Pastori care își poartă de grijă doar lor înșiși

Frate R, influența ta nu a fost de așa natură, ca să aducă onoare cauzei adevărului prezent. Dacă ai fi fost sfințit prin adevărul pe care îl predici altora, ai fi fost de zece ori mai de folos cauzei lui Dumnezeu, decât ai fost până acum. Te-ai bazat atât de mult pe faptul că faci senzație, încât, fără aceasta, aproape că ești lipsit de curaj. Aceste stări de entuziasm exagerat, de trezire a interesului prin senzațional, sunt tăria, gloria și succesul tău ca lucrător; dar ele nu Îi sunt plăcute lui Dumnezeu. Eforturile tale în această direcție sunt rareori ceea ce te amăgești singur că sunt. 3M 227.2

O cercetare atentă scoate la iveală faptul că, în urma acestor adunări care stârnesc atâta vâlvă, se culeg doar foarte puțini snopi. Cu toate acestea, din toată experiența din trecut, tu nu ai învățat să-ți schimbi maniera de lucru. Ai fost încet la a învăța cum să-ți organizezi eforturile viitoare, astfel încât să eviți greșelile trecutului. Motivul a fost acela că, asemenea unui alcoolic, iubești stimulentul acestor întruniri senzaționale; tânjești după ele așa cum tânjește bețivul după un pahar cu băutură, ca să-i trezească energiile secătuite. Aceste dezbateri, care stârnesc agitație, sunt greșit interpretate drept zel pentru Dumnezeu și dragoste pentru adevăr. Ai fost aproape părăsit de Duhul lui Dumnezeu, care nu a mai însoțit eforturile tale. Dacă L-ai avea pe Dumnezeu cu tine la orice pas, în orice acțiune, dacă ai simți povara sufletelor și ai avea înțelepciunea de a folosi cu pricepere aceste ocazii de entuziasm pentru a îndruma sufletele către Împărăția lui Hristos, ai putea să vezi roadele eforturilor tale și Dumnezeu ar fi slăvit. Sufletul tău ar trebui să strălucească de spiritul adevărului pe care îl prezinți altora. După ce ai depus eforturi pentru a convinge sufletele de cerințele Legii lui Dumnezeu, învățându-le pocăința față de Dumnezeu și credința în Hristos, atunci lucrarea ta este doar la început. Prea adesea te sustragi de la a duce la bun sfârșit lucrarea începută și lași asupra altora greaua povară de a prelua și de a termina lucrarea pe care ar fi trebuit să o faci tu. Spui că nu ești competent să duci lucrarea la bun sfârșit. Atunci, cu cât vei deveni mai curând competent în a purta poverile unui păstor, sau ale unui pastor, al turmei, cu atât va fi mai bine.3M 227.3

Ca un păstor adevărat, tu trebuie să te educi să lucrezi cu mintea oamenilor și să dai fiecărei oi din turma lui Dumnezeu hrană la vremea potrivită. Trebuie să ai grijă să studiezi și să-ți pregătești subiecte practice, pe care să le fi studiat personal, astfel încât să le poți aborda și să li le poți prezenta oamenilor într-o manieră simplă și clară, dar însoțite de putere, la timpul potrivit și în locul potrivit, după cum este nevoie. Tu nu te-ai pregătit din Cuvântul Inspirației, ca să fii cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. Când turma avea nevoie de hrană spirituală, adeseori tu prezentai un subiect controversat, care nu era mai potrivit pentru acea ocazie decât un discurs despre politica națională. Dacă te-ai strădui și ți-ai educa mintea să cunoști subiectele pe care ți le oferă din belșug Cuvântul lui Dumnezeu, ai putea să zidești cauza lui Dumnezeu hrănind turma cu hrana cea mai potrivită și care i-ar da sănătate și tărie spirituală în măsura necesară.3M 228.1

Încă mai trebuie să înveți care este lucrarea unui păstor adevărat. Atunci când vei înțelege acest lucru, cauza și lucrarea lui Dumnezeu vor apăsa asupra ta cu o asemenea greutate, încât nu vei mai fi înclinat să glumești sau să te angajezi în conversații ușuratice și frivole. Un slujitor al lui Hristos care poartă o parte corespunzătoare din povara lucrării și care are o percepție înaltă a caracterului nobil și a sfințeniei misiunii lui nu va fi înclinat să fie neserios și superficial cu mieii turmei.3M 228.2

Un păstor adevărat va fi interesat de tot ce are legătură cu bunăstarea turmei, cu hrănirea, călăuzirea și apărarea ei. El se va purta cu multă înțelepciune și va manifesta o atentă considerație pentru toți, fiind amabil și plin de compasiune față de toți, în special față de cei ispitiți, suferinzi și descurajați. În loc să le acorzi simpatia pe care cazurile lor speciale o impuneau și pe care neputințele lor o cereau, tu, fratele meu, ai evitat această categorie de oameni și ai lăsat-o în mare parte în seama altora. „Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.” „Adevărat, adevărat vă spun, că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul mai mare decât cel ce l-a trimis.” „S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-se asemenea oamenilor.” „Noi, care suntem tari, suntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi, și să nu ne plăcem nouă înșine. Fiecare din noi să placă aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii altora. Căci și Hristos nu Și-a plăcut Lui Însuși; ci, după cum este scris: «Ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut peste Mine.»”3M 229.1

