Un apel pentru purtătorii de poveri

Stimați frați și surori, mă simt constrânsă în acest moment să mă achit de o datorie pe care am neglijat-o multă vreme.3M 9.1

Ani de zile, înainte de boala lui periculoasă și îndelungată, soțul meu a muncit mai mult decât ar fi trebuit să muncească doi oameni deodată. El nu a găsit timp să se elibereze de povara grijilor care-l apăsau și să-și odihnească mintea și corpul. Prin mărturii, el a fost avertizat cu privire la pericolul în care se afla. Mi s-a arătat că el făcea un efort intelectual prea mare. Voi reda mai jos o mărturie scrisă, care mi-a fost dată încă din 26 august 1855:3M 9.2

„În timp ce mă aflam la Paris, statul Maine, mi s-a arătat că sănătatea soțului meu era într-o stare critică și că neliniștea care îi apăsa mintea era peste puterile lui. Când adevărul prezent a fost publicat pentru prima dată, el a depus un efort extraordinar și a lucrat fără să primească încurajare sau ajutor din partea fraților lui. Încă de la început, a luat asupra lui responsabilități care i-au solicitat prea mult puterile fizice.3M 9.3

Aceste poveri, dacă ar fi fost împărțite în mod egal, nu ar fi trebuit să fie atât de obositoare. În timp ce soțul meu a luat asupra lui atât de multe responsabilități, unii dintre frații lui din lucrarea pastorală nu au fost dispuși să ia asupra lor niciuna. Iar cei care se fereau de obligații și de responsabilități nu își dădeau seama de poverile pe care le purta el și nu erau interesați de înaintarea lucrării și a cauzei lui Dumnezeu așa cum ar fi trebuit să fie. Soțul meu a simțit această lipsă și și-a pus umărul sub poveri care erau prea grele, iar acestea aproape l-au zdrobit. Ca rezultat al acestor eforturi extenuante, multe suflete vor fi salvate, dar tocmai aceste eforturi i-au afectat organismul și i-au slăbit puterile. Mi s-a arătat că el ar trebui, într-o mare măsură, să lase deoparte această anxietate; Dumnezeu dorește ca el să fie eliberat de această muncă obositoare și să petreacă mai mult timp în studierea Bibliei și în compania copiilor lui, căutând să le educe mintea.3M 9.4

Am văzut că nu este datoria noastră să ne împovărăm cu încercările altora. Ar trebui să evităm un asemenea efort mental făcut pentru greșelile altora. Soțul meu poate să continue să lucreze cu toate energiile lui, așa cum a făcut până acum, și, drept rezultat, să coboare în mormânt, iar eforturile lui să fie pierdute pentru cauza lui Dumnezeu, sau poate să fie eliberat acum, când i-a mai rămas ceva putere, să reziste mai mult și munca lui să fie mai eficientă.”3M 10.1

Acum, voi transcrie dintr-o mărturie dată în 1859: „În ultima mea viziune, mi s-a arătat că Domnul dorește ca soțul meu să se dedice mai mult studierii Scripturilor, ca să poată fi competent pentru a lucra mai eficient în Cuvânt și învățătură, atât în vorbire, cât și în scris. Am văzut că, în trecut, noi ne-am epuizat energiile din cauza multelor neliniști și griji, ca să aducem biserica într-o poziție corectă. Nu ni se cere o muncă atât de obositoare, susținută în locuri diferite, purtând poverile bisericii, deoarece membrii bisericii trebuie să-și poarte singuri poverile. Lucrarea noastră este de a-i învăța din Cuvântul lui Dumnezeu, de a-i conștientiza de necesitatea trăirii unei religii practice și de a defini cât mai clar posibil poziția corectă în ceea ce privește adevărul. Dumnezeu vrea ca noi să ne ridicăm glasul în adunarea cea mare, în legătură cu diferite puncte ale adevărului prezent care sunt de importanță vitală. Acestea trebuie să fie prezentate cu claritate și cu hotărâre și, totodată, trebuie să fie scrise, pentru ca mesagerii tăcuți să le poată transmite oamenilor de pretutindeni. Se cere din partea noastră o consacrare mai deplină față de această lucrare esențială. Noi trebuie să ne străduim să trăim în lumina feței lui Dumnezeu. Dacă s-ar ocupa mai puțin de problemele bisericii, mintea noastră ar fi mai liberă să mediteze asupra subiectelor biblice, iar o preocupare adâncă pentru adevărul biblic ar obișnui gândurile să se îndrepte în această direcție și noi am fi astfel mai bine pregătiți pentru lucrarea importantă care ne revine.3M 10.2

