Institutul de Sănătate

Marea lucrare de reformă trebuie să progreseze. Institutul de Sănătate a fost înființat la Battle Creek pentru a le aduce alinare celor loviți de suferință, pentru a răspândi lumina, pentru a trezi spiritul de cercetare și pentru a contribui la înaintarea reformei. Această instituție este condusă după principii diferite de cele ale oricărei alte instituții sanitare din țară. Nu banii reprezintă principalul obiectiv al prietenilor și al administratorilor lui. Ei îl conduc de pe un fundament religios, cinstit, respectându-și conștiința și având ca țintă respectarea principiilor de igienă ale Bibliei. Majoritatea instituțiilor de acest fel sunt întemeiate pe principii diferite și sunt conservatoare, propunându-și ca obiectiv să vină în întâmpinarea clasei de mijloc, a oamenilor de rând, adaptându-și strategia astfel încât să-și asigure cea mai numeroasă clientelă și cel mai bun profit. 3M 165.2

Institutul de Sănătate de la Battle Creek este întemeiat pe principii religioase solide. Cei care îl conduc Îl recunosc pe Dumnezeu ca fiind proprietarul de drept. Medicii și ajutoarele acestora cer de la El călăuzire și caută să lucreze în mod conștiincios, în temere de El. Din acest motiv, acesta este așezat pe o bază sigură. Când bolnavii slabi și suferinzi ajung să cunoască principiile după care se conduc directorii, supraveghetorii, medicii și asistentele de la Institut și faptul că aceștia au înaintea lor frica de Dumnezeu, ei se simt mai în siguranță aici decât în instituțiile obișnuite.3M 165.3

Dacă aceia care au legătură cu Institutul de Sănătate de la Battle Creek ar coborî de la principiile curate și înalte ale adevărului biblic pentru a urma teoriile și practicile celor care se află la conducerea altor instituții, unde nu sunt tratate decât bolile celor suferinzi, și aceasta doar pentru bani, în timp ce conducătorii lor nu lucrează de pe o platformă înaltă, religioasă, atunci binecuvântarea specială a lui Dumnezeu nu ar mai rămâne asupra Institutului. Această instituție este destinată de Dumnezeu să fie unul dintre cele mai mari ajutoare în pregătirea unui popor care să fie desăvârșit înaintea lui Dumnezeu. Pentru a atinge această desăvârșire, bărbații și femeile trebuie să aibă tăria fizică și mentală pentru a aprecia adevărurile înalte ale Cuvântului lui Dumnezeu și pentru a fi aduși într-o poziție din care să poată discerne nedesăvârșirile morale ale caracterului lor. Ei trebuie să dorească în mod serios să facă o reformă, pentru a putea avea parte de prietenia cu Dumnezeu. Religia lui Hristos nu trebuie să fie așezată undeva pe planul al doilea, iar principiile ei sfinte să fie sacrificate pentru a primi aprobarea oricărei categorii de oameni, indiferent cât de populară ar fi aceasta. Dacă standardul adevărului și al sfințeniei este coborât, această instituție nu va împlini planul lui Dumnezeu.3M 166.1

Dar punctele noastre de credință specifice nu trebuie să fie discutate cu pacienții. Mintea lor nu trebuie să fie tulburată în mod inutil cu subiecte în legătură cu care avem puncte de vedere diferite, decât dacă ei înșiși doresc acest lucru; și chiar și atunci, trebuie să se procedeze cu multă prudență, ca să nu îi tulburăm insistând asupra credinței noastre deosebite. Institutul de Sănătate nu este locul în care să ne simțim liberi să intrăm în discuții asupra punctelor de credință în care ne deosebim de lumea religioasă în general. În cadrul Institutului se țin întâlniri de rugăciune la care pot participa toți, dacă vor, dar există suficiente subiecte asupra cărora să medităm în ceea ce privește religia Bibliei, fără să atingem punctele care ne deosebesc și care ridică obiecții. Influența tăcută va face mai mult decât o controversă deschisă.3M 166.2

În sfaturile și îndemnurile prezentate la întâlnirile de rugăciune, unii dintre păzitorii Sabatului au simțit că nu-și pot găsi liniștea, dacă nu aduc în discuție și Sabatul și solia celui de-al treilea înger. Aceasta este o caracteristică a celor înguști la minte. Pacienții care nu sunt familiarizați cu credința noastră nu știu ce se înțelege prin solia celui de-al treilea înger. Introducerea acestor termeni, fără o explicare prealabilă clară a lor, nu poate face decât rău. Noi trebuie să venim în întâmpinarea oamenilor acolo unde sunt ei, dar nu trebuie să sacrificăm niciunul dintre principiile adevărului. Adunarea de rugăciune se va dovedi o binecuvântare pentru pacienți, pentru asistenții medicali și pentru medici. Întâlnirile de rugăciune și de închinare publică scurte și interesante vor spori încrederea pacienților în medicii lor și în ajutoarele acestora. Asistenții medicali nu trebuie să fie privați de aceste întâlniri pe motiv că au de lucru, decât dacă ajutorul lor este neapărat necesar. Și ei au nevoie de acestea și ar trebui să se poată bucura de ele.3M 167.1

Stabilind astfel de întâlniri regulate, pacienții vor câștiga încredere în Institut și se vor simți aici ca acasă. În felul acesta, este pregătită calea pentru ca sămânța adevărului să prindă rădăcini în unele inimi. Aceste întâlniri îi interesează în special pe cei care mărturisesc a fi creștini, dar fac o impresie favorabilă și asupra celor care nu sunt. Crește încrederea reciprocă și prejudecățile slăbesc sau, în multe cazuri, sunt chiar îndepărtate cu totul. Apoi va exista o mare dorință de a participa la întâlnirea din Sabat. Acolo, în casa lui Dumnezeu, este locul în care putem să vorbim despre sentimentele noastre confesionale. Acolo, pastorul poate să predice cu claritate despre punctele esențiale ale adevărului prezent și, în spiritul lui Hristos, cu dragoste și cu delicatețe, să le explice tuturor necesitatea ascultării de toate cerințele lui Dumnezeu și să lase ca adevărul să convingă inimile.3M 167.2

