Dragostea și compasiunea în familie

Sunt mulți în lumea noastră care flămânzesc după dragostea și după compasiunea care ar trebui să li se ofere. Mulți soți își iubesc soțiile, dar sunt prea egoiști ca să le arate acest lucru. Ei au o falsă demnitate și mândrie și, de aceea, nu vor să-și arate dragostea prin cuvinte și prin fapte. Sunt mulți bărbați care nu vor ști niciodată cât de flămândă este inima soțiilor lor după cuvinte tandre, de apreciere și după afecțiune. Ei le îngroapă pe cele care le sunt dragi, pentru a nu le mai vedea niciodată, apoi murmură împotriva providenței lui Dumnezeu că i-a lipsit de partenerele lor de viață, în timp ce, dacă s-ar uita mai atent la viața interioară a acestora, ar vedea că tocmai purtarea lor, ca soți, fost cauza morții lor premature. Religia lui Hristos ne va face să fim buni și amabili, nu să ținem cu atâta dârzenie la părerile noastre. Trebuie să murim față de eul nostru și să-i prețuim pe ceilalți mai presus decât pe noi înșine. 3M 527.2

Cuvântul lui Dumnezeu este standardul nostru, dar cât de mult s-au îndepărtat de el cei care declară că sunt poporul Lui! Credința noastră religioasă trebuie să fie nu doar teoretică, ci și practică. Religia curată și neîntinată nu ne va îngădui să călcăm în picioare drepturile chiar și ale celei mai neînsemnate dintre creaturile lui Dumnezeu, cu atât mai puțin ale mădularelor trupului Său și ale membrilor propriei noastre familii. Dumnezeu este dragoste și cel care rămâne în El rămâne în dragoste. Influența egoismului lumesc, pe care unii îl poartă cu ei asemenea unui nor, înghețând chiar și atmosfera pe care o respiră alții, îmbolnăvește sufletul și adesea îngheață până la moarte. 3M 528.1

Va fi o cruce grea pentru voi să cultivați dragostea curată, neegoistă, și bunăvoința dezinteresată. Să renunți la opiniile și la ideile tale, la judecata ta, și să urmezi sfatul altora va fi o cruce greu de purtat pentru tine. Câțiva dintre membrii familiei tale au acum propriile familii. Dar același spirit care a existat într-o măsură mai mare sau mai mică în familia tatălui lor este dus mai departe în căminele lor și ajunge să fie simțit și de cei din afara cercului lor familial. Lor le lipsește acea dulce simplitate, delicatețea creștină și dragostea neegoistă. Ei au de făcut o lucrare — aceea de a birui aceste trăsături egoiste din caracterul lor, ca să poată fi mlădițe roditoare ale Adevăratei Vițe. Hristos a spus: „Dacă aduceți multă roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit.” Voi trebuie să-L aduceți pe Isus aproape de voi, să-L aveți în familiile și în inimile voastre. Nu este suficient să cunoașteți ce este drept, ci este nevoie și să trăiți ceea ce este drept din motive corecte, având în vedere doar slava lui Dumnezeu. Puteți fi de ajutor, dacă vă veți conforma condițiilor menționate în Cuvântul lui Dumnezeu.3M 528.2

Religia lui Hristos înseamnă mai mult decât vorbe. Neprihănirea lui Hristos constă în acțiuni corecte și în fapte bune făcute din motive curate, neegoiste. O neprihănire exterioară, în timp ce podoaba interioară lipsește, nu va fi de niciun folos. „Vestea pe care am auzit-o de la El și pe care v-o propovăduim este că Dumnezeu e lumină și în El nu este întuneric. Dacă zicem că avem părtășie cu El și umblăm în întuneric, mințim și nu trăim adevărul. Dar dacă umblăm în lumină, după cum El Însuși este în lumină, avem părtășie unii cu alții și sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curățește de orice păcat.” Dacă nu avem lumina și dragostea lui Dumnezeu, nu suntem copiii Săi. Dacă nu adunăm cu Hristos, vom risipi. Toți exercităm o anumită influență și aceasta își pune amprenta asupra destinului altora — pentru binele lor prezent și viitor sau pentru pierderea lor veșnică.3M 528.3