Mi s-a arătat că Dumnezeu nu așază acum asupra noastră poveri atât de grele precum cele pe care le-am purtat în trecut. Datoria noastră este să vorbim bisericii și să le arătăm oamenilor necesitatea de a lucra pentru ei înșiși. Au fost duși în spate prea mult. Motivul pentru care nu trebuie să ni se ceară să luăm asupra noastră sarcini grele și să ne angajăm într-o muncă istovitoare este acela că Domnul are pentru noi o lucrare cu un alt caracter. El nu vrea ca noi să ne epuizăm energiile fizice și mentale, ci vrea să ni le păstrăm de rezervă, astfel încât, în ocazii speciale, ori de câte ori este nevoie cu adevărat de ajutor, glasul nostru să poată fi auzit.3M 11.1

Am văzut că urmează să se facă schimbări importante, în care va fi nevoie de influența noastră, care să ofere îndrumare; că se vor ridica alte influențe și, uneori, vor fi aduse în biserică erori, și atunci va fi nevoie de intervenția noastră. Dar dacă atunci noi vom fi extenuați de efortul de mai înainte, nu vom mai avea acea judecată calmă, acel discernământ și acea stăpânire de sine necesare pentru acea situație deosebită în care Dumnezeu vrea ca noi să avem un rol important.3M 11.2

Satana ne-a schilodit eforturile, afectând biserica în așa măsură, încât să necesite din partea noastră o muncă aproape dublă pentru a ne croi drum prin întuneric și necredință. Aceste eforturi de a pune lucrurile în ordine în biserici ne-au epuizat puterile, urmarea fiind extenuarea și slăbiciunea. Am văzut că noi avem de făcut o lucrare, dar vrăjmașul sufletelor se va împotrivi oricărui efort pe care încercăm să-l facem. Poate că membrii bisericii sunt într-o stare de apostazie, astfel că Dumnezeu nu poate să îi binecuvânteze, și lucrul acesta este demoralizant, dar noi nu trebuie să fim descurajați. Trebuie să ne facem datoria de a prezenta lumina și să lăsăm responsabilitatea în seama fiecăruia.”3M 11.3

Voi cita în continuare dintr-o altă mărturie, scrisă pe 6 iunie 1863: „Mi s-a arătat că încă este nevoie de mărturia noastră în biserică și că ar trebui să ne străduim să ne cruțăm de încercări și de griji, ca să ne menținem mintea într-un spirit de consacrare. Este datoria celor care lucrează în cadrul editurii să-și solicite creierul mai mult, iar a soțului meu, să și-l solicite mai puțin. El consumă mult timp cu diferite probleme care îi răvășesc și îi obosesc mintea, făcându-l incapabil să studieze și să scrie, iar în felul acesta, împiedică lumina să strălucească prin revista Review, așa cum ar trebui.3M 11.4

Mintea soțului meu nu ar trebui să fie împovărată și suprasolicitată. Ea are nevoie de odihnă, iar el trebuie să fie lăsat liber să scrie și să se ocupe de lucrări pe care alții nu le pot face. Cei care sunt angajați la editură i-ar putea lua de pe umeri multe griji apăsătoare, dacă s-ar consacra lui Dumnezeu și ar simți un interes profund pentru lucrare. Niciun sentiment egoist nu ar trebui să existe în mijlocul celor care lucrează la editură. Ei sunt angajați în lucrarea lui Dumnezeu și sunt răspunzători față de El pentru motivațiile pe care le au și pentru maniera în care este susținută această ramură a lucrării Lui. Li se cere să-și disciplineze mintea. Mulți consideră că neglijența nu trebuie condamnată. Aceasta este o mare greșeală. Neglijența este păcat. Ea conduce la multe greșeli grave, la multă dezordine și la multe rele. Lucrurile care trebuie să fie făcute nu trebuie să fie uitate sau neglijate. Mintea trebuie să-și asume responsabilitățile. Ea trebuie să fie disciplinată până când va ajunge să nu mai uite de sarcinile care îi revin.3M 12.1