Mi s-a arătat că s-ar putea realiza o lucrare mai mare, dacă ar exista medici distinși, politicoși, cu o gândire sănătoasă, care să aibă o cultură adecvată și o înțelegere deplină a fiecărei părți a lucrării care îi revine unui medic. Medicii trebuie să manifeste din belșug îndelungă-răbdare, toleranță, amabilitate și milă. Ei au nevoie de aceste calități atunci când au de-a face cu bolnavii al căror trup este afectat de suferință, iar mulți dintre ei au afectate atât trupul, cât și mintea. Nu este ușor să găsești exact acel tip de oameni care să fie potriviți pentru acel loc și care să lucreze în armonie, plini de zel și în mod altruist pentru binele bolnavilor suferinzi. La Institut este nevoie de bărbați care să aibă frică de Dumnezeu și care să le slujească celor cu mintea bolnavă și să promoveze reforma sănătății dintr-o perspectivă 3M 167.3

Cei care se angajează în această lucrare trebuie să fie consacrați lui Dumnezeu și să nu-și propună ca obiectiv doar să trateze corpul, pentru a vindeca boala, lucrând astfel ca orice medic obișnuit, ci să fie părinți spirituali, să slujească minții afectate de boală și să îndrepte sufletele bolnave de păcat către acel Remediu care nu dă greș niciodată: Mântuitorul care a murit pentru ele. Cei care sunt afectați de boală suferă în mai multe privințe. Ei pot să suporte suferința fizică mult mai ușor decât pe cea mentală. Mulți poartă povara unei conștiințe încălcate și nu pot fi ajutați decât prin principiile religiei Bibliei.3M 168.1

Când sărmanul paralitic, suferind, a fost adus la Mântuitorul, cazul lui părea atât de urgent, încât nu suporta niciun moment de amânare, deoarece degradarea își făcea deja lucrarea asupra corpului. Când cei care îl transportaseră pe patul său au văzut că nu puteau ajunge direct în prezența lui Hristos, îndată au desfăcut acoperișul și au coborât înăuntru patul pe care zăcea paraliticul. Mântuitorul l-a văzut și a înțeles perfect starea lui. El Și-a dat seama, totodată, că acest om nenorocit avea o boală a sufletului cu mult mai gravă decât cea trupească. Știa că povara cea mai mare pe care o purta de luni de zile era din cauza păcatelor. Oamenii din mulțime așteptau în tăcere, cu răsuflarea aproape tăiată, să vadă cum avea să trateze Hristos acest caz aparent atât de deznădăjduit, și au fost uimiți la auzul cuvintelor care I-au ieșit de pe buze: „Îndrăznește, fiule! Păcatele îți sunt iertate!”3M 168.2

Acestea erau cuvintele cele mai prețioase care ar fi putut să ajungă la urechile bolnavului suferind, deoarece povara de păcate îl apăsa atât de greu, încât nu-și putea găsi nici cea mai mică alinare. Hristos ridică povara care îl chinuia atât de mult: „Îndrăznește; Eu, Mântuitorul tău, am venit pentru a ierta păcatele.” Cât de repede se schimbă înfățișarea palidă a suferindului! Speranța ia locul întunecatei disperări, iar pacea și bucuria iau locul îndoielii chinuitoare și al cumplitei tristeți. Acum, după ce minții i-au fost redate pacea și bucuria, poate fi atins și trupul. De pe buzele divine se aud cuvintele: „Păcatele îți sunt iertate; ridică-te și umblă!” În efortul de a asculta de glasul voinței, brațele acelea lipsite de sânge și de viață sunt înviorate; un flux de sânge sănătos se revarsă prin vene; culoarea vineție a cărnii dispare și o strălucire rumenă, de sănătate, îi ia locul. Membrele care ani de zile au refuzat să asculte sunt acum trezite la viață, iar paraliticul vindecat își ridică patul și trece prin mulțime, mergând spre casă și lăudându-L pe Dumnezeu.3M 169.1

Cazul acesta este pentru învățătura noastră. Medicii care vor să aibă succes în tratarea bolilor ar trebui să știe să se ocupe și de mintea afectată de boală. Ei pot să aibă o puternică influență spre bine, dacă își pun încrederea în Dumnezeu. Unii bolnavi au nevoie să fie eliberați de durere, înainte de a se putea ajunge la mintea lor. Adeseori, după ce suferința fizică a fost alinată, medicul poate avea mai mult succes în a face apel la conștiință, iar inima va fi mai sensibilă la influențele adevărului. Există pericolul ca aceia care sunt în legătură cu Institutul de Sănătate să piardă din vedere obiectivul pentru care adventiștii de ziua a șaptea au înființat o astfel de instituție și să lucreze după modelul altor instituții de felul acesta, dintr-o perspectivă lumească.3M 169.2

Institutul de Sănătate nu a fost înființat în mijlocul nostru cu scopul de a câștiga bani, deși banii sunt foarte necesari pentru buna lui funcționare. Trebuie să se practice economia în cheltuirea fondurilor, astfel încât banii să nu fie risipiți inutil. Dar trebuie să existe bani suficienți pentru a fi investiți în toate înlesnirile necesare pentru ca lucrarea asistenților medicali și în special cea a medicilor să fie cât mai ușoară posibil. Administratorii Institutului ar trebui să folosească orice facilitate care ar putea ajuta la tratarea cu succes a pacienților.3M 169.3

Pacienții trebuie să fie tratați cu cea mai mare simpatie și delicatețe. Cu toate acestea, medicii trebuie să dea dovadă de fermitate și să nu îngăduie ca, în ceea ce privește tratamentul aplicat bolnavilor, aceștia să le dicteze ce să facă. Fermitatea din partea medicilor este necesară pentru binele pacienților. Dar fermitatea trebuie să fie îmbinată cu o politețe respectuoasă. Niciun medic și niciun asistent nu trebuie să se certe cu un pacient, să folosească în vreo ocazie cuvinte aspre, supărătoare, nici măcar cuvinte care să nu fie dintre cele mai amabile, oricât de provocator ar fi pacientul.3M 170.1

