Răzvrătirea nu a fost vindecată

După această teribilă manifestare a judecății lui Dumnezeu, oamenii s-au întors la corturile lor. Erau îngroziți, dar nu smeriți. Fuseseră profund influențați de spiritul de răzvrătire și amăgiți de Core și de ceata lui să creadă că erau un popor foarte bun și că fuseseră nedreptățiți și asupriți de Moise. Mintea lor era atât de impregnată cu spiritul celor care pieriseră, încât le era greu să se elibereze de prejudecata lor oarbă. Dacă ar fi recunoscut că, într-adevăr, Core și ceata lui erau toți nelegiuiți, iar Moise neprihănit, atunci ar fi fost obligați să primească drept cuvântul lui Dumnezeu ceea ce ei nu erau dispuși să creadă — că, în mod cert, aveau să moară cu toții în pustie. Dar ei nu erau dispuși să se supună acestei hotărâri și încercau să creadă că totul era o înșelătorie, că Moise îi mințise. Bărbații care pieriseră le spuseseră cuvinte plăcute și manifestaseră iubire și un interes deosebit față de ei; iar aceștia credeau că Moise era un om viclean și intrigant. Au hotărât astfel că nu se putea ca ei să fie greșiți și că, până la urmă, bărbații care pieriseră erau oameni buni, iar Moise fusese, într-un fel sau altul, cauza nimicirii lor.3M 351.1

Satana poate conduce sufletele înșelate să meargă foarte departe. El le poate perverti judecata, vederea și auzul. Așa au stat lucrurile și în cazul israeliților. „A doua zi, toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron, zicând: «Voi ați omorât pe poporul Domnului!»” Oamenii erau dezamăgiți că lucrurile decurseseră în favoarea lui Moise și a lui Aaron. Apariția lui Core și a cetei lui, toți exercitând cu nerușinare slujba preoțească, folosindu-și cădelnițele, umpluse poporul de admirație. Ei nu văzuseră că acei bărbați, prin încumetarea lor, aduseseră un afront Maiestății divine. Când toți au fost nimiciți, poporul a fost îngrozit. Dar, după puțin timp, au venit cu toții la Moise și la Aaron, agitați și violenți, și i-au acuzat de sângele celor care pieriseră de mâna lui Dumnezeu.3M 351.2

„Pe când se strângea adunarea împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron, și pe când își îndreptau privirile spre cortul întâlnirii, iată că l-a acoperit norul, și s-a arătat slava Domnului. Atunci Moise și Aaron au venit înaintea Cortului Întâlnirii. Și Domnul a vorbit lui Moise și a zis: «Dați-vă la o parte din mijlocul acestei adunări, și-i voi topi într-o clipă!» Ei au căzut cu fețele la pământ.” În ciuda răzvrătirii copiilor lui Israel și a atitudinii lor pline de cruzime față de el, Moise continua să manifeste față de ei același interes ca și mai înainte. Căzând cu fața la pământ înaintea Domnului, el L-a implorat să cruțe poporul. În timp ce Îl ruga astfel pe Domnul să ierte păcatele poporului Său, Moise i-a cerut lui Aaron să facă ispășire pentru păcatul lor, cât timp el avea să rămână înaintea Domnului, pentru ca rugăciunile lui să se înalțe la Dumnezeu împreună cu tămâia și să fie primite, astfel încât să nu piară toată adunarea în răzvrătirea ei.3M 352.1

„Și Moise i-a zis lui Aaron: «Ia cădelnița, pune foc în ea de pe altar, pune tămâie în ea, du-te repede la adunare, și fă ispășire pentru ei, căci a izbucnit mânia Domnului, și a început urgia.» Aaron a luat cădelnița, cum zisese Moise, și a alergat în mijlocul adunării; și iată că începuse urgia printre popor. El a tămâiat și a făcut ispășire pentru norod. S-a așezat între cei morți și între cei vii, și urgia a încetat. Patrusprezece mii șapte sute de inși au murit de urgia aceasta, afară de cei ce muriseră din pricina lui Core. Aaron s-a întors la Moise, la ușa cortului întâlnirii. Urgia încetase.”3M 352.2