Soțul meu are multe griji și face multe lucrări pe care ar trebui să le facă alții, dar pe care îi este teamă să le lase în seama lor, ca nu cumva, în neglijența lor, să facă greșeli greu de reparat și, în felul acesta, să provoace pierderi. Aspectul acesta a fost o mare povară pentru mintea lui. Cei care lucrează la editură ar trebui să învețe de aici. Ar trebui să studieze, să trăiască ce studiază și să-și folosească mintea, deoarece ei nu sunt implicați decât în această ramură de activitate, în timp ce soțul meu are asupra lui responsabilitatea multor departamente ale lucrării. Dacă un lucrător face o greșeală, el trebuie să simtă că este dator să plătească din buzunarul lui pagubele produse și să nu lase ca editura să suporte pierderile cauzate de neglijența lui. El nu ar trebui să înceteze să poarte răspunderi, ci să încerce din nou, evitând să repete greșelile din trecut. În felul acesta, va învăța să fie atent, așa cum cere întotdeauna Cuvântul lui Dumnezeu, și prin aceasta nu-și va face decât datoria.3M 12.2

Soțul meu trebuie să-și ia timp să facă acele lucruri despre care judecata lui îi spune că i-ar permite să-și păstreze sănătatea. El s-a gândit că trebuie să se elibereze de poverile și de responsabilitățile care îl apasă și să părăsească editura. Altfel, mintea i se va ruina. Mi-a fost arătat că, atunci când îl va elibera din această poziție, Domnul îi va da dovezi la fel de clare, pentru această eliberare, cum i-a dat atunci când a așezat asupra lui povara acestei lucrări. Dar el a purtat prea multe poveri, iar cei care au lucrat împreună cu el în biroul editurii, ca și frații pastori, au fost mult prea doritori ca el să le poarte. În general, ei s-au ferit să poarte poveri și au simpatizat cu cei care murmurau împotriva lui, lăsându-l singur atunci când era doborât de reproșuri și de critici, până când Dumnezeu a intervenit și Și-a apărat cauza. Dacă ei și-ar fi purtat partea lor de poveri, povara soțului meu ar fi fost ușurată. 3M 13.1

Am văzut că acum Dumnezeu ne cere să avem grijă în mod special de sănătatea pe care El ne-a dat-o, deoarece lucrarea noastră nu s-a încheiat. Încă trebuie să ne dăm mărturia și să exercităm o influență. Trebuie să ne păstrăm puterile, ca să lucrăm pentru cauza lui Dumnezeu, atunci când este nevoie de lucrarea noastră. Trebuie să avem grijă să nu luăm asupra noastră poveri pe care pot și trebuie să le poarte alții. Trebuie să ne încurajăm un spirit optimist, plin de speranță și liniștit, deoarece sănătatea noastră depinde de lucrul acesta. Lucrarea pe care Dumnezeu ne cere să o facem nu trebuie să ne împiedice să ne îngrijim sănătatea, astfel încât să ne putem reface după o muncă epuizantă. Cu cât suntem mai sănătoși, cu atât lucrarea noastră va fi mai bună. Atunci când ne suprasolicităm puterile și ajungem extenuați, suntem predispuși la răceli și, în astfel de cazuri, există pericolul ca boala să capete forme grave. Noi nu trebuie să lăsăm în seama lui Dumnezeu să ne poarte de grijă, din moment ce El a lăsat această responsabilitate asupra noastră.”3M 13.2