Unul dintre obiectivele Institutului nostru de Sănătate este acela de a îndruma sufletele bolnave de păcat către Marele Medic, adevăratul Izvor al vindecării, și de a le atrage atenția către necesitatea unei reforme dintr-o perspectivă religioasă, pentru ca ei să nu mai încalce Legea lui Dumnezeu prin practicile lor păcătoase. Dacă sensibilitatea morală a bolnavilor poate fi trezită și ei ajung să își dea seama că păcătuiesc împotriva Creatorului prin faptul că aduc boala asupra lor și prin îngăduirea apetitului și a pasiunilor josnice, atunci când părăsesc Institutul de Sănătate nu-și vor lăsa acolo principiile, ci le vor lua cu ei și vor fi adevărați reformatori ai sănătății în căminele lor. Dacă sensibilitatea morală este trezită, pacienții vor avea hotărârea necesară pentru a-și duce la îndeplinire convingerile conștiinței și, dacă vor vedea adevărul, vor asculta de el. Vor avea acea independență autentică, nobilă, de a trăi adevărurile la care au aderat. Și dacă mintea este în pace cu Dumnezeu, starea sănătății lor fizice va fi mai bună.3M 170.2

Cea mai mare responsabilitate care le revine membrilor bisericii din Battle Creek este aceea de a trăi și de a umbla în lumină, precum și de a-și păstra simplitatea, de a rămâne separați de lume, astfel încât influența lor să le poată vorbi cu o putere convingătoare celor care sunt străini de adevăr și care participă la adunările noastre. Dacă biserica din Battle Creek este un corp lipsit de viață, plin de mândrie, înălțat mai presus de simplitatea adevăratei evlavii și înclinând către lume, influența ei va fi aceea de a îndepărta de Hristos și de a face fără putere cele mai solemne și mai importante adevăruri ale Bibliei. Membrii acestei biserici au ocazia de a beneficia de prelegerile ținute de medicii de la Institutul de Sănătate. Dacă doresc, ei pot dobândi informații cu privire la marele subiect al reformei sănătății. Dar biserica din Battle Creek, cea care face înalte declarații cu privire la adevăr, este mult în urma altor biserici, care nu au fost binecuvântate cu avantajele de care s-a bucurat ea. Neglijența membrilor bisericii de a trăi lumina pe care au primit-o cu privire la reforma sănătății este un motiv de descurajare pentru medicii și pentru prietenii Institutului de Sănătate. Dacă biserica ar manifesta un mai mare interes față de reformele pe care Dumnezeu Însuși le-a adus înaintea lor, pentru a-i pregăti pentru venirea Sa, influența lor ar fi de zece ori mai mare decât este acum.3M 170.3

Mulți dintre cei care mărturisesc a crede Mărturiile neglijează în viața lor lumina dată. Reforma în îmbrăcăminte este tratată de unii cu o mare indiferență, iar de alții cu dispreț, deoarece este însoțită de o cruce. Pentru această cruce Îi mulțumesc lui Dumnezeu. Este exact lucrul de care avem nevoie, pentru ca poporul care păzește poruncile lui Dumnezeu să se deosebească și să se separe de lume. Reforma în îmbrăcăminte reprezintă pentru noi ceea ce reprezenta sfoara albastră pentru Israelul din vechime. Cei mândri și cei care nu iubesc adevărul sacru, care îi desparte de lume, vor arăta acest lucru în faptele lor. În providența Sa, Dumnezeu ne-a dat lumină asupra reformei sănătății, ca să putem să o înțelegem în toate aspectele și implicațiile ei, ca să urmăm lumina pe care ea o aduce și, raportându-ne corect la viață, să avem sănătate, ca să-L slăvim pe Dumnezeu și să fim o binecuvântare pentru alții.3M 171.1

În general, membrii bisericii din Battle Creek nu au susținut Institutul prin exemplul lor. Ei nu au onorat lumina reformei sănătății trăind-o în familiile lor. Bolile care au afectat multe dintre familiile din Battle Creek ar fi putut fi evitate, dacă acestea ar fi urmat lumina pe care le-a dat-o Dumnezeu. Asemenea Israelului din vechime, ei au nesocotit lumina și nu au considerat necesar să-și stăpânească apetitul. Copiii lui Israel au vrut să mănânce carne și au spus, așa cum spun mulți astăzi: Vom muri fără carne. Dumnezeu a dat carne Israelului răzvrătit, dar aceasta a fost însoțită de blestemul Său. Mii dintre ei au murit în timp ce aveau încă între dinți carnea pe care o poftiseră. Avem exemplul Israelului din vechime și avertizarea de a nu face și noi cum au făcut ei. Istoria lor de necredință și de răzvrătire este lăsată în raportul biblic ca o avertizare că nu ar trebui să urmăm exemplul lor, de a cârti împotriva cerințelor lui Dumnezeu. Cum am putea trece mai departe atât de indiferenți, alegându-ne propria cale, mergând într-acolo unde văd ochii noștri și îndepărtându-ne tot mai mult de Dumnezeu, așa cum au făcut evreii? Dumnezeu nu poate face lucruri mari pentru cei care sunt poporul Său, din cauza împietririi inimii lor și a necredinței lor păcătoase.3M 171.2

Dumnezeu nu face deosebire între oameni, ci, în fiecare generație, cei care se tem de Domnul și lucrează cu dreptate sunt acceptați de El, în timp ce cei care murmură, cei răzvrătiți și necredincioși, nu vor avea parte de favoarea Lui și nici de binecuvântările promise celor care iubesc adevărul și umblă în el. Cei care au lumina și nu o urmează, ci nesocotesc cerințele lui Dumnezeu vor descoperi că binecuvântările li se vor preschimba în blesteme și îndurările în judecăți. Dumnezeu dorește ca noi să învățăm umilința și ascultarea, așa cum citim în istoria vechiului Israel, care era poporul ales și deosebit al Său, dar care și-a atras singur nimicirea, urmându-și propria cale. 3M 172.1

