, ești gata să acționezi, atunci când vezi clar ce trebuie făcut, dar nu reușești să fii de folos pentru cauză așa cum ai putea, dacă ai fi prompt și hotărât la momentul critic și dacă ți-ai birui obiceiul de a ezita și de a amâna — obicei care îți marchează caracterul și care întârzie mult lucrarea lui Dumnezeu. Dacă nu este biruit, acest defect în momente de criză se va dovedi dezastruos pentru cauza lui Dumnezeu și fatal pentru sufletul tău. Trebuie să cultivi punctualitatea și acțiunea hotărâtă la momentul potrivit, deoarece aceste calități îți lipsesc. În război și în luptele dintre națiuni, se câștigă mai mult printr-o acțiune promptă și bine condusă decât printr-o confruntare de durată, pe viață și pe moarte, cu inamicul.3M 499.1

Capacitatea de a acționa rapid și totuși cu chibzuință este un mare câștig. Frate, tu ai considerat că felul tău de a fi, precaut și ezitant, era lăudabil — mai degrabă o virtute decât un defect. Însă din ceea ce mi-a arătat Domnul în această privință, acțiunile tale greoaie, încetineala ta, au împiedicat în mare măsură lucrarea lui Dumnezeu și au făcut ca multe dintre lucrurile care ar fi trebuit îndeplinite cu promptitudine să rămână nefăcute. Îți va fi greu să faci aceste schimbări în caracterul tău acum, deoarece ți-a fost greu să fii punctual și prompt în acțiune când erai tânăr. Când caracterul este deja format, când obiceiurile sunt fixate și facultățile mentale și morale sunt definitivate, este dificil să te dezveți de obiceiurile greșite și să începi să acționezi prompt. Ar trebui să-ți dai seama de valoarea timpului. Nu ai nicio scuză să lași deoparte lucrarea cea mai importantă, chiar dacă este neplăcută, sperând că vei scăpa cu totul de ea, sau să te gândești că va deveni mai puțin neplăcută, în timp ce îți ocupi timpul cu lucruri plăcute, care nu te obosesc. Ar trebui ca, mai întâi, să faci lucrarea care trebuie făcută, care implică interesele vitale ale cauzei lui Dumnezeu, și să te ocupi de chestiunile mai puțin importante de-abia după ce le-ai rezolvat pe cele care sunt de cea mai mare importanță. Punctualitatea și hotărârea sunt esențiale în lucrarea și în cauza lui Dumnezeu. Întârzierile și amânările sunt, de fapt, înfrângeri. Minutele sunt de aur și trebuie să fie folosite în modul cel mai eficient. Relațiile pământești și interesele personale trebuie să rămână întotdeauna pe planul al doilea. Niciodată cauza lui Dumnezeu nu ar trebui lăsată să sufere, în niciun aspect, din cauza prietenilor noștri pământești sau a rudelor noastre celor mai apropiate.3M 499.2

„Altuia i-a zis: «Vino după Mine!” «Doamne», I-a răspuns el, «lasă-mă să mă duc întâi să îngrop pe tatăl meu.» Dar Isus i-a zis: «Lasă morții să-și îngroape morții și tu du-te de vestește Împărăția lui Dumnezeu.»”3M 500.1

Nicio legătură pământească, niciun fel de considerente pământești nu ar trebui să cântărească nici măcar pentru o clipă mai greu decât datoria față de cauza și față de lucrarea lui Dumnezeu. Isus a rupt legăturile cu orice alt lucru pentru a salva o lume pierdută și cere și din partea noastră o consacrare deplină, completă. Tu ai o mulțime de prieteni și, dacă sentimentele tale ar fi sfințite, atunci nu ar trebui să consideri că faci un sacrificiu prea mare. Tu nu-ți lași soția în mijlocul păgânilor. Nu ești chemat să umbli prin deșertul arzător al Africii, să te confrunți cu închisoarea sau să treci prin încercări la orice pas. Fii atent să nu te lași influențat de simpatiile tale sau să îngădui ca sentimentele omenești și considerentele personale să se amestece cu eforturile și cu lucrările tale pentru cauza lui Dumnezeu. El cere o slujire de bunăvoie și cu totul neegoistă. Poți să oferi o astfel de slujire și totuși să îți îndeplinești toate îndatoririle pe care le ai față de familia ta, dar numai considerându-le pe acestea din urmă ca fiind secundare.3M 500.2