Pe 25 octombrie, în timp ce mă aflam la Adams Center, New York, mi s-a arătat că unii dintre pastorii noștri nu reușesc să se achite de toate responsabilitățile pe care li le-a încredințat Dumnezeu. Această deficiență a lor aduce un volum de muncă suplimentar asupra celor care poartă poveri, în special asupra soțului meu. Unii dintre pastori nu vor să acționeze și să își asume vreun risc pentru cauza și pentru lucrarea lui Dumnezeu. Trebuie să fie luate decizii importante, dar cum omul muritor nu poate să vadă sfârșitul de la început, unii nu îndrăznesc să se avânte și să înainteze după cum îi conduce providența lui Dumnezeu. Cineva trebuie să înainteze, cineva trebuie să se avânte, cu teamă de Dumnezeu, lăsând rezultatul în mâna Lui. Pastorii care evită această latură a lucrării au mult de pierdut. Ei nu reușesc să obțină acea experiență pe care Dumnezeu a intenționat ca ei să o aibă, pentru a face din ei bărbați mai puternici, mai eficienți, pe care te poți baza în orice situație de urgență.3M 13.3

Frate B, tu eviți să îți asumi riscurile. Nu ești dispus să te avânți, atunci când nu poți să vezi drumul suficient de clar. Totuși cineva trebuie să facă această lucrare. Cineva trebuie să pășească prin credință; altfel nu se va face niciun progres, nu se va realiza nimic. Te ține legat teama că vei face greșeli și mișcări nepotrivite și că vei fi acuzat. Te sustragi de la a-ți asuma responsabilitatea aducând drept scuză faptul că ai făcut unele greșeli în trecut. Dar tu trebuie să acționezi după cum crezi că este cel mai bine, lăsând rezultatul în seama lui Dumnezeu. Cineva trebuie să facă lucrul acesta și este un rol greu pentru oricine. Nimeni nu trebuie să poarte singur toată această responsabilitate ci, după multă chibzuire și rugăciune, ea trebuie să fie împărțită cu alții în mod egal. 3M 14.1

În perioada cât soțul meu a fost bolnav, Domnul i-a pus la probă pe cei care fac parte din poporul Său, pentru a scoate la iveală ce era în inimile lor. Prin aceasta, El le-a arătat ce nu cunoșteau despre ei înșiși și ce nu era în armonie cu Duhul lui Dumnezeu. Situația grea în care ne aflam a scos la iveală, din caracterul fraților noștri, ceea ce altfel nu ar fi fost niciodată descoperit. Domnul a dovedit poporului Său că înțelepciunea oamenilor este nebunie și că, dacă nu se încred cu tărie în Dumnezeu și nu își pun cu totul nădejdea în El, planurile și calculele lor se vor dovedi un eșec. Avem de învățat din toate aceste lucruri. Dacă se fac greșeli, acestea trebuie să ne slujească drept învățături și îndemnuri, nu să ne determine să ne ferim de poveri și de responsabilități. Atunci când sunt în joc multe lucruri, când sunt implicate aspecte cu consecințe vitale, când sunt de rezolvat probleme importante, slujitorii lui Dumnezeu trebuie să își asume responsabilitatea în mod personal. Ei nu pot să evite poverile și totuși să împlinească voia lui Dumnezeu. Unii pastori sunt deficitari în ceea ce privește calitățile necesare pentru a zidi bisericile și nu sunt dispuși să se obosească pentru cauza lui Dumnezeu. Ei nu vor să se dedice cu totul lucrării, cu un interes neîmpărțit, cu un zel neabătut, cu o răbdare și o perseverență neobosite. Dacă ei ar manifesta practic aceste calități, bisericile ar fi ținute în ordine și nu ar mai solicita din partea soțului meu eforturi atât de mari. Nu toți pastorii au permanent în minte gândul că lucrarea fiecăruia trebuie să facă față cercetării judecății și că orice om va fi răsplătit după faptele lui.3M 14.2

Frate A, tu ai de purtat o responsabilitate în ceea ce privește Institutul de Sănătate . Ar trebui să te gândești, să reflectezi la lucrul acesta. Adeseori, timpul pe care îl petreci citind ar fi timpul cel mai potrivit pentru a reflecta și a studia ce trebuie făcut pentru a pune în ordine lucrurile la Institut și la editură. Soțul meu ia asupra lui aceste poveri pentru că vede că lucrarea din aceste instituții trebuie să fie făcută de cineva. Cum alții nu se avântă, se așază el la spărtură și suplinește lipsa acestora.3M 15.1