Religia Bibliei nu dăunează sănătății trupului sau a minții. Influența Duhului lui Dumnezeu este cel mai bun medicament care ar putea fi primit de un om bolnav. Cerul tot este numai sănătate și, cu cât influențele cerești acționează mai profund asupra bolnavului credincios, cu atât mai sigură va fi vindecarea lui. La alte instituții de sănătate se încurajează distracțiile, teatrul și dansul, pentru amuzament, dar, în ceea ce privește interesul religios, acestea conduc la rezultate teribile. Teoria doctorului Jackson în această privință nu este doar greșită, ci chiar periculoasă. Și totuși, el vorbește despre lucrul acesta într-un asemenea mod, încât, dacă i-ar asculta instrucțiunile, pacienții ar ajunge să creadă că vindecarea lor depinde de a-și îndrepta cât mai puțin gândurile spre Dumnezeu și spre cer. Este adevărat că există persoane cu mintea dezechilibrată, care se consideră foarte religioase și care își impun perioade de post și de rugăciune în detrimentul propriei sănătăți. Aceste suflete se lasă înșelate de bunăvoie. Dumnezeu nu le-a cerut acest lucru. Au o neprihănire fariseică, izvorâtă din ele însele, nu din Hristos. Pentru mântuire, se încred în faptele lor bune și caută să cumpere cerul prin meritele faptelor lor, în loc să se bazeze, așa cum ar trebui să facă orice păcătos, doar pe meritele unui Mântuitor răstignit și înviat. Acum și întotdeauna, Hristos și adevărata evlavie vor constitui sănătate pentru corp și tărie pentru suflet.3M 172.2

Norul care s-a așezat deasupra Institutului nostru de Sănătate este înălțător, iar binecuvântarea lui Dumnezeu însoțește eforturile depuse pentru a așeza lucrarea de aici pe o bază corectă și pentru a corecta greșelile celor care, prin lipsa lor de credincioșie, au adus Institutul într-o situație financiară dificilă, descurajându-i pe prietenii acestuia de pretutindeni.3M 173.1

Cei care au oferit pentru scopurile caritabile ale Institutului dobânda sau dividendele acțiunilor lor au făcut un gest nobil, care își va primi răsplata. Toți aceia care nu au făcut o donație și pot să facă ar trebui, cu prima ocazie, să doneze totul sau o parte din ce au, așa cum au făcut majoritatea acționarilor. Și, așa cum o cer interesul crescând față de această instituție și utilitatea ei tot mai mare, toți, și în special cei care nu au făcut-o încă, să continue să cumpere acțiuni.3M 173.2

Am văzut că în rândurile poporului nostru există un surplus de mijloace, dintre care o parte ar trebui folosită pentru Institutul de Sănătate. Am văzut, de asemenea, că în mijlocul poporului nostru sunt mulți săraci demni de tot respectul, care sunt bolnavi și suferinzi și care au căutat ajutor la Institutul nostru, dar care nu sunt în stare să plătească prețurile obișnuite pentru cazare, tratament etc. În ultimii trei ani, Institutul s-a luptat din greu cu datoriile și nu a putut, sub nicio formă, să trateze pacienți care nu și-au putut achita în totalitate costurile. Dumnezeu ar vrea ca toți aceia din poporul nostru care își pot permite să cumpere cu generozitate acțiuni și să investească în Institut, pentru ca acesta să-i poată ajuta pe săracii umili și demni ai lui Dumnezeu. În legătură cu aceasta, am văzut că Domnul Hristos Se identifică pe deplin cu omenirea suferindă și că tot ceea ce avem privilegiul să facem, chiar și pentru cei mai neînsemnați copii ai Săi pe care El îi numește frați, noi facem de fapt pentru Fiul lui Dumnezeu.3M 173.3

„Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: «Veniți, binecuvântații Tatălui Meu de moșteniți Împărăția, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând, și Mi-ați dat de mâncat; Mi-a fost sete și Mi-ați dat de băut; am fost străin și M-ați primit; am fost gol și M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și ați venit să Mă vedeți; am fost în temniță și ați venit pe la Mine.” Atunci, cei neprihăniți îi vor răspunde: «Doamne, când Te-am văzut noi flămând și ți-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ți sete și Ți-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin și Te-am primit? Sau gol și Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniță și am venit pe la Tine?” Drept răspuns, Împăratul le va zice: «Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie mi le-ați făcut.» Apoi va zice celor de la stânga Lui: «Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui! Căci am fost flămând, și nu Mi-ați dat să mănânc; Mi-a fost sete și nu Mi-ați dat să beau; am fost străin și nu M-ați primit; am fost gol și nu M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și în temniță și n-ați venit pe la Mine.” Atunci Îi vor răspunde și ei: «Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ți sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniță și nu Ți-am slujit?” Și El, drept răspuns, le va zice: «Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut.» Și aceștia vor merge în pedeapsa veșnică, iar cei neprihăniți vor merge în viața veșnică.”3M 174.1

Ridicarea Institutului de Sănătate de la starea precară în care se afla în toamna anului 1869, la starea lui prosperă și plină de speranță de acum a cerut sacrificii și eforturi cu privire la care prietenii lui de departe știu foarte puțin. Pe atunci, Institutul avea o datorie de treisprezece mii de dolari și numai opt pacienți plătitori. Și ceea ce a fost și mai rău, modul în care procedaseră foștii administratori fusese de așa natură, încât îi descurajase pe prieteni, astfel că aceștia nu mai îndrăzneau să furnizeze mijloace pentru achitarea datoriei sau să le recomande celor bolnavi să devină clienți ai Institutului. În acest moment de descurajare, soțul meu a hotărât în sufletul lui ca proprietatea Institutului să fie vândută pentru a plăti datoriile, iar restul, după achitarea datoriilor, să fie returnat acționarilor, proporțional cu numărul de acțiuni deținute. Dar, într-o dimineață, în timp ce ne rugam la altarul familiei, Duhul lui Dumnezeu a venit asupra lui când se ruga pentru călăuzire divină în problemele legate de Institut și, aflându-se pe genunchi, a exclamat: „Domnul va împlini fiecare cuvânt pe care l-a rostit în viziune cu privire la Institutul de Sănătate; acesta se va ridica din starea lui umilă și va prospera în mod strălucit.”3M 174.2