Nu este lucrarea unui slujitor al Evangheliei să domnească peste moștenirea lui Dumnezeu, ci, cu un spirit smerit, cu blândețe și cu îngăduință, să îndemne, să mustre, să îndrepte și să dea învățătură, dând dovadă de îndelungă răbdare. Cum se compară viața ta cu pasajele biblice de mai sus? Aproape toată viața, tu ai cultivat o dispoziție egoistă. Te-ai căsătorit cu o femeie care are o voință de neclintit, încăpățânată. Are o fire profund egoistă. Amândoi erați iubitori de sine și faptul că v-ați unit interesele nu v-a ajutat pe niciunul în această privință, ci a mărit pericolul în care vă aflați amândoi. Niciunul dintre voi nu era conștiincios și nici nu avea frica de Dumnezeu înaintea lui, într-un sens înalt. Iubirea de sine, satisfacerea eului, era principiul după care vă călăuzeați. Amândoi Îi erați atât de puțin consacrați lui Dumnezeu, încât nu puteați să aveți o influență benefică unul asupra celuilalt. Fiecare voia să-și urmeze propria cale, fiecare căuta să fie răsfățat, lăudat și servit.3M 229.2

Domnul a văzut pericolul în care vă aflați și din când în când v-a trimis avertizări prin Mărturii, atenționându-vă că interesele voastre veșnice erau în pericol, dacă nu aveați să vă biruiți iubirea de sine și să vă supuneți propria voință voinței lui Dumnezeu. Dacă ai fi ascultat mustrările și avertizările din partea Domnului, dacă ai fi făcut o întoarcere completă, o schimbare totală, soția ta nu ar fi acum în cursa vrăjmașului, lăsată de Dumnezeu să creadă înșelăciunile puternice ale lui Satana. Dacă ai fi urmat lumina pe care ți-a dat-o Dumnezeu, acum ai fi fost un lucrător puternic și eficient pentru cauza lui Dumnezeu, calificat să realizezi de zece ori mai mult decât ești în stare să realizezi acum. Ai devenit slab pentru că nu ai prețuit lumina. Doar rareori ai fost în stare să discerni glasul Adevăratului Păstor de cel al unui străin. Neglijența ta de a umbla în lumină a adus întunericul asupra ta, iar conștiința ta, atât de des încălcată, a devenit amorțită.3M 229.3

Soția ta nu a crezut și nu a urmat lumina pe care i-a trimis-o Domnul, în îndurarea Sa. Ea a disprețuit mustrarea și a închis singură ușa prin care ar fi putut auzi glasul Domnului, ca să o îndrume și să o avertizeze. Satana a fost mulțumit de această atitudine a ei, pentru că nu a mai fost nimic care să-l împiedice să-i câștige încrederea și, prin amăgirile lui plăcute, măgulitoare, să facă din ea o sclavă a voinței lui.3M 230.1

Domnul ți-a dat o mărturie, spunându-ți că soția ta era o piedică în calea lucrării tale și că nu trebuia să o lași să te însoțească, dacă nu aveai cea mai sigură dovadă că era o femeie convertită, transformată prin înnoirea minții. Atunci ai considerat că aveai o scuză ca să ceri o casă; ai făcut din această mărturie scuza ta și ai acționat în consecință, deși nu aveai nevoie de o casă a ta. Soția ta avea o datorie de îndeplinit față de părinții ei, pe care îi neglijase toată viața. Dacă ar fi acceptat să se achite cu bucurie de această datorie, pe care o neglijase atâta vreme, nu ar mai fi fost acum lăsată în robia lui Satana, ca să facă voia lui și să-și pervertească inima și sufletul în slujba lui.3M 230.2

Nevoia ta de a avea o casă era imaginară, ca multe dintre presupusele tale nevoi. Ai primit casa pe care egoismul tău o dorea și ai putut să-ți lași soția acasă în condiții confortabile. Dar Dumnezeu pregătea un ultim test pentru ea. Suferința mamei ei era de natură să-i trezească mila și compasiunea, dacă inima ei nu ar fi fost atât de insensibilă și de împietrită din cauza egoismului. Dar această providență a lui Dumnezeu nu a reușit să trezească dragostea filială a fiicei față de mama ei aflată în suferință. În calea ei nu stăteau grijile unui cămin, nici niște copii care să aibă nevoie de dragostea și de îngrijirea ei, iar atenția îi era îndreptată doar spre sărmana ei persoană.3M 230.3

Povara de griji pe care tatăl ei o avea de purtat a fost prea mare pentru vârsta lui înaintată și pentru puterile lui slăbite, iar el s-a prăbușit sub crunta suferință. Cu siguranță că atunci, dacă fiica ar fi avut un locșor sensibil în inima ei, ar fi fost imposibil să nu simtă, să nu se trezească la simțământul datoriei de a prelua o parte din poverile surorii și ale cumnatului ei. Dar, prin indiferența de care a dat dovadă și prin evitarea oricărei griji sau poveri, ea a arătat cum nici nu se putea mai bine că inima ei era la fel de insensibilă ca o piatră.3M 231.1