Dumnezeu l-a prevenit și l-a avertizat pe soțul meu să-și menajeze puterile. Mi-a fost arătat că el a fost ridicat de Domnul și că trăiește ca o minune a harului nu pentru a aduna din nou asupra lui poverile sub care s-a prăbușit cândva, ci pentru ca poporul lui Dumnezeu să beneficieze de experiența lui pentru înaintarea intereselor generale ale cauzei și în legătură cu lucrarea pe care Domnul mi-a încredințat-o mie și cu povara pe care El a așezat-o pe umerii mei.3M 15.2

Frate A, trebuie să dai dovadă de o mare atenție, în special la Battle Creek. Atunci când faci vizite, trebuie să orientezi conversația către subiectele cele mai importante. Ai grijă să susții învățătura prin exemplu. Acesta este un aspect important și necesită efort. Cât timp ești aici, trebuie să-ți iei timp să te gândești bine la numeroasele lucruri care trebuie să fie făcute și care cer o evaluare solemnă, o examinare atentă și multă rugăciune stăruitoare, înălțată cu credință. Ar trebui să simți pentru lucrurile legate de cauză în general, pentru lucrarea de la Institutul de Sănătate și pentru cea de la editură un interes la fel de mare ca acela pe care îl simte soțul meu; ar trebui să simți că lucrarea este a ta. Tu nu poți face lucrarea pentru care Dumnezeu l-a calificat pe soțul meu să o facă și nici el nu poate face lucrarea pe care Dumnezeu te-a calificat pe tine să o faci. Cu toate acestea, voi amândoi, uniți într-o lucrare armonioasă, tu în slujba ta și soțul meu în a lui, puteți realiza mult.3M 15.3

Lucrarea în care avem un interes comun este mare, iar lucrători eficienți și binevoitori să poarte poverile sunt foarte puțini. Dumnezeu îți va da putere, fratele meu, dacă vei porni la lucru și Îi vei sluji. El ne va da, mie și soțului meu, putere în eforturile noastre unite, dacă facem totul spre slava Sa, potrivit cu capacitatea și cu puterea noastră de a lucra. Tu ar trebui să fii așezat acolo unde poți avea ocazii favorabile de a-ți folosi darul potrivit cu capacitatea pe care ți-a dat-o Dumnezeu. Ar trebui să te sprijini cu toată greutatea pe Dumnezeu și să-I dai posibilitatea să te învețe, să te conducă și să te inspire. Tu simți un interes profund pentru lucrarea și pentru cauza lui Dumnezeu și ar trebui să privești la El pentru lumină și călăuzire. El îți va da lumină. Dar ție, ca ambasador al lui Hristos, ți se cere să fii credincios, să corectezi greșelile cu blândețe și cu dragoste, iar eforturile tale nu vor fi în zadar.3M 16.1

De când soțul meu și-a revenit din starea lui de slăbiciune, amândoi am lucrat cu străduință. Nu ne-am gândit la comoditatea sau la plăcerea noastră. Am călătorit și am lucrat la adunările de tabără, ne-am suprasolicitat puterile, iar lucrul acesta a adus asupra noastră slăbiciune, deoarece nu am beneficiat de odihnă. Pe parcursul anului 1870 am participat la douăsprezece adunări de tabără. La câteva dintre acestea, povara lucrării a apăsat aproape în întregime asupra noastră. Am călătorit din Minnesota în Maine și din Missouri în Kansas.3M 16.2

Eu și soțul meu ne-am unit eforturile ca să îmbunătățim revista Health Reformer și să facem din ea o publicație interesantă și folositoare, care să fie dorită nu doar de membrii noștri, ci de toate categoriile de oameni. Acesta a fost un efort epuizant pentru el. Totodată, el a adus importante îmbunătățiri revistelor Review și Instructor. A făcut o muncă pe care ar fi trebuit să o facă trei oameni. Și, în timp ce el a trudit singur, făcând toată munca aceasta pentru departamentul de publicații, starea de lucruri de la Institutul de Sănătate și de la Editura Publishing Association a necesitat munca a doi oameni doar pentru a scăpa aceste instituții de încurcăturile financiare în care se aflau.3M 16.3