Din acel moment, ne-am implicat în mod serios în lucrarea aceasta și am lucrat umăr lângă umăr pentru Institut, ca să contracarăm influența acelor oameni egoiști, care îl aduseseră în acea stare financiară precară. Am oferit din banii noștri, dând astfel un exemplu pentru ceilalți. Am încurajat spiritul de economie și hărnicia din partea tuturor celor care aveau legătură cu Institutul și i-am îndemnat pe medici și pe asistenți să lucreze pentru un salariu mic, până când Institutul va câștiga din nou încrederea deplină a poporului nostru. Am dat o mărturie clară împotriva manifestărilor de egoism la orice persoană care are vreo legătură cu Institutul, am dat sfaturi și am mustrat greșelile. Știam că Institutul de Sănătate nu avea să aibă succes dacă binecuvântarea Domnului nu avea să fie asupra lui. Dar dacă binecuvântarea Lui îl însoțea, prietenii cauzei aveau să aibă încrederea că aceasta era lucrarea lui Dumnezeu și să aibă un simțământ de siguranță pentru a-și dona banii ca să îl facă să funcționeze și să împlinească, astfel, planul lui Dumnezeu.3M 175.1

Medicii și unele dintre ajutoarele lor s-au apucat de lucru cu seriozitate. Au lucrat din greu sub apăsarea unor mari descurajări. Doctorii Ginley, Chamberlain și Lamson au lucrat cu seriozitate și energie, în schimbul unui salariu mic, pentru a ridica această instituție care se prăbușea. Și, slavă lui Dumnezeu, datoria inițială a fost achitată și s-au construit și achitat dependințe suplimentare pentru găzduirea pacienților. Tirajul revistei Health Reformer, care stă la temelia succesului Institutului, a fost dublat și aceasta a devenit o publicație vie. Încrederea în Institut a fost pe deplin restabilită în mintea majorității membrilor noștri și aproape în tot cursul anului au fost la institut pacienți în numărul optim pentru a fi găzduiți și tratați corespunzător de medicii noștri.3M 175.2

Este profund regretabil că primii administratori au condus Institutul într-un mod care aproape că l-a îngropat în datorii și în descurajare, dar pierderile financiare pe care acționarii le-au resimțit și le-au regretat au fost mici în comparație cu eforturile, cu încurcăturile și cu grijile pe care soțul meu și eu le-am suportat fără să fim plătiți și pe care medicii și ajutoarele lor le-au purtat, de asemenea, pentru niște salarii mici. Noi am primit acțiuni ale Institutului în valoare de o mie cinci sute de dolari, care ne-au fost „repartizate”, dar care reprezintă o compensație mică în raport cu oboseala pe care a trebuit să o îndurăm, din cauza administratorilor nechibzuiți de la început. Dar cum Institutul se bucură acum de o reputație și de o clientelă mai înalte decât oricând înainte, cum proprietatea valorează acum mai mult decât toți banii care au fost investiți și greșelile din trecut au fost corectate, cei care și-au pierdut încrederea nu au nicio scuză să mai nutrească prejudecăți. Iar dacă încă manifestă o lipsă de interes, aceasta se datorează faptului că ei înșiși aleg să cultive prejudecăți, în loc să se lase conduși de rațiune.3M 176.1

În providența lui Dumnezeu, fratele A și-a dedicat interesul și energiile Institutului de Sănătate. El a manifestat o preocupare neegoistă pentru înaintarea intereselor Institutului și nu s-a menajat, nici nu s-a favorizat pe sine. Dacă își va pune încrederea în Dumnezeu și va face din El tăria și sfătuitorul lui, el poate fi o binecuvântare pentru medici, pentru asistenți și pentru pacienți. El și-a legat interesele de tot ce are legătură cu Institutul și a fost o binecuvântare pentru alții în a purta cu bucurie poverile care nu au fost nici puține și nici ușoare. I-a binecuvântat pe alții și aceste binecuvântări se vor răsfrânge asupra lui.3M 176.2

Dar fratele A este în pericol să ia asupra lui poveri pe care pot și trebuie să le poarte alții. El nu trebuie să se extenueze făcând lucruri pe care le pot face alții, al căror timp este mai puțin prețios. El trebuie să acționeze ca un director, ca un supraveghetor. Trebuie să-și păstreze puterile pentru ca, prin judecata și prin experiența lui, să-i poată îndruma pe alții ce să facă. Lucrul acesta este necesar, pentru ca el să-și poată păstra poziția influentă în cadrul Institutului. Experiența lui în a conduce cu înțelepciune și cu un spirit de economie este prețioasă, dar există pericolul ca el să se separe prea mult de familia lui, să devină prea absorbit de problemele Institutului și să ia prea multe poveri asupra lui, așa cum a făcut soțul meu. Interesul soțului meu pentru Institutul de Sănătate, pentru Asociația de Publicații și pentru cauza lui Dumnezeu, în general, a fost atât de mare, încât l-a doborât și a fost obligat să se retragă din lucrare pentru un timp când, dacă ar fi lucrat mai puțin pentru aceste instituții și și-ar fi împărțit interesul și preocupările cu familia lui, nu ar fi fost permanent încordat într-o singură direcție, ci și-ar fi păstrat puterea pentru a continua să lucreze neîntrerupt. Fratele A este omul potrivit la locul potrivit. Dar el nu ar trebui să facă așa cum a făcut soțul meu, chiar dacă situația nu va fi atât de prosperă, cum ar fi dacă el și-ar dedica toate energiile în slujba Institutului. Dumnezeu nu-i cere nici soțului meu și nici fratelui A să se priveze de compania familiilor lor, să se despartă de cămin și de familie, nici măcar pentru interesul acestor instituții importante.3M 176.3

În ultimii trei sau patru ani, mai mulți și-au manifestat interesul pentru Institutul de Sănătate și au făcut eforturi ca să-l aducă într-o stare mai bună, dar unora le-au lipsit discernământul și experiența. Atâta timp cât fratele A acționează neegoist și se prinde de Dumnezeu, Dumnezeu va fi ajutorul și sfătuitorul lui.3M 177.1

Medicii de la Institutul de Sănătate nu trebuie să se simtă obligați să facă munca pe care o pot face asistenții medicali și infirmierii. Ei nu trebuie să acorde ajutor în sala de baie sau în camera de gimnastică, irosindu-și puterile pentru a face ceea ce pot face și alții. Nu trebuie să fie lipsă de infirmieri care să-i îngrijească pe bolnavi și să-i ajute pe cei neputincioși care au nevoie de supraveghetori. Medicii ar trebui să-și păstreze puterea pentru a-și îndeplini cu succes obligațiile profesionale. Ei trebuie să le spună altora ce să facă. Dacă nu sunt suficiente ajutoare pe care se pot baza să facă aceste lucruri, trebuie să fie angajate persoane potrivite și instruite adecvat, care să fie remunerate corespunzător pentru serviciile lor.3M 177.2

