Autoritatea bisericii

Mântuitorul lumii a învestit biserica Sa cu o mare putere. El a enunțat regulile care trebuie să fie aplicate în cazul judecării membrilor ei. După ce a dat îndrumări explicite în legătură cu modul în care trebuie să se procedeze, El a spus: „Adevărat vă spun că orice veți lega pe pământ va fi legat în cer și orice veți dezlega [în cadrul disciplinei bisericii] pe pământ va fi dezlegat în cer.” Astfel, chiar autoritatea cerească ratifică disciplina adoptată de biserică față de membrii ei, atunci când a fost urmată regula Bibliei.3M 428.1

Cuvântul lui Dumnezeu nu-l autorizează pe om să-și impună propria judecată împotriva judecății bisericii și nici nu-i permite să-și impună părerile care sunt contrare părerii bisericii. Dacă în biserică nu ar exista disciplină și conducere, aceasta s-ar dezmembra, nu ar mai putea rămâne unită ca un trup. Întotdeauna au fost persoane cu o gândire independentă, care au pretins că au dreptate, că Dumnezeu le-a învățat, le-a inspirat și le-a condus într-un mod special. Fiecare are o teorie proprie, concepții personale, și fiecare pretinde că părerile lui sunt în armonie cu Scriptura, Cuvântul lui Dumnezeu. Fiecare are o teorie diferită și o credință diferită și totuși pretinde că are o lumină specială de la Dumnezeu. Aceștia se îndepărtează de trupul bisericii și fiecare formează singur o biserică separată. Nu se poate ca toți aceștia să aibă dreptate, totuși toți pretind că sunt conduși de Domnul. Cuvântul Inspirației nu este Da și Nu, ci Da și Amin în Isus Hristos.3M 428.2

Mântuitorul nostru Își continuă lecțiile de instruire cu o făgăduință: Dacă doi sau trei se unesc în a-I cere ceva lui Dumnezeu, lucrul acela le va fi dat. Aici, Hristos arată că trebuie să existe unitate cu alții chiar și în ceea ce privește dorințele noastre legate de un anumit obiectiv. O mare importanță este acordată rugăciunii unite, unității de scop. Dumnezeu ascultă rugăciunile înălțate personal, dar, în această ocazie, Isus a dat lecții importante, care aveau să aibă o influență deosebită asupra nou-organizatei Sale biserici de pe pământ. Trebuia să existe un acord pentru toate lucrurile pe care și le doreau și pentru care se rugau. Să nu fie doar gândurile și planurile unei singure minți, în dreptul căreia exista posibilitatea de a se înșela, ci cererea înălțată trebuia să fie dorința mai multor minți, concentrate asupra aceluiași plan. 3M 429.1

În minunata convertire a lui Pavel vedem miraculoasa putere a lui Dumnezeu. O strălucire mai mare decât cea a soarelui la amiază a luminat în jurul lui. Isus, al cărui nume Pavel îl ura și îl disprețuia mai mult decât pe oricare altul, i S-a descoperit lui Pavel pentru a-l opri din drumul lui nebunesc, și totuși sincer, ca să poată face din acest instrument omenesc, întru totul nepromițător, un vas ales care să le ducă neamurilor Evanghelia. În mod intenționat, el acționase în multe privințe împotriva Numelui lui Isus din Nazaret. În zelul lui, era un persecutor serios și perseverent al bisericii lui Hristos. Avea convingerea puternică, profundă, că datoria lui era să extermine această învățătură periculoasă, care câștiga teren pretutindeni, că Isus era Prințul vieții.3M 429.2

Pavel era cu adevărat convins că această credință în Isus făcea fără efect Legea lui Dumnezeu, serviciile religioase care includeau aducerea de jertfe și ritualul circumciziei, care în toate veacurile trecute primiseră deplina aprobare a lui Dumnezeu. Dar miraculoasa revelație a lui Hristos a adus lumină în cămăruțele întunecate ale minți lui. Isus din Nazaret, împotriva căruia lupta el, era într-adevăr Răscumpărătorul lumii.3M 429.3