Soțul meu și cu mine am greșit acceptând să ne asumăm responsabilități pe care ar fi trebuit să le poarte alții. La începuturile acestei lucrări era nevoie de un om care să facă planuri, să le execute cu hotărâre și să ia inițiativa, luptându-se cu rătăcirea și cu obstacolele care puteau fi biruite. Soțul meu a purtat cele mai grele poveri și a întâmpinat cea mai hotărâtă împotrivire. Dar când am devenit un corp de credincioși bine organizat și au fost aleși mai mulți bărbați care să acționeze în poziții de responsabilitate, atunci a venit momentul potrivit ca soțul meu să înceteze să mai poarte singur toate responsabilitățile și poverile grele. Lucrarea aceasta trebuia transferată asupra mai multor oameni, nu a unuia singur. Acești frații au greșit, îndemnându-l și insistând, iar soțul meu consimțind să poarte în continuare poveri și responsabilități pe care le purtase singur ani de zile. Ar fi trebuit să se elibereze de ele cu ani în urmă, iar acestea să fie împărțite cu alți bărbați aleși să acționeze în numele poporului. Satana este mulțumit ca mintea și judecata unui singur om să controleze mințile și judecățile celor care cred adevărul prezent.3M 500.3

Soțul meu a fost de multe ori lăsat aproape singur, să vadă și să simtă nevoile cauzei lui Dumnezeu și să acționeze cu promptitudine. Frații lui aflați la conducere nu erau mai puțin capabili din punct de vedere intelectual, dar le lipsea bunăvoința de a ocupa poziția pe care a ocupat-o soțul meu. În mod nepotrivit, ei au lăsat ca un paralitic să poarte poverile și responsabilitățile acestei lucrări, pe care niciunul dintre ei nu le putea purta singur, deși aveau nervii puternici și mușchii tari. Uneori, el a manifestat o aparentă asprime și a vorbit ca și când ar fi vrut să rănească. Atunci când a văzut că alții, care ar fi putut să împartă poverile cu el, evitau responsabilitățile, a fost îndurerat până în adâncul inimii și a vorbit impulsiv. Nu Domnul l-a adus în astfel de situații nejustificate, ci frații lui. Viața lui aproape că nu a fost cu nimic mai bună decât cea a unei anumite categorii de sclavi. Încercările continue, grijile care îl hărțuiau, munca intelectuală extenuantă nu au fost prețuite de frații lui. A dus o viață lipsită de bucurii și și-a sporit această nefericire plângându-se de frații lui pastori, care neglijau să facă ceea ce ar fi trebuit să facă. Natura a fost exploatată din nou și din nou. Deși frații lui îl învinovățeau că face atât de multe, nu veneau să preia partea lor de responsabilități, ci erau mereu gata să-l facă pe el responsabil pentru toate. Tu te-ai oferit cu noblețe să porți responsabilitățile, când nu era nimeni altcineva care să le preia. Dacă frații lui pastori ar fi cultivat bunăvoința de a ridica poverile pe care ar fi trebuit să le ridice, soțul meu nu ar fi văzut că este atâta muncă de făcut și nu ar fi făcut-o el, considerând că nu se cuvenea să fie neglijată.3M 501.1

Dumnezeu nu a îngăduit ca viața soțului meu să se încheie în mod rușinos. El l-a susținut. Dar omul care realizează o muncă dublă, care aglomerează munca pentru doi ani în unul singur, își arde lumânarea la ambele capete. Mai este totuși o lucrare de îndeplinit pentru soțul meu, pe care ar fi trebuit să o îndeplinească în urmă cu ani de zile. Acum ar trebui să aibă parte mai puțin de luptele, de încurcăturile și de responsabilitățile vieții și să se ocupe de maturizarea roadelor, de îmblânzirea și de înnobilarea caracterului, pentru ultima lui schimbare. Acum trebuie să-și cruțe puterile. Nu trebuie să îngăduie ca responsabilitățile cauzei să apese atât de greu asupra lui, ci să se elibereze, să se retragă acolo unde prejudecățile și suspiciunile fraților lui să nu-l mai poată tulbura. 3M 502.1