Nu trebuie să fie angajate ca lucrători decât persoane care lucrează în mod neegoist în interesul Institutului, iar acestea trebuie să fie plătite bine pentru serviciile lor. Trebuie să fie suficientă forță de muncă, mai ales în timpul verii, când sunt mai mulți bolnavi, astfel încât nimeni să nu trebuiască să muncească peste măsură. Institutul de Sănătate a trecut peste dificultățile pe care le-a avut, iar medicii și ajutoarele lor nu trebuie obligați să lucreze atât de greu și să îndure asemenea privațiuni, ca atunci când Institutul avea dificultăți mari, din cauza unor oameni necredincioși, care, prin modul în care l-au administrat, aproape că l-au distrus.3M 178.1

Mi s-a arătat că medicii din Institutul nostru trebuie să fie oamenii ai credinței și ai spiritualității. Ei trebuie să își pună încrederea în Dumnezeu. La Institut vin mulți oameni care și-au provocat singuri aproape tot felul de boli, prin îngăduințele lor păcătoase. Această categorie nu merită simpatia pe care de obicei o pretind și este dureros ca medicii să-și dedice timpul și puterile acestui grup de pacienți, care sunt degradați fizic, mintal și moral. Însă este și o categorie de pacienți care au încălcat legile sănătății din neștiință. Ei au muncit în mod necumpătat și au mâncat necumpătat, pentru că așa se obișnuia între cei din jurul lor. Unii au suferit multe, din partea multor doctori, dar nu s-au simțit mai bine, ci mult mai rău. În cele din urmă, ei sunt smulși de la ocupațiile lor, din societate și din mijlocul familiilor lor și, ca o ultimă încercare, vin la Institutul de Sănătate cu o slabă speranță că vor găsi alinare. Această categorie de bolnavi merită compasiune. Ei trebuie să fie tratați cu cea mai mare delicatețe, avându-se grijă să li se explice, pe înțelesul lor, legile care le guvernează organismul, astfel încât, încetând să le încalce și fiind cumpătați, să evite suferința și boala, care sunt pedeapsa încălcării legilor naturii.3M 178.2

Doctorul B nu este cel mai potrivit pentru a ocupa postul de medic la Institut. El vede bărbați și femei cu sănătatea ruinată, cu puterile mentale și morale slăbite, și crede că este o pierdere de timp să trateze astfel de cazuri. Poate că așa stau lucrurile, în multe dintre situații. Dar el nu trebuie să se descurajeze și să se lase dezgustat de pacienții bolnavi și suferinzi. Nu trebuie să-și piardă mila, simpatia și răbdarea și să considere că își irosește viața ocupându-se de oameni care nu vor putea aprecia niciodată eforturile făcute pentru ei și care nu-și vor folosi puterile, dacă și le vor recâștiga, pentru a fi o binecuvântare pentru societate, ci vor urma aceeași cale a satisfacerii propriilor dorințe pe care au urmat-o și atunci când și-au pierdut sănătatea. Doctorul B nu trebuie să ajungă obosit și descurajat. Să se gândească la Hristos, care a venit în contact direct cu oamenii suferinzi. Deși, în multe cazuri, cei nenorociți își provocaseră singuri boala prin purtarea lor păcătoasă, de încălcare a legilor organismului, Isus a avut milă de slăbiciunile lor, iar când ei veneau la El cu bolile cele mai respingătoare, El nu stătea departe, de teamă să nu Se contamineze, ci îi atingea și poruncea bolii să cedeze.3M 178.3

„Pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproși. Ei au stat departe, și-au ridicat glasul și au zis: «Isuse, Învățătorule, ai milă de noi!» Când i-a văzut Isus, le-a zis: «Duceți-vă și arătați-vă preoților!» Și, pe când se duceau, au fost curățiți. Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare. S-a aruncat cu fața la pământ la picioarele lui Isus și I-a mulțumit. Era samaritean. Isus a luat cuvântul și a zis: «Oare n-au fost curățiți toți cei zece? Dar ceilalți nouă, unde sunt? Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă și să dea slavă lui Dumnezeu?” Apoi i-a zis: «Scoală-te și pleacă; credința ta te-a mântuit.»”3M 179.1

Iată aici o lecție pentru noi toți. Acești leproși erau atât de degradați de boală, încât fuseseră alungați din societate, ca să nu-i contamineze și pe alții. Autoritățile le stabiliseră limitele până unde aveau voie să se apropie. Isus a ajuns în apropierea lor, unde puteau să-L vadă, iar ei, în suferința lor cumplită, au strigat către Singurul care avea puterea să-i vindece. Isus le-a poruncit să meargă să se arate preoților. Ei au avut credință suficientă ca să pornească la drum, crezând în puterea lui Hristos de a-i vindeca. Pe când mergeau, și-au dat seama că îngrozitoarea boală dispăruse. Dar unul singur dintre ei a avut sentimente de recunoștință, unul singur a simțit că Îi era profund îndatorat lui Hristos pentru marea lucrare pe care o făcuse pentru el. Acesta s-a întors lăudându-L pe Dumnezeu și, în cea mai mare umilință, a căzut la picioarele lui Hristos, plin de recunoștință și de mulțumire. Acest om era un străin, pe când ceilalți nouă erau iudei.3M 179.2

De dragul acestui singur om, care avea să folosească așa cum trebuia binecuvântarea sănătății, Isus i-a vindecat pe toți zece. Cei nouă au trecut mai departe fără să aprecieze lucrarea făcută pentru ei și fără să-I mulțumească lui Isus pentru că îi vindecase.3M 180.1