Prin egoismul și prin lipsa lor de consacrare, bărbați necredincioși, cărora li se încredințase lucrarea de la editură și de la institut, au adus lucrurile în cea mai gravă stare posibilă. Erau probleme nerezolvate de care a trebuit să se ocupe cineva. Soțul meu a intervenit pentru a umple acest gol, lucrând cu toate energiile lui. Era extenuat. Vedeam că era în pericol, dar vedeam cum ar fi fost posibil să se oprească, fără ca lucrarea de la editură să înceteze și ea. Aproape în fiecare zi apărea o nouă dificultate, o nouă încurcătură provocată de lipsa de credincioșie a celor care preluaseră conducerea lucrării. Creierul lui era solicitat la maximum. Dar acum, ce a fost mai greu a trecut și lucrarea continuă și prosperă.3M 17.1

La Conferința Generală, soțul meu a insistat să fie eliberat de poveri dar, în ciuda rugăminții lui, povara editării revistelor Review și Reformer a fost așezată asupra lui, primind asigurarea că aceia care vor dori să preia asupra lor poverile și responsabilitățile vor fi încurajați să se stabilească la Battle Creek. Dar până acum nu s-a oferit nimeni care să ajute și să ridice de pe umerii lui povara administrării financiare a editurii.3M 17.2

Soțul meu aproape că a ajuns la capătul puterilor. Am participat în Vest la patru adunări de tabără și frații noștri ne tot îndeamnă să participăm și la adunările din Est. Dar noi nu îndrăznim să mai luăm alte poveri asupra noastră. În iulie 1871, când ne-am întors din lucrarea întâlnirilor de tabără din Vest, am găsit multe lucrări care fuseseră lăsate să se adune în absența soțului meu. Încă nu am găsit nicio posibilitate de a ne lua un timp de odihnă. Soțul meu trebuie să fie eliberat de poverile care sunt așezate asupra lui. Sunt prea mulți cei care folosesc creierul lui, în loc să și-l folosească pe al lor. Ținând seama de lumina pe care Dumnezeu a găsit de cuviință să ne-o dea, vă rugăm fierbinte, fraților, să-l eliberați pe soțul meu. Nu îndrăznesc să-mi imaginez care vor fi consecințele, dacă el va continua să lucreze așa cum a făcut-o până acum. V-a slujit cu credincioșie și altruism timp de ani de zile și, în cele din urmă, s-a prăbușit sub greutatea poverilor așezate asupra lui. Atunci, frații lui, în care avusese încredere, l-au părăsit. L-au lăsat să cadă în brațele mele și l-au abandonat. Timp de aproape doi ani, eu am fost infirmiera lui, însoțitoarea lui, medicul lui. Nu vreau să trec prin această experiență a doua oară. Fraților, vreți să ridicați poverile de pe umerii noștri și să ne îngăduiți să ne păstrăm puterile așa cum cere Dumnezeu de la noi, astfel încât lucrarea Lui, la nivel general, să poată beneficia de eforturile pe care le putem face în puterea Lui? Sau ne veți lăsa să ajungem atât de slabi, încât să nu mai fim de niciun folos pentru lucrarea Domnului?3M 17.3

Fragmentul redat mai sus al acestui apel a fost citit la adunarea de tabără de la New Hampshire, din august 1871.3M 18.1

Când ne-am întors din Kansas, în toamna anului 1870, fratele B era acasă, bolnav de de friguri. Tot în acest timp, sora Van Horn lipsea de la biroul editurii deoarece se îmbolnăvise și ea de friguri, în urma morții neașteptate a mamei ei. Nici fratele Smith nu era la editură, fiind plecat la Rochester, New York, unde se refăcea după friguri. Rămăseseră o mulțime de lucrări neterminate la editură, și totuși fratele B își părăsise postul datoriei pentru a-și căuta propriul interes. Acest fapt petrecut în experiența lui îl caracterizează ca om. El tratează cu superficialitate îndatoririle sfinte care îi revin.3M 18.2