Pavel și-a dat seama că zelul lui era greșit orientat și a strigat: „Doamne, ce vrei să fac?” Isus nu i-a spus atunci și acolo lucrarea pe care i-o desemnase, așa cum ar fi putut să o facă. Mai întâi, Pavel trebuia să primească învățătură în credința creștină și să crească în înțelegere. Pentru aceasta, Hristos l-a trimis chiar la ucenicii pe care el îi persecuta cu atâta înverșunare, ca de la ei să învețe. Strălucirea luminii cerești îi luase lui Pavel vederea, dar Isus, Marele Vindecător al orbilor, nu l-a vindecat. El a răspuns la întrebarea lui Pavel cu aceste cuvinte: „Scoală-te, … intră în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci.” Isus nu numai că ar fi putut să-l vindece pe Pavel de orbirea lui, dar ar fi putut să-i ierte păcatele și să-i spună care îi era datoria, descoperindu-i ce trebuia să facă în viitor. De la Hristos urma să vină toată puterea și să se reverse toate darurile, dar El nu i-a dat lui Pavel, în convertirea lui la adevăr, o experiență care să fie independentă de biserica Lui de curând organizată pe pământ.3M 430.1

Lumina miraculoasă care i-a fost dată în acea ocazie l-a uluit și l-a dezorientat pe Pavel. El s-a subordonat întru totul. Această parte a lucrării nu o putea face pentru Pavel un om, dar exista o altă lucrare care trebuia realizată și pe care o puteau face slujitorii lui Hristos. Isus l-a îndrumat la instrumentele Sale din biserică pentru ca acestea să îi arate care îi era datoria. În felul acesta, El a dat autoritate și confirmare bisericii Sale organizate. Hristos făcuse lucrarea de revelație și de convingere de păcat, iar acum Pavel era în stare să învețe de la cei pe care Dumnezeu îi desemnase pentru a da învățătură despre adevăr. Hristos l-a îndrumat pe Pavel la slujitorii Săi aleși, punându-l astfel în legătură cu biserica Sa.3M 430.2

Chiar oamenii pe care Pavel își propusese să-i distrugă urmau să fie învățătorii lui în religia pe care el o disprețuise și o persecutase. El petrece acum trei zile fără să mănânce și fără să vadă, căutându-i pe oamenii pe care, în zelul lui orb, încercase să-i nimicească. Isus îl aduce pe Pavel în legătură cu reprezentanții Săi de pe pământ. Domnul îi dă lui Anania o viziune, spunându-i să meargă la o anumită casă din Damasc și să întrebe de Saul din Tars, „căci iată, el se roagă”.3M 430.3

După ce i s-a poruncit să meargă la Damasc, Pavel a fost condus pe acest drum de bărbații care îl însoțiseră pentru a-l ajuta să îi aducă pe ucenici legați la Ierusalim ca să fie judecați și condamnați la moarte. Saul a rămas cu Iuda la Damasc, dedicându-și timpul postului și rugăciunii. Aici, credința lui Saul a fost încercată. Trei zile mintea lui a fost întunecată cu privire la ce anume se cerea de la el, trei zile a stat fără să vadă nimic. I se spusese să meargă la Damasc, pentru că acolo avea să i se arate ce trebuia să facă. Aici, el s-a aflat într-o mare incertitudine și a strigat cu sinceritate către Dumnezeu. Un înger a fost trimis la Anania, dându-i instrucțiuni să meargă la o anumită casă, unde Saul se ruga să fie învățat ce să facă. Mândria lui Saul dispăruse. Cu puțin timp în urmă, era plin de încredere în sine, convins că era angajat într-o lucrare bună, pentru care ar fi trebuit să primească o răsplată. Dar acum, totul se schimbase. Era plecat pe genunchi și umilit în țărână, cuprins de căință și de rușine, înălțând rugăciuni fierbinți și stăruitoare pentru a fi iertat. Prin îngerul Său, Domnul îi spune lui Anania: „Căci iată, el se roagă.” Îngerul îi comunică slujitorului lui Dumnezeu faptul că lui Saul i se descoperise în viziune că un bărbat numit Anania avea să vină și să își pună mâna pe el ca să-și capete vederea. Lui Anania i-a fost greu să acorde credit cuvintelor îngerului și a repetat ceea ce auzise în legătură cu persecuția înverșunată condusă de Saul împotriva sfinților din Ierusalim. Dar porunca dată lui Anania era fermă: „Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales ca să ducă Numele Meu înaintea neamurilor, înaintea împăraților și înaintea fiilor lui Israel.”3M 431.1