Dumnezeu a lăsat ca lumina prețioasă a adevărului să strălucească asupra Cuvântului Său și să lumineze mintea soțului meu. Prin predicare și prin scris, el poate să reflecte asupra altora razele luminii primite din prezența lui Isus. Dar, cât timp a slujit la mese, îndeplinind lucrări legate de cauză, a fost privat, într-o anumită măsură, de privilegiul de a-și folosi tocul și de a le predica oamenilor.3M 502.2

El a simțit că a fost chemat de Dumnezeu să stea în apărarea adevărului și să-i mustre, uneori cu asprime, pe cei care nu făceau cinste lucrării. Presiunea grijilor și suferința provocată de boală l-au aruncat în descurajare, iar uneori privea lucrurile într-o lumină exagerată. Frații au profitat de cuvintele lui și de firea lui repezită, care erau într-un contrast evident cu încetineala lor în lucrare și cu planurile lor de acțiune înguste. Ei i-au atribuit soțului meu motive și sentimente pe care nu se cuvenea să i le atribuie. Imensul contrast dintre ei înșiși și soțul meu părea asemenea unei prăpăstii, dar peste aceasta s-ar fi putut întinde cu ușurință o punte, dacă acești bărbați inteligenți și-ar fi pus interesele neîmpărțite și inimile întregi în lucrarea de zidire și de înaintare a prețioasei cauze a lui Dumnezeu.3M 502.3

Noi am putea să exercităm o influență constantă în locul acesta, la conducerea lucrării, care ar spori prosperitatea instituțiilor noastre. Dar purtarea altora, care nu fac ce ar putea face, care sunt supuși ispitei și care, dacă cineva le stă în cale, sunt gata să critice cele mai sincere eforturi ale noastre făcute pentru prosperitatea cauzei lui Dumnezeu, ne obligă să căutăm adăpost în altă parte, unde putem lucra cu un mai mare avantaj și cu un pericol mai mic de a fi zdrobiți sub poveri. Dumnezeu ne-a dat o mare libertate și o mare putere în ceea ce privește poporul Său din Battle Creek. Când am venit în locul acesta vara trecută, lucrarea noastră a început în mod serios și de atunci a continuat. Încurcăturile și dificultățile noastre s-au ținut lanț, cerând din partea noastră o muncă istovitoare, pentru a pune lucrurile în ordine.3M 503.1

Când a arătat că fratele D ar putea fi omul potrivit pentru locul acela, dacă rămânea smerit și dacă se baza pe puterea Lui, Domnul nu a făcut o greșeală, alegând o persoană nepotrivită. Pentru un timp, fratele D a manifestat un interes real și s-a purtat ca un părinte la Institutul de Sănătate, dar apoi a devenit îngâmfat și independent. El a ales să urmeze o cale greșită. A cedat în fața ispitei. Scuzele pe care le-au adus directorii pentru faptul că și-au neglijat datoria sunt toate greșite. Faptul că au transferat responsabilitățile asupra fratelui și a sorei White este consemnat împotriva lor. Ei efectiv și-au neglijat datoria, pentru că era neplăcută.3M 503.2

Am văzut că era nevoie de ajutor pe Coasta Pacificului, dar Dumnezeu nu voia ca noi să ne asumăm responsabilitățile sau să luăm asupra noastră încurcăturile care le aparțineau altora. Putem să slujim drept consilieri și să-i ajutăm cu influența și cu judecata noastră. Putem face mult, dacă nu suntem împinși să ne așezăm sub povară și să purtăm greutatea pe care alții ar trebui să o poarte și pe care este important să o poarte, ca să poată dobândi experiența necesară. Noi avem de scris și de publicat despre subiecte importante, de care oamenii au mare nevoie. Avem o lumină prețioasă cu privire la adevărul Bibliei, pe care trebuie să o transmitem poporului.3M 503.3