Să locuiască la o mică distanță de părinți și totuși să fie atât de indiferentă față de aceștia vorbește mult despre caracterul ei. Ea i-a comunicat soțului ei această situație. Fiind la fel de egoist ca soția lui, fratele R i-a transmis să vină urgent acasă. Cum au privit această faptă îngerii lui Dumnezeu, acei îngeri slujitori, plini de delicatețe, de milă și de iubire? Fiica îi lasă pe străini să îndeplinească acele îndatoriri delicate la care ea ar fi trebuit să se bucure să ia parte alături de sora ei, care era atât de apăsată de griji și de greutăți. Îngerii au privit cu uimire și cu întristare scena și au plecat de lângă această femeie egoistă. Locul lor a fost luat de îngerii cei răi, iar ea a devenit prizoniera lui Satana, supusă voinței lui. A ajuns un mediu al lui Satana și s-a dovedit o mare piedică în calea soțului ei, făcând ca eforturile lui să nu aibă nicio valoare.3M 231.2

Cauza lui Dumnezeu ar fi ajuns la un nivel mult mai înalt în _____________, dacă nu s-ar fi făcut acel ultim efort, deoarece lucrarea nu a fost încheiată. S-a trezit interesul, dar a fost lăsat să se stingă, astfel încât nu va mai putea fi trezit niciodată. Te rog, frate R, să compari pasajele biblice citate mai înainte, referitoare la lucrarea și la slujirea lui Hristos, cu purtarea și cu eforturile tale, ca slujitor al Evangheliei, dar în special în situația pe care am menționat-o, când datoria era prea clară, ca să poată fi confundată, dacă sentimentele și conștiința nu ar fi fost paralizate de o lungă cale de continuă idolatrizare a eului.3M 231.3

Pentru că voi v-ați părăsit părinții aflați în suferință, când aveau cel mai mult nevoie de voi, biserica a fost obligată să preia această povară și să vegheze asupra mădularelor suferinde ale trupului lui Hristos. Prin această neglijență lipsită de inimă, v-ați atras dezaprobarea lui Dumnezeu. El nu trece cu ușurință peste astfel de lucruri. Ele sunt notate de îngeri. Dumnezeu nu-i poate ajuta să prospere pe cei care acționează cu totul contrar celei mai clare datorii menționate în Cuvântul Său: datoria copiilor față de părinții lor. Copiii care nu simt nicio obligație față de părinții lor pământești, așa cum ați făcut voi, ci se sustrag cu atâta ușurință de la responsabilitățile care le revin, nu vor avea respectul cuvenit nici față de Tatăl lor ceresc; ei nu vor respecta și nu vor asculta cerințele pe care le are Dumnezeu din partea lor. Dacă își dezonorează și își nesocotesc în felul acesta părinții pământești, nu-L vor iubi și nu-L vor respecta nici pe Creatorul lor. Neglijându-și părinții, soția ta a încălcat porunca a cincea a Decalogului: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți-o dă Domnul.” Aceasta este cea dintâi poruncă însoțită de o făgăduință. Cei care își desconsideră și își necinstesc părinții nu trebuie să se aștepte ca binecuvântarea lui Dumnezeu să-i însoțească. Părinții noștri au așteptări îndreptățite din partea noastră, pe care nu le putem trece cu vederea și nici trata cu ușurință. Dar copiii care nu au fost educați și struniți în copilărie și cărora li s-a permis să devină obiectul suprem al propriei griji și preocupări, căutând în mod egoist propriul confort și evitând poverile, ajung lipsiți de inimă și nu-și respectă datoria pe care o au față de părinți, care au vegheat asupra lor în copilărie.3M 232.1

Frate R, și tu ai fost egoist în această privință și foarte deficitar în îndeplinirea datoriei. Ai pretins atenție și grijă, dar nu le-ai oferit, la rândul tău. Ai fost egoist, exigent și, adeseori, nerezonabil, punând-o la grea încercare pe soția ta. Amândoi ați fost neconsacrați și uimitor de egoiști. Nu ai făcut prea multe sacrificii de dragul adevărului. Și tu, și soția ta ați evitat responsabilitățile și v-ați așezat în postura de a fi serviți, mai degrabă decât de a încerca să fiți o povară cât mai mică posibil.3M 232.2

Slujitorii lui Hristos trebuie să simtă că, dacă se bucură de ospitalitatea fraților sau a prietenilor, le revine datoria de a lăsa o binecuvântare acelei familii, căutând să-i încurajeze și să-i întărească pe membrii acesteia. Ei nu trebuie să-și neglijeze datoria pe care o au ca pastori, atunci când fac vizite din casă în casă. Trebuie să se apropie de fiecare membru al familiei, să ajungă să-l cunoască, astfel încât să poată înțelege starea spirituală a tuturor și să-și adapteze maniera de lucru pentru a veni în întâmpinarea fiecărui caz în parte. Atunci când un pastor, care duce lumii solemnul mesaj de avertizare, se bucură de amabilitatea și de ospitalitatea prietenilor și a fraților și își neglijează responsabilitățile de păstor al turmei, fiind neglijent în exemplu și în comportament, angajându-se în conversații ușuratice cu cei tineri, râzând și glumind și relatând anecdote pentru a stârni râsul, el nu este demn să fie un slujitor al Evangheliei și trebuie să se convertească, înainte de a-i fi încredințată grija oilor și a mieilor. Pastorii care sunt neglijenți în ceea ce privește obligațiile care îi revin unui pastor credincios dovedesc, prin aceasta, că nu sunt sfințiți de adevărurile pe care li le prezintă altora și nu trebuie să fie susținuți financiar, ca lucrători în via Domnului, până când nu vor dobândi simțământul înalt al sfințeniei lucrării unui pastor aflat în slujba lui Hristos.3M 233.1