La fel vor fi tratate și eforturile medicilor de la Institutul de Sănătate. Dar, dacă, în eforturile lor de a-i ajuta pe cei suferinzi, măcar unul din douăzeci va folosi așa cum se cuvine beneficiile primite și va aprecia eforturile făcute în favoarea lui, medicii trebuie să se simtă mulțumiți și recunoscători. Dacă o viață din zece este salvată și un suflet din o sută ajunge în Împărăția lui Dumnezeu, toți cei care au legătură cu Institutul vor fi pe deplin răsplătiți pentru toate eforturile lor. Toate neliniștile și grijile lor nu vor fi fost în zadar. Dacă Împăratul slavei, Maiestatea cerului, a lucrat pentru omenirea suferindă și atât de puțini au apreciat ajutorul Său divin, medicilor și asistenților de la Institut ar trebui să le fie rușine să se plângă dacă slabele lor eforturi nu sunt apreciate de toți și par să fie desconsiderate de unii.3M 180.2

Mi s-a arătat că cei nouă care nu s-au întors să-I dea slavă lui Dumnezeu îi reprezintă perfect pe unii păzitori ai Sabatului care vin ca pacienți la Institutul de Sănătate. Lor li se acordă multă atenție și ar trebui să fie conștienți de grijile și de descurajările cu care se confruntă medicii și să fie cei din urmă care să le provoace griji și poveri inutile. Cu toate acestea, trebuie să spun, cu regret, că, adeseori, pacienții cei mai dificili de la Institutul de Sănătate sunt cei de credința noastră. Ei se simt mai liberi să se plângă decât oricare altă categorie. Cei lumești și creștinii aparținând altor confesiuni religioase apreciază eforturile făcute pentru vindecarea lor mai mult decât mulți dintre păzitorii Sabatului. Iar atunci când se întorc la casele lor, ei exercită o influență mai mare, în favoarea Institutului de Sănătate, decât cea pe care o exercită păzitorii Sabatului. Unii dintre aceia care se simt atât de liberi să pună la îndoială și să se plângă de modul în care este condus Institutul sunt tocmai cei care au fost tratați la un preț redus.3M 180.3

Lucrul acesta a fost foarte descurajator pentru medici și pentru ajutoarele lor, dar ei trebuie să-și aducă aminte de Domnul Hristos, marele lor Model, și să nu obosească în facerea de bine. Dacă unul singur dintr-un mare număr este recunoscător și exercită o influență corectă, ei trebuie să-I mulțumească lui Dumnezeu și să aibă curaj. Acela poate să fie un străin și este posibil ca ei să se întrebe: Unde sunt ceilalți nouă? De ce nu acordă toți păzitorii Sabatului interes și susținere Institutului de Sănătate? Unii păzitori ai Sabatului manifestă atât de puțin interes, încât, deși beneficiază de atenție și de îngrijire la Institut fără să plătească, vorbesc cu dispreț și cu dușmănie cu ceilalți pacienți despre banii folosiți pentru tratarea bolnavilor. Aș vrea ca asemenea persoane să-și reconsidere atitudinea. Domnul le privește la fel ca pe cei nouă leproși care nu s-au întors să-I dea slavă. Străinii își fac datoria și apreciază eforturile făcute pentru vindecarea lor, în timp ce unii ca aceștia răspândesc o influență împotriva celor care au încercat să le facă bine.3M 181.1

Doctorul B trebuie să cultive amabilitatea și bunătatea, astfel încât să nu rănească în mod inutil sentimentele pacienților. El este sincer și deschis, conștiincios și plin de zel. Cunoaște bine bolile, dar trebuie să dobândească mai multe cunoștințe în ceea ce privește modul în care să-i trateze pe bolnavi. Pe lângă aceste cunoștințe, el trebuie să se cultive, să-și rafineze manierele și să-și aleagă mai bine cuvintele și ilustrațiile în conversațiile cu pacienții.3M 181.2

Doctorul B este foarte sensibil și are o fire pripită, impulsivă. Acționează prea mult din impulsul de moment. A făcut eforturi pentru a-și corecta acest spirit pripit și pentru a-și învinge deficiențele, dar trebuie să facă eforturi și mai mari în această privință. Dacă vede că lucrurile merg rău, el se grăbește prea mult să le spună celor care greșesc ce gândește și nu folosește cele mai potrivite cuvinte pentru acea ocazie. Uneori, el își jignește atât de rău pacienții, încât aceștia ajung să-l urască și părăsesc Institutul cu resentimente, spre răul lor și al Institutului. Rareori este de vreun folos să vorbești într-o manieră aspră și mustrătoare cu pacienții care sunt bolnavi și fizic, și mintal. Dar foarte puțini dintre cei care au frecventat societatea lumii și care văd lucrurile dintr-o perspectivă lumească sunt pregătiți să li se spună lucruri neplăcute cu privire la ei înșiși. Nu întotdeauna adevărul trebuie spus direct și fără menajamente. Există un timp și o ocazie potrivite pentru a vorbi, atunci când cuvintele nu rănesc. Medicii nu trebuie să fie extenuați de muncă și cu sistemul nervos slăbit, deoarece această stare nu este favorabilă unei dispoziții calme, unui sistem nervos echilibrat și unui spirit vesel și fericit. Doctorul B a fost prea mult timp reținut la Institut. El ar fi avut nevoie de o schimbare. Din când în când ar trebui să iasă din Battle Creek, să se odihnească și să facă vizite; și nu întotdeauna vizite pentru consultații, ci și vizite unde să se simtă liber și în care mintea să nu îi fie solicitată de grija pentru bolnavi. Medicilor ar trebui să li se acorde privilegiul de a pleca din când în când de la Institutul de Sănătate, în special celor care poartă poveri și responsabilități. Dacă ajutoarele lipsesc într-o măsură atât de mare, încât lucrul acesta nu este posibil, să se angajeze mai mult personal auxiliar. Este foarte grav să avem medici suprasolicitați, extenuați, care nu mai sunt în stare să-și îndeplinească optim îndatoririle profesionale. Lucrul acesta trebuie evitat cât mai mult posibil, deoarece are o influență negativă asupra intereselor Institutului. Medicii ar trebui menajați. Ei nu trebuie să se îmbolnăvească din cauza muncii peste măsură sau a vreunei imprudențe din partea lor.3M 181.3