Mi s-a arătat că Dumnezeu nu a intenționat ca soțul meu să poarte poverile pe care le-a purtat în ultimele cinci luni. Partea de lucrare care însemna muncă efectivă legată de cauza lui Dumnezeu a fost lăsată să cadă asupra lui. Aceasta i-a adus confuzie, oboseală și debilitate nervoasă, care l-au condus la descurajare și la depresie. Încă de la începutul lucrării a existat o lipsă de armonie în acțiune din partea fraților lui de slujbă. Acestora le-a plăcut comoditatea. Ei nu au purtat responsabilitățile pe care ar fi putut să le poarte și nu au reușit să dobândească acea experiență pe care ar fi putut să o dobândească și care i-ar fi făcut în stare să stea în pozițiile de cea mai mare responsabilitate, legate de interesele vitale ale cauzei lui Dumnezeu pentru timpul prezent. Ei și-au scuzat această neglijență în purtarea responsabilităților prin motivul că le-a fost teamă că, după aceea, aveau să fie criticați.3M 504.1

Religia pe care o mărturisim este impregnată de dispoziția noastră naturală și de temperamentul pe care îl avem. De aceea este de cea mai mare importanță ca punctele slabe ale caracterului nostru să fie întărite prin exercițiu și punctele nefavorabile care sunt puternice să fie slăbite, acționând în direcția contrară și întărind calitățile opuse acestora. Însă unii dintre frați nu au făcut ceea ce ar fi putut și ar fi trebuit să facă și ceea ce i-ar fi dat soțului meu suficientă încurajare și ajutor pentru a continua să poarte unele responsabilități la conducerea lucrării. Colaboratorii lui nu au acționat independent, căutând la Dumnezeu lumină pentru a-și cunoaște datoria. Ei nu au urmat calea deschisă de providența Sa, nu s-au consultat asupra planurilor de acțiune și nu au dat dovadă de unitate în planurile și în modul lor de a lucra.3M 504.2

De când am venit în Michigan, vara trecută, Domnul a binecuvântat în mod special eforturile soțului meu. El a fost susținut în modul cel mai remarcabil pentru a realiza lucrarea de care era atât de multă nevoie. Dacă cei care îi erau apropiați ar fi fost treji, să vadă și să înțeleagă nevoile cauzei lui Dumnezeu la ultima noastră adunare de tabără din Michigan, numeroasele lucruri care au rămas nefăcute ar fi putut fi realizate. Atunci, a existat un eșec în a împlini nevoile din acea ocazie. Dacă fratele A ar fi rămas cu bucurie înaintea lui Dumnezeu, umblând în lumină, gata să vadă ce trebuia făcut și să îndeplinească lucrarea cu promptitudine, acum ar fi trebuit să fim cu luni de zile în avans în lucrarea noastră și am fi putut începe să lucrăm cu mult timp în urmă pentru a înființa o tipografie pe coasta Pacificului. Dumnezeu nu poate fi slăvit atunci când noi cădem dintr-odată în descurajare și apoi rămânem sub acel nor întunecat. Lumina strălucește chiar dacă noi nu ne dăm seama de binecuvântarea ei, dar, dacă noi am depune toate eforturile ca să mergem spre lumină, dacă am înainta ca și când lumina ar străluci, în curând am ieși din întuneric și am găsi lumina pretutindeni în jurul nostru.3M 504.3

La ultima noastră adunare de tabără, îngerii lui Dumnezeu și-au manifestat puterea într-un mod special, înseninându-i, vindecându-i și binecuvântându-i pe soțul meu și pe fratele Waggoner. O prețioasă victorie a fost câștigată acolo, care nu ar trebui să-și piardă niciodată influența. Mi s-a arătat că Dumnezeu îi dăduse soțului meu în modul cel mai evident semnele iubirii și ale grijii Sale, precum și ale harului Său susținător. El văzuse zelul și devotamentul lui față de cauza Sa. Lucrul acesta ar trebui să-l conducă întotdeauna pe soțul meu la smerenie și la recunoștință.3M 505.1