Anania a ascultat porunca îngerului. El și-a pus mâinile peste bărbatul care cu foarte puțin timp în urmă acționa cu un spirit de ură profundă, suflând amenințare împotriva tuturor celor care credeau în Numele lui Hristos. Anania i-a spus lui Saul: „«Frate Saule, Domnul Isus, care ți S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeți vederea, și să te umpli de Duhul Sfânt.» Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi, și el și-a căpătat iarăși vederea. Apoi s-a sculat și a fost botezat.”3M 431.2

Isus ar fi putut să facă pentru Pavel toată lucrarea aceasta în mod direct, dar nu acesta era planul Său. Pavel avea ceva de făcut: el trebuia să-și mărturisească greșeala în fața oamenilor a căror distrugere o plănuise, iar Dumnezeu așezase o responsabilitate asupra celor pe care îi rânduise să acționeze în locul Său. Pavel trebuia să parcurgă toți pașii necesari pentru convertire. I s-a cerut să li se alăture tocmai acelor oameni pe care el îi persecutase pentru religia lor. Prin aceasta, Hristos le-a dat tuturor celor care fac parte din poporul Său un exemplu cu privire la maniera în care lucrează El pentru mântuirea oamenilor. Fiul lui Dumnezeu S-a identificat cu slujba și cu autoritatea bisericii Sale organizate. Binecuvântările Lui urmau să vină prin instrumentele alese de El, legându-l astfel pe om de canalul prin care veneau binecuvântările. Faptul că își făcea cu conștiinciozitate și cu sinceritate lucrarea de a-i persecuta pe sfinți nu l-a absolvit pe Pavel de vină, atunci când Duhul Sfânt l-a făcut conștient de cruzimea acestei lucrări. El trebuia să învețe de la ucenici.3M 432.1

Pavel a înțeles astfel că Isus, pe care, în orbirea lui, Îl considera un impostor, era într-adevăr autorul și temelia întregii religii a poporului ales al lui Dumnezeu, încă din timpul lui Adam, precum și desăvârșitorul credinței care acum i se părea atât de clară, cu viziunea clară pe care o dobândise. L-a văzut pe Hristos ca apărător al adevărului, împlinitorul tuturor profețiilor. Îl privise pe Hristos ca pe unul care făcea fără efect Legea lui Dumnezeu. Dar când vederea lui spirituală a fost atinsă de degetul lui Dumnezeu, el a aflat de la ucenici că Hristos era autorul și întemeietorul întregului sistem iudaic de jertfe, că, în moartea lui Hristos, tipul întâlnise arhetipul și că Hristos venise în lume cu scopul bine stabilit de a apăra Legea Tatălui Său. 3M 432.2

În lumina Legii, Pavel ajunge să se vadă pe sine ca fiind un păcătos. El descoperă acum că, de fapt, încălca tocmai Legea pe care credea că o păzea cu atâta zel. Se pocăiește și moare față de păcat, devine ascultător de cerințele Legii lui Dumnezeu, dobândește credință în Hristos ca Mântuitor al său, este botezat și începe să-L predice pe Isus la fel de stăruitor și de plin de zel cum Îl condamnase cândva. În convertirea lui Pavel, ni se dau principii importante pe care trebuie să le avem permanent în minte. Răscumpărătorul lumii nu aprobă o experiență și o practică religioasă independente de biserica Lui organizată și recunoscută, acolo unde El are o biserică.3M 432.3