Mi s-a arătat că doctorul B se lasă prea ușor descurajat. Întotdeauna vor fi lucruri care să necăjească, să creeze dificultăți și să pună la încercare răbdarea medicilor și a asistenților. Ei trebuie să fie pregătiți pentru astfel de situații și să nu își piardă cumpătul. Trebuie să rămână calmi și amabili orice s-ar întâmpla. Ei exercită o influență care se va reflecta asupra pacienților veniți din alte state și se va răsfrânge din nou asupra Institutului de Sănătate, spre bine sau spre rău. Întotdeauna trebuie să țină seama de faptul că au de-a face cu oameni care au mintea afectată de boală și care adeseori văd lucrurile într-o lumină deformată, deși sunt convinși că le înțeleg perfect. Medicii ar trebui să înțeleagă că un răspuns blând alungă mânia. Într-o instituție în care sunt tratați oameni bolnavi trebuie să se dea dovadă de tact, pentru a ține sub control mintea afectată de boală și a-i ajuta pe bolnavi. Dacă medicii vor putea să rămână calmi în mijlocul unei furtuni de cuvinte pătimașe și lipsite de respect, dacă își vor putea stăpâni propriile impulsuri când vor fi provocați și jigniți, atunci vor fi cu adevărat biruitori. „Cine este stăpân pe sine prețuiește mai mult decât cine cucerește cetăți.” Să-și supună eul și să-și aducă sub controlul voinței impulsurile și pasiunile reprezintă cea mai mare biruință pe care o pot obține bărbații și femeile.3M 182.1

Doctorul B nu este orb față de acest fel de-a fi al său aparte. El își vede eșecurile, iar când se simte presat, este înclinat să bată în retragere și să fugă de pe câmpul de luptă. Dar nu va câștiga nimic procedând în continuare în felul acesta. El se află într-o asemenea poziție, în care mediul și presiunea circumstanțelor îi dezvoltă punctele tari ale caracterului, puncte din care este nevoie să fie îndepărtată asprimea, ca să devină un om rafinat și elevat. Tendința de a fugi de luptă nu-i va îndepărta defectele de caracter. Dacă ar pleca de la Institut, prin aceasta nu ar scăpa de defectele de caracter. El are de făcut o lucrare: să-și învingă aceste defecte, dacă vrea să se numere printre cei care stau fără greșeală înaintea tronului lui Dumnezeu, după ce au trecut prin necazul cel mare, după ce și-au spălat hainele caracterului și le-au albit în sângele Mielului. Ni s-a pus totul la dispoziție ca să le putem spăla. Izvorul a fost pregătit cu un preț infinit, iar povara spălării stă asupra noastră, care suntem nedesăvârșiți înaintea lui Dumnezeu. Domnul nu va îndepărta aceste pete de necurăție în timp ce noi nu facem nimic. Noi singuri trebuie să ne spălăm hainele în sângele Mielului. Ne putem prinde de meritele sângelui lui Hristos prin credință și, prin harul și prin puterea Lui, putem să ne învingem greșelile, păcatele și defectele de caracter și să devenim biruitori, după ce ne-am spălat hainele în sângele Mielului.3M 183.1

Doctorul B trebuie să se străduiască să sporească în fiecare zi în cunoaștere și să cultive politețea și o purtare rafinată. În discuțiile pe care le poartă în cabinetul său, el se coboară prea ușor la un nivel josnic; acestea nu au o influență înnobilatoare. El nu trebuie să uite că vine în contact cu toate categoriile de oameni și că impresiile pe care le lasă se vor extinde în alte state și se vor răsfrânge apoi asupra Institutului. A avea de-a face cu oameni care au și mintea și trupul afectate de boală este o lucrare frumoasă. Medicii de la Institut au nevoie de multă înțelepciune, ca să poată vindeca trupul prin intermediul minții. Dar foarte puțini sunt conștienți de puterea pe care o are mintea asupra trupului. Multe dintre bolile care afectează neamul omenesc își au originea în minte și nu pot fi vindecate decât refăcând sănătatea minții. Sunt mult mai mulți oameni decât ne imaginăm, care sunt bolnavi mintal. Suferința psihică îi face pe mulți dispeptici, deoarece tulburările psihice au o influență paralizantă asupra organelor digestive.3M 183.2

Pentru a ajuta această categorie de pacienți, medicul trebuie să aibă discernământ, răbdare, amabilitate și dragoste. Un suflet mâhnit și bolnav, o minte descurajată, are nevoie de un tratament blând; această categorie de pacienți poate primi vindecare doar prin manifestarea unei simpatii pline de gingășie. Înainte de toate, medicul trebuie să le câștige încrederea, iar apoi să-i îndrume către Medicul atotvindecător. Dacă mintea lor poate fi îndreptată către Cel care este Purtătorul poverilor și dacă ei au credința că El este interesat de ei, vindecarea trupului și a minții lor bolnave va fi sigură.3M 184.1

Alte instituții de sănătate privesc cu invidie la Institutul de Sănătate de la Battle Creek. Ele lucrează dintr-o perspectivă lumească, în timp ce administratorii Institutului nostru de Sănătate lucrează dintr-o perspectivă religioasă, recunoscându-L pe Dumnezeu ca proprietar. Ei nu lucrează în mod egoist, având în vedere banii, ci de dragul lui Hristos și al oamenilor. Ei caută binele omenirii suferinde, caută să vindece nu numai trupul suferind, ci și mintea afectată de boală, îndrumându-i pe cei bolnavi la Hristos, Prietenul păcătoșilor. Ei nu lasă religia deoparte, ci își pun încrederea în Dumnezeu, depinzând întru totul de El. Cei bolnavi sunt îndrumați la Isus. După ce au făcut tot ce a fost posibil pentru cei bolnavi, medicii Îl roagă pe Dumnezeu să Se alăture eforturilor lor, pentru ca bolnavii să se poată însănătoși. În unele cazuri, El a făcut lucrul acesta ca răspuns la rugăciunea credinței. Și va continua să îl facă, dacă ei sunt credincioși și își pun încrederea în El. Institutul de Sănătate va avea succes, pentru că Dumnezeu îl susține. Și, dacă binecuvântările Sale însoțesc Institutul, acesta va prospera și va fi mijlocul prin care se va face mult bine. Cei care lucrează în alte instituții sunt conștienți că în Institutul nostru există un standard înalt al influenței morale și religioase. Ei văd că aceia care îl conduc nu sunt mânați de principii egoiste, lumești, și sunt invidioși pentru influența lui călăuzitoare și pentru autoritatea lui.3M 184.2

____________________________________________________ 3M 184.3