Dumnezeu are nevoie de bărbați pregătiți oricând de acțiune. El dorește să aibă oameni care, atunci când trebuie să fie luate decizii importante, sunt la fel de credincioși cum este acul busolei în a arăta întotdeauna nordul, oameni ale căror interese speciale și personale sunt înghițite, ca și cele ale Mântuitorului nostru, de unicul și importantul interes general pentru mântuirea sufletelor. Satana folosește orice ocazie care i se oferă de a influența mintea oamenilor. El surprinde exact timpul și locul când poate să obțină cele mai mari avantaje în favoarea lui și să producă cele mai mari daune cauzei lui Dumnezeu. A neglija să facem ceea ce ne stă în putere și ceea ce ne cere Dumnezeu pentru cauza Sa este un păcat care nu poate fi justificat aducând drept scuză circumstanțele sau condițiile, deoarece Isus a luat măsuri pentru orice situație critică.3M 505.2

Frate, implicându-te în lucrarea lui Dumnezeu, te vei afla într-o varietate de circumstanțe care vor necesita calm și stăpânire de sine, dar care te vor face în stare să te adaptezi la specificul situației. Atunci, vei putea să fii tu însuți și să acționezi nestingherit. Nu ar trebui să-ți subestimezi capacitatea de a răspunde diferitelor chemări ale vieții practice. Atunci când ești conștient de anumite deficiențe, acționează imediat ca să le îndepărtezi. Nu lăsa în seama altora să-ți remedieze deficiențele, în timp ce tu mergi mai departe indiferent, ca și când ar fi ceva de la sine înțeles că felul tău de a fi trebuie să rămână pentru totdeauna neschimbat. Dedică-te în mod serios corectării acestor defecte, ca să poți fi desăvârșit în Hristos Isus și să nu duci lipsă de nimic.3M 505.3

Dacă ai o părere prea înaltă despre tine însuți, vei ajunge să crezi că eforturile tale sunt mai importante decât sunt în realitate și vei pretinde acea independență individuală care se înrudește de aproape cu aroganța. Dacă treci în cealaltă extremă și îți formezi o părere prea modestă despre tine, te vei simți inferior și vei lăsa o impresie de inferioritate care îți va limita în mare măsură influența bună pe care ai putea să o ai. Ar trebui să eviți ambele extreme. Nu te lăsa stăpânit de sentimente; nu lăsa împrejurările să te afecteze. Poți avea o apreciere de sine corectă, care să te ferească atât de o extremă, cât și de cealaltă. Poți avea demnitate fără o încredere exagerată în tine însuți; poți fi binevoitor și tolerant fără să-ți sacrifici respectul de sine sau independența personală, iar viața ta poate avea o mare influență atât asupra celor din clasele înalte, cât și asupra celor din clasele umile ale societății. 3M 506.1

Frate A, pericolul în care te afli acum este acela de a te lăsa influențat de zvonuri. Modul tău de a lucra este categoric, exigent și tăios. Supui oamenii la teste și la cerințe foarte aspre. Lucrul acesta este necesar uneori, dar atitudinea ta ajunge să fie prea mult de felul acesta, astfel că, dacă nu este îmbinată cu mai mult din harul Duhului lui Dumnezeu, care să încurajeze și să dea blândețe, își va pierde forța. Tu îngădui ca vorbele rudelor și ale prietenilor tăi apropiați să-ți influențeze declarațiile și să-ți afecteze deciziile. Le acorzi credit prea repede și asimilezi concepțiile lor propriilor tale idei, astfel că foarte adesea ești atras pe un drum greșit. Trebuie să ai grijă. Familiile din ____________ care îți sunt atât de apropiate au o influență asupra ta. Modul tău de gândire, sentimentele și concepțiile tale îi influențează pe ei, iar ei, la rândul lor, te influențează pe tine și, dacă nu vă umiliți toți și nu vă consacrați pe deplin lui Dumnezeu, un curent puternic va fi pus în mișcare într-o direcție greșită. Toate elementele acestor legături de familie sunt din fire independente și cinstite, dar, dacă nu sunt echilibrate și controlate într-un mod special de Duhul lui Dumnezeu, au tendința de a cădea în extreme.3M 506.2