Mulți au concepția că nu sunt răspunzători decât în fața lui Hristos pentru lumina și experiența lor și că nu depind cu nimic de urmașii recunoscuți ai Săi în această lume. Însă lucrul acesta este condamnat de Isus în învățăturile Sale și în exemplele și faptele pe care le-a lăsat pentru instruirea noastră. Iată-l pe Pavel, un om pe care Hristos urma să îl pregătească pentru o lucrare de cea mai mare importanță, unul care urma să fie un vas ales pentru El, care se bucurase de prezența directă a lui Hristos. Totuși nu Hristos îl învață lecțiile adevărului. El îl oprește din drumul lui și îl convinge de păcat, iar atunci când Pavel întreabă: „Ce vrei să fac?”, Mântuitorul nu îi spune direct, ci îl pune în legătură cu biserica Sa. „Ei îți vor spune ce trebuie să faci.” Isus este Prietenul păcătoșilor. Inima Lui este întotdeauna deschisă, întotdeauna sensibilă la strigătul suferinței omenești. El are toată puterea, atât în cer, cât și pe pământ, dar respectă mijloacele pe care El le-a rânduit pentru a-i aduce pe oameni la lumină și la mântuire. Îl îndrumă pe Saul către biserică, recunoscând astfel puterea cu care El o învestise pentru a fi un canal de lumină către lume. Acesta este trupul organizat al lui Hristos pe pământ și ni se cere să manifestăm respect față de ceea ce a instituit El. În cazul lui Saul, Anania Îl reprezenta pe Hristos și, totodată, pe slujitorii lui Hristos de pe pământ, care au fost desemnați de El să acționeze în locul Său.3M 433.1

Saul era un învățător erudit în Israel, dar, pentru că se afla sub influența erorii și a prejudecății oarbe, Hristos i S-a descoperit și l-a pus în legătură cu biserica Sa, care este lumina lumii. Biserica urma să îl instruiască în religia creștină pe acest cunoscut orator. În locul lui Hristos, Anania a fost cel care s-a atins de ochii lui, ca să-și recapete vederea; în locul lui Hristos, Anania și-a pus mâinile peste el, s-a rugat în Numele lui Hristos, și Saul a primit Duhul Sfânt. Totul este făcut în Numele și cu autoritatea lui Hristos. Hristos este Sursa. Biserica este canalul de comunicare. Cei care se laudă cu independență personală au nevoie să ajungă într-o relație mai strânsă cu Hristos, prin legătura cu biserica Sa de pe pământ.3M 433.2

Frate A, Dumnezeu te iubește și dorește să te mântuiască și să te aducă într-o stare potrivită pentru a lucra. Dacă vei fi smerit și dispus să te lași învățat, dacă vei voi să fii modelat de Duhul Său, El va fi tăria ta, neprihănirea ta și răsplata ta cea foarte mare. Poți face mult pentru frații tăi, dacă vrei să te ascunzi în Dumnezeu și să lași ca Spiritul Său să-ți îmblânzească spiritul. Ai de înfruntat o categorie dificilă de oameni. Aceștia sunt plini de prejudecăți amare, dar nu mai mult decât era Saul. Dumnezeu poate lucra cu putere pentru frații tăi, dacă nu vei îngădui ca tu însuți să fii o piedică și dacă nu-ți vei îngrădi propria cale. Lasă ca, în timp ce lucrezi, inima să-ți fie plină de dragoste fierbinte, de compasiune și de duioșie. Poți să dobori zidurile de fier ale prejudecăților doar dacă te prinzi de Hristos și dacă ești dispus să te lași sfătuit de frații tăi cu mai multă experiență.3M 434.1

Ca slujitor al lui Hristos, nu trebuie să te lași ușor descurajat de dificultăți sau de împotrivirea cea mai înverșunată. Mergi înainte nu în numele tău, ci în tăria și în puterea Dumnezeului lui Israel! Îndură dificultățile ca un bun soldat al crucii lui Hristos! Isus a îndurat împotrivirea păcătoșilor față de El. Contemplă viața lui Hristos, încurajează-te și mergi înainte prin credință, cu mult curaj și plin de speranță!3M 434.2

_________________________________