Modul în care s-a purtat a reprezentat o mare trădare a încrederii care îi fusese acordată. Ce contrast izbitor între această atitudine și viața lui Hristos, Modelul nostru! El era Fiul lui Iehova și Autorul [Urzitorul — trad. Cornilescu] mântuirii noastre. El a trudit și a suferit pentru noi. S-a tăgăduit pe Sine și întreaga Sa viață a fost o scenă continuă de trudă și de privațiuni. Dacă ar fi vrut, ar fi putut să-Și petreacă zilele în tihnă și în belșug, în lumea pe care El Însuși o crease, și să pretindă toate plăcerile și satisfacțiile pe care I le putea oferi lumea. Dar El nu S-a gândit la confortul Său personal. Nu a trăit ca să-Și facă plăcere Lui Însuși, ci ca să facă bine altora și să-Și reverse binecuvântările asupra lor.3M 18.3

Fratele B era bolnav de friguri. Cazul lui era grav. Ca un act de dreptate față de cauza lui Dumnezeu, mă simt obligată să declar că boala lui nu era rezultatul unui devotament neobosit față de interesele editurii. Imprudenta sa expunere la o călătorie până la Chicago, pentru plăcerea lui personală, a fost cauza acestei boli lungi și chinuitoare. Dumnezeu nu a fost de acord ca el să-și părăsească munca, atunci când cei care ocupau poziții importante în cadrul editurii erau absenți. Chiar în perioada în care nu ar fi trebuit să se scuze nici măcar pentru o oră, el și-a părăsit datoria, și Dumnezeu nu l-a susținut.3M 19.1

Așadar, noi nu am putut avea parte de niciun timp de odihnă, deși aveam atât de multă nevoie de el. Revistele Review, Reformer și Instructor trebuiau publicate. Multe scrisori au fost lăsate deoparte, până când noi aveam să fim în stare să ne întoarcem la ele și să le studiem. La editură, lucrurile erau într-o stare jalnică. Totul trebuia pus în ordine. Soțul meu și-a început lucrarea și eu l-am ajutat cu ce am putut, dar aceasta a fost foarte puțin. A muncit fără odihnă, ca să poată rezolva încurcăturile administrative și financiare și să îmbunătățească starea publicațiilor noastre periodice. Nu se putea baza pe niciun ajutor din partea fraților lui pastori. Capul, inima și mâinile îi erau suprasolicitate. Nu a fost încurajat de frații A și C, atunci când aceștia știau că el rămăsese singur cu toate poverile de la Battle Creek. Ei nu i-au ținut mâinile ridicate. Au scris în maniera cea mai descurajantă despre sănătatea lor șubredă și despre faptul că, în starea de epuizare în care se aflau, nu se putea aștepta de la ei să îndeplinească vreo lucrare. Soțul meu și-a dat seama că nu putea aștepta nimic din această direcție. În ciuda efortului dublu depus în timpul verii, nu s-a putut odihni. Și, în ciuda stării de slăbiciune în care se afla, s-a angajat să facă lucrarea pe care alții o neglijaseră.3M 19.2

Revista Reformer era pe moarte. Fratele B susținuse pozițiile extremiste ale dr. Trall. Aceasta îl influențase pe doctor să scrie în Reformer mai vehement decât ar fi făcut-o în alte condiții, pentru îndepărtarea din alimentație a laptelui, a zahărului și a sării. Poziția care susține scoaterea completă din alimentație a acestora poate fi corectă, atunci când vine rândul ei, dar încă nu a venit timpul să se ia o atitudine generală în această privință. Iar cei care își spun părerea și susțin renunțarea completă la lapte, unt și zahăr nu trebuie să mai așeze deloc pe mesele lor aceste alimente. Chiar în timp ce în revista Reformer lua poziție, alături de dr. Trall, în ceea ce privește efectele dăunătoare ale sării, laptelui și zahărului, fratele B nu practica învățăturile pe care li le dădea altora. La masa lui, aceste alimente erau folosite zilnic.3M 19.3

Mulți dintre membrii noștri își pierduseră interesul față de revista Reformer, astfel că zilnic se primeau scrisori cu această cerere descurajatoare: „Vă rog să îmi sistați abonamentul la Reformer”. Se primeau scrisori din Vest, care este un ținut nou, sărac în fructe, în care eram întrebați: „Cum își duc viața prietenii reformei sănătății care locuiesc la Battle Creek? Au renunțat complet la sare? Dacă da, noi în prezent nu putem adopta reforma sănătății. Nu putem procura decât foarte puține fructe și am renunțat la folosirea cărnii, a ceaiului, a cafelei și a tutunului, dar trebuie să le înlocuim cu ceva, ca să ne întreținem viața.”3M 20.1