Atunci când nu trebuie să participe decât la adunări de seară, există timp suficient care poate fi folosit foarte eficient în vizite din casă în casă, pentru a-i întâlni pe oameni acolo unde se află ei. Și, dacă au virtuțile Duhului, dacă imită marele Exemplu, pastorii lui Hristos vor găsi acces la inimi și vor câștiga suflete la Hristos. Unii dintre pastorii care duc lumii ultima solie de har sunt prea distanți. Ei nu folosesc ocaziile pe care le au pentru a câștiga încrederea celor necredincioși, prin purtarea lor exemplară, prin interesul lor neegoist pentru binele altora, prin bunătatea lor, prin îndelunga răbdare, prin spiritul lor smerit și prin amabilitatea lor plină de respect. Aceste roade ale Duhului vor exercita o influență mult mai mare decât simpla predicare de la amvon, lipsită de efortul personal de a vizita familiile. Dar predicarea unor adevăruri clare și probatoare însoțită de eforturile personale corespunzătoare, din casă în casă și apoi din nou la amvon, vor extinde în mare măsură influența spre bine, iar sufletele vor fi convertite la adevăr.3M 233.2

Unii dintre pastorii noștri poartă responsabilități prea ușoare, evitând grijile și poverile individuale; din această cauză, ei nu simt că au nevoie de ajutor din partea lui Dumnezeu, cum ar simți dacă ar ridica poverile pe care lucrarea lui Dumnezeu și credința noastră le cer să le ridice. Când poverile acestei cauze trebuie să fie purtate, iar cei care le poartă ajung în strâmtorare, ei vor simți nevoia de a trăi lângă Dumnezeu, pentru a avea siguranța de a-I încredința Lui căile lor și, în credință, de a-I cere acel ajutor pe care doar El îl poate da. Atunci, ei vor obține zilnic o experiență în ceea ce privește credința și încrederea, experiență care este de cea mai mare valoare pentru slujitorii Evangheliei. Lucrarea lor este mai solemnă și mai sfântă decât își dau seama pastorii, în general. Ei trebuie să aibă o influență sfințită. Dumnezeu le cere celor care slujesc în lucrurile sfinte să fie oameni plini de zel pentru cauza Sa. Povara lucrării lor trebuie să fie mântuirea sufletelor. Frate R, tu nu ai simțit așa cum descrie profetul Ioel: „Preoții, slujitorii Domnului, să plângă între tindă și altar, și să zică: «Doamne, îndură-Te de poporul Tău! Nu da de ocară moștenirea Ta!»” „Cei ce seamănă cu lacrimi, vor secera cu cântări de veselie. Cel ce umblă plângând, când aruncă sămânța, se întoarce cu veselie, când își strânge snopii.” 3M 234.1

Frate R, mi s-a arătat în ce contrast izbitor cu cerințele Cuvântului lui Dumnezeu a fost lucrarea ta de până acum. Ai fost neglijent în cuvinte și în purtare. Oile au trebuit să poarte povara în locul păstorului, să avertizeze, să mustre, să dea învățătură și să plângă pentru purtarea nechibzuită și nepăsătoare a păstorului lor care, acceptându-și slujba, recunoaște că este purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu. Cu toate acestea, lui îi pasă mult mai mult de el însuși, decât de sărmanele oi. Tu nu ai simțit o povară pentru suflete. Nu ai depus eforturi, plângând și rugându-te ca păcătoșii să se convertească. Dacă ai fi făcut acest lucru, ai fi semănat sămânța, care după multe zile ar fi încolțit și ar fi răsărit, aducând roade pentru slava lui Dumnezeu. Atunci când nu ai nimic de făcut la gura sobei, discutând și rugându-te cu familiile, trebuie să-ți folosești timpul cu chibzuință și cu economie, educându-te să porți responsabilități printr-o muncă folositoare.3M 234.2

Tu și soția ta v-ați fi putut scuti de multe neplăceri și ați fi fost mai bucuroși și mai fericiți, dacă v-ați fi căutat mai puțin propriul confort și ați fi îmbinat studiul cu munca fizică. Mușchii v-au fost făcuți pentru a fi folosiți, nu pentru a rămâne inactivi. Dumnezeu le-a dat lui Adam și Evei în Eden tot ce era necesar pentru a le satisface nevoile; cu toate acestea, Tatăl lor ceresc știa că, pentru a fi fericiți, ei aveau nevoie de o ocupație. Dacă tu, frate R, ți-ai folosi mușchii lucrând cu mâinile o anumită perioadă de timp în fiecare zi, îmbinând studiul cu munca, mintea ta ar fi mai bine echilibrată, gândurile ar avea un caracter mai curat și mai nobil, iar somnul ți-ar fi mai natural și mai sănătos. Mintea ți-ar fi mai puțin confuză și năucită din cauza congestionării creierului. Înțelegerea ta cu privire la adevărul sacru ar fi mai clară, iar puterile morale ți-ar fi mai pline de vigoare. Ție nu-ți place să muncești, dar este spre binele tău să practici zilnic exercițiul fizic, deoarece acesta îți va fluidiza sângele, asigurându-i o circulație mai ușoară și mai sănătoasă, și te va ajuta să te ridici mai presus de nemulțumiri și de infirmități.3M 235.1