Niciodată, niciodată nu te lăsa influențat de zvonuri! Nu îngădui niciodată ca purtarea ta să fie influențată de rudele tale cele mai apropiate. A venit timpul când este nevoie să se dea dovadă de cea mai mare înțelepciune în ceea ce privește cauza și lucrarea lui Dumnezeu. Este nevoie de discernământ pentru a ști când să vorbești și când să taci. Tânjirea după simpatie din partea altora conduce la o gravă imprudență, aceea de a ajunge să ne dezvăluim altora sentimentele. Înfățișarea ta adesea cere compasiune, când ar fi mai bine pentru tine dacă nu ai primi-o. Toți au importanta datorie de a-și cunoaște înclinațiile comportamentale de la o zi la alta și motivele care le determină acțiunile. Trebuie să-și analizeze motivele specifice care îi îndeamnă la anumite fapte. Fiecare acțiune din viață trebuie să fie judecată nu după aparențe, ci după motivul care a dictat-o.3M 507.1

Toți trebuie să vegheze asupra propriilor simțuri, pentru ca Satana să nu câștige biruința asupra lor, deoarece acestea sunt porțile de acces către suflet. În ceea ce privește autodisciplina, putem să fim oricât de aspri dorim, dar trebuie să dăm dovadă de multă prudență, ca să nu împingem sufletele la disperare. Unii consideră că fratele White este mult prea aspru, vorbind într-o manieră hotărâtă, atunci când li se adresează oamenilor în particular, și mustrând ceea ce el consideră că este greșit la ei. El se poate afla în pericolul de a nu fi atent la modul în care mustră, astfel încât să nu le dea ocazia de a reflecta, dar unii dintre cei care se plâng de maniera lui de a mustra folosesc cel mai tăietor, cel mai aspru și cel mai acuzator limbaj, mult prea lipsit de tact ca să fie folosit în fața adunării, în timp ce au simțământul că și-au luat o povară de pe suflet și că au făcut o lucrare bună. Dar îngerii lui Dumnezeu nu aprobă întotdeauna o astfel de lucrare. Dacă fratele White face pe cineva să simtă că greșește, dacă este prea sever față de acea persoană și trebuie să învețe să-și schimbe manierele și să-și îmblânzească atitudinea, cu cât mai mult este necesar ca frații lui pastori să-și dea seama de inconsecvența lor când fac să sufere o comunitate mare din cauza mustrărilor tăietoare și a acuzațiilor aspre și când cei cu adevărat nevinovați ajung să sufere împreună cu cei vinovați.3M 507.2

Este mai rău, cu mult mai rău să-ți exprimi sentimentele într-o adunare mare, lovind în oricine și în toți, decât să mergi la cel care poate că a greșit și să-l mustri personal. Caracterul ofensiv al acestei vorbiri aspre, arogante și acuzatoare într-o adunare mare este cu atât mai grav în ochii lui Dumnezeu, în comparație cu o mustrare adresată personal, individual, cu cât numărul celor prezenți este mai mare, iar critica, mai generală. Este întotdeauna mai ușor să dai glas simțămintelor înaintea unei adunări, deoarece sunt mulți prezenți, decât să mergi la cel care a greșit, să îl privești în față și să-i arăți clar, sincer și în mod deschis purtarea lui nepotrivită. Dar a-ți exprima în casa lui Dumnezeu sentimentele puternice pe care le ai împotriva unei anumite persoane și să-i faci pe toți cei prezenți să sufere ca și cel vinovat este un mod de a lucra pe care Dumnezeu nu îl aprobă și care face mai mult rău decât bine. Se întâmplă mult prea des ca în fața unei adunări să fie adresate mesaje de critică și de acuzare. Acestea nu încurajează un spirit de dragoste între frați. Nu-i ajută să progreseze în viața spirituală, nu-i conduce la sfințenie și la cer, ci le trezește în inimă un spirit de amărăciune. Aceste predici pline de asprime, care-l taie pe om în bucăți, sunt uneori cu adevărat necesare pentru a trezi, pentru a alarma și convinge, dar, dacă nu poartă acele semne speciale că au fost dictate de Duhul lui Dumnezeu, ele fac mult mai mult rău decât bine.3M 508.1