Noi petrecuserăm ceva vreme în Vest și știam că fructele erau o raritate, astfel că îi înțelegeam pe frații noștri de acolo și simțeam împreună cu ei, știind cu câtă conștiinciozitate căutau să fie în armonie cu corpul credincioșilor adventiști de ziua a șaptea. Ei se descurajaseră și unii chiar renunțaseră la reforma sănătății, temându-se că cei de la Battle Creek erau radicali și fanatici. Nu mai puteam trezi nicăieri în Vest interesul pentru abonamente la revista Health Reformer. Am văzut că aceia care scriau articole în Reformer se îndepărtau de popor și îi lăsau pe oameni în urmă. Dacă luăm poziții pe care creștinii conștiincioși, care sunt cu adevărat reformatori, nu le pot adopta, cum ne putem aștepta să beneficieze de ele acea categorie de oameni la care putem ajunge doar prin intermediul interesului pentru sănătate?3M 20.2

Noi nu trebuie să mergem mai repede decât se pot ține după noi cei ale căror conștiință și intelect sunt convinse de adevărurile pe care noi le susținem. Noi trebuie să-i întâmpinăm pe oameni acolo unde se află ei. Unii dintre noi au avut nevoie de mulți ani, până când să ajungă la actuala noastră poziție în ceea ce privește reforma sănătății. Realizarea unei reforme în ceea ce privește dieta este o lucrare lentă. Avem de înfruntat pofte puternice, deoarece lumea este stăpânită de lăcomie. Dacă le-am acorda oamenilor la fel de mult timp cât ne-a trebuit nouă ca să ajungem la actuala stare în ceea ce privește reforma, am fi foarte răbdători cu ei și le-am permite să înainteze pas cu pas, așa cum am făcut și noi, până când picioarele lor ar fi ferm întemeiate pe platforma reformei sănătății. Trebuie să fim foarte prudenți să nu înaintăm prea repede, ca să nu fim obligați să ne întoarcem. În ceea ce privește reformele, mai bine rămânem cu un pas în urma țintei propuse, decât să o depășim cu un pas. Și dacă totuși se face o greșeală, atunci aceasta să fie în favoarea oamenilor.3M 20.3

Mai important decât toate acestea este să nu susținem, prin ceea ce scriem, poziții pe care nu le punem în practică în propria familii, chiar pe masa noastră. Aceasta este prefăcătorie, un fel de ipocrizie. În Michigan ne descurcăm mult mai ușor fără sare, zahăr și lapte, decât o pot face mulți dintre cei care locuiesc în Vestul îndepărtat sau departe în Est, unde nu prea sunt fructe. Dar sunt foarte puține familii în Battle Creek care nu folosesc aceste articole alimentare pe mesele lor. Noi știm că folosirea în exces a acestora este cât se poate de dăunătoare pentru sănătate și, în multe cazuri, credem că, dacă ele nu ar fi folosite deloc, ne-am bucura de o stare de sănătate mult mai bună. Dar, deocamdată, nu suntem preocupați în primul rând de lucrurile acestea. Oamenii sunt atât de mult în urma noastră, încât ne dăm seama că nu pot suporta mai mult, decât să le atragem atenția cu privire la obiceiurile lor dăunătoare și la narcoticele stimulante. Noi dăm o mărturie categorică împotriva tutunului, a băuturilor alcoolice, a tutunului de prizat, a ceaiului, a cafelei, a alimentelor din carne, a untului, a condimentelor, a plăcintelor cu carne tocată, a folosirii în exces a sării și a tuturor substanțelor excitante folosite în alimentație.3M 21.1

Dacă mergem la persoane care nu au primit lumina cu privire la reforma sănătății și le prezentăm de la început cele mai radicale poziții ale noastre, există pericolul ca acestea să se descurajeze, atunci când văd la câte trebuie să renunțe, și să nu mai depună niciun efort pentru a face o reformă în viața lor. Noi trebuie să-i conducem pe oameni treptat și cu răbdare, aducându-ne aminte mereu din ce groapă adâncă am fost noi înșine scoși.3M 21.2