Nu ar trebui să neglijezi să studiezi cu sârguință, ci ar trebui să te rogi pentru lumină de la Dumnezeu, ca El să deschidă înțelegerii tale comorile Cuvântului Său, astfel încât să poți fi întru totul destoinic pentru orice lucrare bună. Nu vei ajunge niciodată în situația când să nu mai fie nevoie să veghezi și să te rogi stăruitor, ca să învingi asalturile celui rău. Trebuie să veghezi continuu, ca să îți pierzi din vedere eul. Ți-ai încurajat obiceiul de a te scoate în evidență pe tine însuți, de a insista asupra greutăților familiale cu care te confrunți și asupra problemelor de sănătate pe care le ai. Pe scurt, eul tău a fost tema conversațiilor tale și s-a așezat între tine și Mântuitorul tău. Ar trebui să uiți de eul tău și să te ascunzi în spatele lui Isus. Lasă ca scumpul Mântuitor să fie preamărit și pierde-ți din vedere eul! Atunci când vei ajunge să îți vezi și să îți simți slăbiciunea, nu vei mai vedea în tine nimic vrednic de a fi observat sau remarcat. Oamenii nu sunt doar obosiți, ci și dezgustați de introducerile tale, înainte de a-ți prezenta subiectul. De fiecare dată când le vorbești oamenilor și menționezi încercările familiei tale, tu scazi în ochii lor și le trezești suspiciuni că viața ta nu este în regulă.3M 235.2

Ai exemple de pastori care s-au înălțat pe ei înșiși și care au râvnit la laudele oamenilor. Au fost flatați și răsfățați de oameni nesăbuiți, până când au devenit îngâmfați și independenți și, încrezându-se în propria înțelepciune, au naufragiat în ceea ce privește credința. Au crezut că sunt atât de populari, încât își pot permite să urmeze aproape orice cale vor și totuși să-și păstreze popularitatea. Aici s-au supraestimat. Atunci când, prin purtarea lui, un pastor, un slujitor al lui Hristos, le dă celor bârfitori fapte reale ca subiecte de discuție și când moralitatea lui este în mod serios pusă la îndoială, el nu trebuie să numească aceasta invidie sau calomnie. Ar trebui să fii foarte prudent, să nu-ți încurajezi tendința de a-ți lăsa gândurile să se îndrepte pe un făgaș care să-ți formeze obiceiuri care se vor dovedi spre ruina ta. Vezi care sunt cei a căror purtare ar trebui să te dezguste și apoi ferește-te să faci vreun pas în direcția în care merg ei.3M 236.1

Tu ai fost independent și atât de orbit și de amăgit de Satana, încât nu ai putut să-ți vezi propria slăbiciune și numeroasele greșeli. „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, și-au răstignit firea pământească împreună cu patimile și poftele ei. Dacă trăim prin Duhul, să și umblăm prin Duhul. Să nu umblăm după o slavă deșartă, întărâtându-ne unii pe alții, și pizmuindu-ne unii pe alții.”3M 236.2

Mi-au fost arătate câmpurile de lucru. Orașe mici și mari și sate de pretutindeni trebuie să audă solia de avertizare; căci toți vor fi puși la probă și încercați pe baza soliei adevărului prezent. O mare lucrare trebuie să fie făcută, dar lucrătorii care intră în aceste câmpuri trebuie să aibă o judecată sănătoasă, să știe cum să se poarte cu mintea oamenilor. Trebuie să fie oameni răbdători, blânzi și amabili, care au teama de Dumnezeu înaintea lor.3M 236.3

Tu câștigi adeseori încrederea oamenilor; dar, dacă apoi, printr-o purtare neglijentă sau printr-un gest necugetat, prin asprime sau printr-un spirit poruncitor, le pierzi încrederea, aceasta va face mai mult rău cauzei lui Dumnezeu decât dacă nu s-ar fi făcut niciun efort. Lucrarea lui Dumnezeu a avut mult de suferit din cauza pastorilor care acționează din impuls. Unii sunt ușor de stârnit și adesea devin irascibili, iar dacă sunt jigniți, se răzbună. Satana tresaltă de satisfacție, când îi vede reacționând astfel. Dușmanii adevărului triumfă când văd această slăbiciune la un slujitor al lui Hristos, pentru că ea aduce rușine asupra cauzei adevărului prezent. Cei care manifestă această slăbiciune de caracter nu reprezintă corect adevărul sau pe pastorii credinței noastre. Nesăbuința unui pastor aruncă o umbră de suspiciune asupra tuturor și îngreunează foarte mult eforturile celor care vin după el.3M 236.4

Frate R, când mergi să te angajezi în lucrare într-un câmp nou, îți place să insiști asupra argumentelor, să discuți în contradictoriu, deoarece ți-ai educat mintea pentru acest fel de lucrare. Dar eforturile tale nu au avut nici a zecea parte din valoarea pe care ar fi putut să o aibă, dacă te-ai fi calificat, printr-o experiență practică, să ții înaintea oamenilor prelegeri pe teme practice. Tu trebuie să devii un învățăcel în școala lui Hristos, ca să poți ajunge să cunoști evlavia practică. Atunci când ai în sufletul tău puterea mântuitoare a adevărului, nu poți să nu hrănești turma lui Dumnezeu cu aceleași adevăruri practice care ți-au făcut inima să se bucure în Dumnezeu. Practica și teoria trebuie îmbinate, pentru a putea să impresionezi inimile oamenilor în legătură cu importanța îndeplinirii cerințelor adevărului, după ce mintea a fost convinsă prin greutatea dovezilor. În modul de a lucra, slujitorii lui Hristos trebuie să imite exemplul Stăpânului lor. Ei trebuie să prezinte mereu înaintea oamenilor importanța evlaviei practice, în modul cel mai potrivit, pentru ca aceștia să înțeleagă și, așa cum a făcut Mântuitorul nostru în învățăturile Sale, să-i conducă să vadă necesitatea trăirii principiilor religioase și a neprihănirii în viața de fiecare zi. Pastorii bisericilor populare nu hrănesc poporul, iar sufletele flămânzesc după o hrană care să sature și care să dea viață spirituală.3M 237.1