Mi s-a arătat că atitudinea soțului meu nu a fost desăvârșită. Uneori a greșit, fiind nemulțumit și adresând mustrări prea aspre. Dar, din ceea ce am văzut, el nu a greșit atât de mult în această privință cât au presupus mulți și cât m-am temut eu însămi uneori. Iov nu a fost înțeles de prietenii lui. El a întors asupra lor reproșurile pe care aceștia i le aduseseră. Le-a arătat că, dacă ei Îl apărau pe Dumnezeu mărturisindu-și credința în El și recunoscându-și păcatul, el avea în această privință o cunoaștere mai profundă și mai cuprinzătoare decât avuseseră ei vreodată. „Voi toți sunteți niște mângâietori supărăcioși” este răspunsul lui la criticile și la acuzațiile lor. „Ca voi aș vorbi eu, de ați fi în locul meu? V-aș copleși cu vorbe, aș da din cap la voi?” El declară că nu ar proceda astfel. „Eu”, spune el, „v-aș mângâia cu gura și aș mișca din buze ca să vă ușurez durerea.” [trad. după KJV — n. trad.]3M 508.2

Frați și surori care sunt bine intenționați, dar care au concepții înguste și privesc doar la aparențe, pot încerca să ajute în domenii în care nu se pricep cu adevărat. Din cauza experienței lor limitate nu pot să înțeleagă sentimentele unui suflet care a fost îndemnat de Duhul lui Dumnezeu, care a simțit până în profunzimile ființei lui acea dragoste sinceră, de nedescris, și acel interes pentru cauza lui Dumnezeu și pentru suflete pe care ei nu le-au cunoscut niciodată și care a purtat pentru cauza lui Dumnezeu poveri pe care ei nu le-au purtat niciodată.3M 509.1

Unii prieteni lipsiți de experiență și cu vederi limitate nu pot să aprecieze, cu viziunea lor îngustă, sentimentele pe care le are în legătură cu mântuirea altora cineva care trăiește într-o strânsă armonie cu sufletul lui Hristos. Motivele lui sunt răstălmăcite, iar acțiunile îi sunt greșit interpretate de către cei care ar trebui să-i fie prieteni, până când, asemenea lui Iov, înalță această rugăciune stăruitoare: Scapă-mă de prietenii mei! Dumnezeu ia în mâinile Sale cazul lui Iov. Răbdarea acestuia a fost greu pusă la încercare, dar când Dumnezeu vorbește, toată supărarea și atitudinea lui revoltată se schimbă. Îndreptățirea de sine pe care simțise că era necesar să o afișeze, pentru a-și susține acuzațiile la adresa prietenilor, este inutilă în fața lui Dumnezeu, Cel care nu judecă greșit niciodată, nu greșește niciodată. Domnul îi spune lui Iov: „Încinge-ți mijlocul ca un viteaz” și, imediat ce aude vocea divină, Iov își smerește sufletul, conștient de păcătoșenia lui, și spune înaintea lui Dumnezeu: „Mi-e scârbă de mine și mă pocăiesc în țărână și cenușă.” 3M 509.2

Când a vorbit Dumnezeu, soțul meu a ascultat de glasul Său, dar să suporte condamnarea și remarcile prietenilor, care par să nu facă nicio deosebire, a fost o grea încercare pentru el. Dacă frații lui ar fi trecut prin aceleași situații și ar fi purtat responsabilitățile pe care le-a purtat el, având parte de încurajare și de ajutor la fel de puțin cum a avut el, atunci ar fi fost în stare să știe cum să-l susțină, să-l mângâie și să-l binecuvânteze, fără să-i chinuie sentimentele prin remarci și critici pe care nu le merită în niciun fel.3M 509.3