Viața ta nu a fost caracterizată de un spirit smerit și de o purtare blândă. Tu Îl iubești pe Dumnezeu doar în cuvânt, nu și în faptă și în adevăr. Te simți jignit foarte ușor. Pastorii trebuie ca, mai întâi, să simtă influența sfințitoare a adevărului asupra inimii și asupra vieții lor, și apoi eforturile făcute de la amvon vor fi întărite de exemplul dat de ei în afara amvonului. Pastorii trebuie să fie ei înșiși transformați și sfințiți, înainte ca Dumnezeu să le poată întări eforturile într-un mod special.3M 237.2

Tu ai lăsat să-ți scape ocazia de aur — de a aduna un seceriș de suflete — pentru că lui Dumnezeu I-a fost imposibil să îți susțină eforturile și să lucreze împreună cu tine, deoarece inima ta nu era într-o relație bună cu El. Spiritul tău nu era curat înaintea Celui care este îmbrăcat cu puritate și cu sfințenie. Dacă păstrezi nelegiuirea în inima ta, Dumnezeu nu-ți va asculta rugăciunea. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu gelos. El cunoaște gândurile, imaginația și planurile inimii. Tu ți-ai urmat propria judecată și te-ai confruntat cu un trist eșec, atunci când ai fi putut să ai succes. Este prea mult în joc, în aceste eforturi, ca să faci lucrarea în mod neglijent sau nechibzuit. Sufletele vor fi puse la probă printr-un adevăr important, veșnic, iar ceea ce spui sau faci va avea influență în a înclina balanța fie în favoarea, fie împotriva adevărului. Când ar fi trebuit să vii în umilință înaintea lui Dumnezeu și să-L implori să-ți susțină eforturile, simțind greutatea cauzei și valoarea sufletelor, tu ai ales societatea domnișoarelor, fără să ții seama de lucrarea sfântă a lui Dumnezeu și de slujba ta de slujitor al Evangheliei lui Hristos. Tu stăteai între cei vii și cei morți și totuși erai angajat în discuții ușuratice și frivole, în glume și în râs. 3M 238.1

Cum pot să stea îngerii slujitori în jurul tău, ca să-și reverse lumina asupra ta și să-ți dea putere? Când ar trebui să fii preocupat să găsești căi și mijloace prin care să luminezi mintea celor care se află în minciună și în întuneric, tu îți cauți propria plăcere și ești prea egoist să te angajezi într-o lucrare pentru care nu ai nici înclinație, nici dragoste. Dacă poziția noastră este criticată de cei care sunt preocupați și cercetează, tu nu ai răbdare cu ei. Adeseori le dai o replică scurtă, aspră, ca și când nu ar fi treaba lor să cerceteze lucrurile în profunzime, ci ar trebui să ia tot ce li se prezintă ca fiind adevăr, fără să cerceteze singuri. În eforturile tale pastorale, ai întors multe suflete de la adevăr prin modul în care te-ai purtat cu ele. Nu ești întotdeauna nerăbdător și inabordabil. Când vrei tu, îți iei timp să răspunzi amabil la întrebări, dar adesea ești nepoliticos și exigent, capricios și irascibil ca un copil.3M 238.2

O placă din aur și o manta babiloniană, ascunse, au provocat necazuri întregii tabere a lui Israel. Dezaprobarea lui Dumnezeu a fost atrasă asupra întregului popor din cauza unui singur om. Mii de oameni au căzut uciși pe câmpul de luptă pentru că Dumnezeu nu putea să binecuvânteze și să facă să izbândească un popor în mijlocul căruia se afla chiar și un singur păcătos, un om care călcase cuvântul Său. Acest păcătos nu se afla într-o slujbă sfântă. Și totuși, un Dumnezeu gelos nu putea să meargă la luptă alături de oștirea lui Israel, atâta timp cât în tabără existau aceste păcate ascunse.3M 239.1

În ciuda avertizării apostolului, de a ne „feri de orice pare rău”, unii persistă în a urma o cale nepotrivită pentru niște creștini. Dumnezeu le cere celor care sunt poporul Său să fie sfinți, să se țină departe de faptele întunericului, să aibă inima și viața curate și să se păstreze neîntinați de lume. Prin credința în Hristos, copiii lui Dumnezeu sunt poporul Său ales și, atâta timp cât vor sta pe terenul sfânt al adevărului Bibliei, ei vor fi feriți de asocierea cu faptele neroditoare ale întunericului.3M 239.2

Frate R, tu ai stat în mod direct în calea lucrării lui Dumnezeu și ai adus un mare întuneric și o mare descurajare asupra cauzei Lui. Ai fost orbit de Satana, ai lucrat pentru a-ți atrage compasiunea oamenilor și ai obținut-o. Dacă ai fi stat în lumină, ai fi putut să vezi că puterea lui Satana era la lucru ca să te înșele și să te distrugă. Copiii lui Dumnezeu nu mănâncă și nu beau ca să-și satisfacă apetitul, ci ca să-și păstreze viața și puterea, pentru a face voia Stăpânului lor. Ei se îmbracă pentru a fi sănătoși, nu pentru a se etala sau pentru a ține pasul cu moda aflată mereu în schimbare. Pofta ochilor și lăudăroșenia vieții sunt alungate din principiu din garderobele și din casele lor. Ei sunt motivați de o sinceritate izvorâtă din evlavie, iar conversația lor este nobilă și cerească.3M 239.3

Dumnezeu este foarte milostiv, pentru că ne înțelege slăbiciunile și ispitele, iar când venim la El cu inima zdrobită și cu un duh mâhnit și chinuit de remușcări, El ne primește pocăința și ne promite că, dacă ne vom prinde de puterea Lui, ca să facem pace cu El, vom reuși acest lucru. O, ce recunoștință, ce bucurie ar trebui să simțim pentru că Dumnezeu este milosiv.3M 240.1

Tu nu te-ai încrezut în puterea lui Dumnezeu. Te-ai bazat pe tine însuți și ai făcut din propria persoană tema gândurilor și a conversațiilor tale. Încercările prin care ai trecut au fost exagerate în ochii tăi și în ochii altora și atenția ți-a fost distrasă de la adevăr, de la Modelul pe care ni se cere să-L copiem, către neputinciosul frate R.3M 240.2

Când nu te aflai la amvon ar fi trebuit să fii conștient de valoarea sufletelor și să cauți ocazii de a le prezenta oamenilor adevărul, dar nu ai simțit responsabilitatea care îi revine unui slujitor al Evangheliei. Temele tale nu au fost Isus și neprihănirea și s-au pierdut multe ocazii care, dacă ar fi fost folosite, ar fi făcut ca mai mult de douăzeci de suflete să se hotărască să renunțe la tot pentru Hristos și pentru adevăr. Dar tu nu ai vrut să ridici povara. Lucrarea pastorală implică o cruce, și tu nu ai vrut să te angajezi în ea.3M 240.3

Am văzut îngerii lui Dumnezeu urmărind impresiile pe care le lași, roadele pe care le aduci atunci când ești în afara adunării și influența ta, în general, asupra celor credincioși și asupra celor necredincioși. Am văzut cum acești îngeri și-au acoperit fețele întristați și te-au părăsit, cuprinși de mâhnire. De multe ori te angajai în preocupări neînsemnate, iar când aveai de făcut eforturi care cereau toată vigoarea energiilor tale, o gândire clară și rugăciune stăruitoare, tu îți urmai propriile plăceri și înclinații și te încredeai în tăria și în înțelepciunea ta, pentru a-i înfrunta singur nu numai pe oameni, ci și puterile și stăpânirile, pe Satana și îngerii lui. Aceasta te-a făcut să neglijezi lucrarea lui Dumnezeu și să pui în pericol adevărul și cauza lui Dumnezeu, periclitând mântuirea sufletelor.3M 240.4

În tine trebuie să se producă o schimbare totală, înainte de a ți se putea încredința lucrarea lui Dumnezeu. Ar trebui să-ți privești viața ca pe o realitate solemnă, nu ca pe o stare de visare. Ca străjer pe zidurile Sionului, tu ești răspunzător pentru sufletele oamenilor. Ar trebui să te prinzi statornic de Dumnezeu. Tu acționezi fără să chibzuiești așa cum s-ar cuveni, mai degrabă din impuls, decât din principiu. Nu ai simțit nevoia hotărâtă de a-ți educa mintea și nici de a răstigni în tine omul cel vechi, cu înclinațiile și cu poftele lui. Ai nevoie să fii echilibrat prin greutatea Duhului Sfânt și toate acțiunile tale să fie conduse de El. Acum ești nesigur în tot ceea ce întreprinzi. Faci și desfaci; zideși și apoi dărâmi; trezești interesul și apoi, din lipsă de consacrare și de înțelepciune divină, tu singur îl stingi. Nu ești întărit, bine întemeiat, statornic. Ai doar puțină credință; nu ai o viață de rugăciune. Ai atât de mult nevoie să îți legi viața de Dumnezeu! Atunci nu vei mai semăna în firea omenească, astfel că, la sfârșit, nu vei mai secera putrezirea.3M 240.5

Râsul, glumele și conversația lumească aparțin lumii. Creștinii care au pacea lui Dumnezeu în inima lor vor fi veseli și fericiți fără să-și îngăduie o purtare ușuratică și frivolă. Veghind în rugăciune, ei vor avea o seninătate și o pace care îi vor înălța mai presus de lucrurile lipsite de valoare. Taina evlaviei, deschisă în fața minții slujitorului lui Hristos, îl va ridica mai presus de bucuriile pământești și senzuale. El va fi părtaș de fire dumnezeiască, după ce a scăpat de stricăciunea care este în lume prin pofte. Comunicarea deschisă între Dumnezeu și sufletul lui îl va face să aducă roade în cunoașterea voinței lui Dumnezeu și va deschide înaintea lui comorile subiectelor practice pe care le poate prezenta poporului, subiecte care nu-i vor plictisi pe oameni și nu vor stârni zâmbete, ci vor imprima gândirii solemnitate, vor atinge inima și vor trezi sensibilitatea morală față de cerințele sfinte pe care le are Dumnezeu în ceea ce privește sentimentele și viața noastră. Cei care lucrează prin Cuvânt și învățătură trebuie să fie oameni ai lui Dumnezeu, cu o inimă și o viață curate.3M 241.1

Tu ești în cel mai mare pericol să aduci rușine asupra cauzei lui Dumnezeu. Satana îți cunoaște slăbiciunea. Îngerii lui le comunică punctele tale slabe celor care sunt înșelați de minunile lui mincinoase și ei te socotesc deja unul de-ai lor. Satana tresaltă de satisfacție, atunci când te face să mergi pe o cale nechibzuită, deoarece te așezi singur pe terenul lui și îi dai avantaj asupra ta. El știe bine că nesăbuința celor care apără Legea lui Dumnezeu întoarce sufletele de la adevăr. Tu nu ai luat asupra sufletului tău povara lucrării și nu ai lucrat cu atenție și cu seriozitate ca să influențezi în mod favorabil mintea oamenilor în ceea ce privește adevărul. Prea adesea, tu devii nerăbdător, irascibil și copilăros, făcându-ți dușmani prin felul tău aspru de a te purta. Dacă nu ești atent, le vei trezi oamenilor prejudecăți împotriva adevărului. Dacă nu vei fi un om transformat și nu vei transpune în viață principiile adevărurilor sacre pe care le prezinți de la amvon, eforturile tale nu vor însemna mare lucru.3M 241.2

O responsabilitate grea apasă asupra ta. Este datoria străjerului să fie întotdeauna la post, să vegheze asupra sufletelor ca unul care va trebui să dea socoteală. Dacă mintea ta este distrasă de la măreața lucrare și preocupată de gânduri nesfinte, dacă planuri și proiecte egoiste te împiedică să dormi și, din această cauză, puterile mentale și fizice îți sunt slăbite, tu păcătuiești împotriva propriului suflet și împotriva lui Dumnezeu. Discernământul tău este tocit și lucrurile sfinte sunt așezate la același nivel cu cele obișnuite. Dumnezeu este dezonorat, cauza Lui este făcută de rușine și lucrarea bună pe care ai fi putut să o faci, dacă te-ai fi încrezut în Dumnezeu, este stricată. Dacă ți-ai fi păstrat vigoarea ca să te angajezi fără rezerve, cu toată puterea mentală și cu întreaga ființă, în importanta lucrare a lui Dumnezeu, ai fi realizat o lucrare cu mult mai mare și aceasta ar fi fost mai bine făcută.3M 242.1

Eforturile tale au fost insuficiente. Un maistru sau un patron angajează oameni care să îndeplinească pentru el o lucrare frumoasă și valoroasă, care cere studiu și multă chibzuință atentă. Atunci când cad de acord să facă lucrarea, ei știu că, pentru a duce sarcina la bun sfârșit, toată priceperea lor trebuie să fie pusă la lucru, toate capacitățile lor trebuie să fie trezite și în cea mai bună stare, pentru a depune cele mai bune eforturi. Dar unul dintre lucrătorii din echipă este stăpânit de un apetit pervertit. Îi plac băuturile alcoolice. Zi după zi el își satisface dorința după acest stimulent și, cât timp se află sub influența lui, creierul îi este încețoșat, nervii îi sunt slăbiți și mâinile nesigure. El își continuă munca zi după zi și aproape că distruge lucrarea care i-a fost încredințată. Acest om își pierde salariul și-i provoacă celui care l-a angajat daune aproape ireparabile. Prin lipsa lui de credincioșie, pierde încrederea maistrului său și a colegilor de lucru. I s-a încredințat o mare responsabilitate și, acceptând această încredere, el a recunoscut că este competent să facă lucrarea potrivit instrucțiunilor date de angajatorul său. Dar, din cauza iubirii de sine, și-a îngăduit apetitul și și-a asumat riscurile consecințelor.3M 242.2

Cazul tău, frate R, este asemănător cu acesta. Dar responsabilitatea unui slujitor al lui Hristos, care trebuie să avertizeze lumea cu privire la judecata viitoare, este cu atât mai importantă decât a muncitorului obișnuit, cu cât lucrurile veșnice sunt mai importante decât cele vremelnice. Dacă slujitorul Evangheliei cedează propriilor înclinații, în loc să se lase călăuzit de datorie, dacă își ascultă eul, cu prețul pierderii puterii spirituale și, drept rezultat, acționează nechibzuit, sufletele se vor ridica la judecată ca să-l condamne pentru necredincioșia lui. Sângele sufletelor va fi găsit pe hainele lui. Pastorul neconsacrat poate să considere că este un lucru minor să fie capricios, impulsiv și neconsacrat; să zidească și apoi să dărâme; să descurajeze, să întristeze și să facă să sufere chiar sufletele care au fost convertite prin adevărul pe care el li l-a prezentat. Este trist să piardă încrederea celor pe care s-a străduit să îi salveze. Dar rezultatul căii neînțelepte urmate de pastor nu va fi niciodată pe deplin înțeles, până când pastorul nu va ajunge să vadă lucrurile așa cum le vede Dumnezeu.3M 243.1

______________________________________