Atât lui J, cât și lui K le lipsesc dragostea și compasiunea pentru cei din afara familiilor lor. Ei sunt în pericol să vadă defectele altora, în timp ce în ei înșiși există rele mai mari, pe care nu le văd. Dacă aceste suflete dragi vor să intre vreodată în cer, trebuie să moară față de eul lor și să dobândească o experiență în facerea de bine. Ei au de învățat anumite lecții în școala lui Hristos, ca să-și desăvârșească un caracter creștin și să fie una cu Hristos. Mântuitorul le-a spus ucenicilor: „Dacă nu vă veți întoarce la Dumnezeu și nu vă veți face ca niște copilași, cu niciun chip nu veți intra în Împărăția cerurilor.” El le-a explicat ce a vrut să spună prin aceasta. Nu dorea ca ei să devină copii în ceea ce privește capacitatea de a înțelege, ci în ceea ce privește răutatea. Copiii mici nu manifestă o atitudine de superioritate, aristocratică. Ei sunt simpli și naturali în înfățișare. Hristos dorește ca urmașii Lui să cultive un comportament neafectat, ca întreaga lor purtare să fie umilă, asemănătoare cu cea a lui Hristos. El ne-a lăsat ca o datorie să trăim pentru binele altora. A venit din curțile împărătești ale cerului în această lume ca să arate cât de interesat era de om, iar prețul infinit plătit pentru răscumpărarea omului arată că acesta are o valoare atât de mare, încât Hristos a fost dispus să sacrifice bogățiile și onoarea din curțile cerești pentru a-l ridica din degradarea produsă de păcat.3M 529.1

Dacă Maiestatea cerului a putut să facă atât de mult pentru a-Și arăta dragostea față de om, oare nu ar trebui ca și omul să fie dispus să facă totul pentru a-și ajuta semenii să iasă din adâncul întunericului și al suferinței? Hristos a spus: „Să vă iubiți unii pe alții, cum v-am iubit Eu”, nu cu o dragoste mai mare, deoarece „nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi”. Dragostea noastră este adeseori egoistă, deoarece noi înșine o îngrădim în cadrul unor limite prestabilite. Atunci când ne vom apropia de Hristos și vom avea o părtășie strânsă cu El, dragostea, compasiunea și faptele noastre de generozitate vor deveni mai profunde, mai cuprinzătoare, întărindu-se prin exercițiu. Dragostea și preocuparea urmașilor lui Hristos trebuie să fie atât de vaste, încât să cuprindă întreaga lume. Cei care trăiesc doar pentru „mine și al meu” vor pierde cerul. Dumnezeu vă cheamă, ca familie, să cultivați dragostea, să deveniți mai puțin preocupați de voi înșivă și mai sensibili la suferințele și la încercările altora. Spiritul egoist pe care voi l-ai cultivat toată viața este în mod potrivit reprezentat de preotul și de levitul care au trecut pe lângă semenul lor afectat de nenorocire. Ei au văzut că acesta avea nevoie de ajutor, dar l-au ocolit în mod intenționat.3M 529.2

Voi toți trebuie să vă treziți și să vă îndepărtați cu hotărâre de pe făgașul egoismului. Folosiți în mod eficient scurtul timp de probă care v-a fost dat, lucrând cu toată puterea voastră pentru a răscumpăra greșelile trecutului. Dumnezeu v-a așezat într-o lume a suferinței ca să vă pună la probă și să vadă dacă veți fi găsiți vrednici pentru a primi darul vieții veșnice. Pretutindeni în jurul vostru sunt oameni care suferă, care au nevoie de cuvinte de simpatie, de dragoste și de bunătate, precum și de rugăciunile noastre umile și pline de compasiune. Unii suferă sub mâna de fier a sărăciei, alții suferă de boli, iar alții, de dureri sufletești, de descurajare și de tristețe. Asemenea lui Iov, voi trebuie să fiți ochi pentru cei orbi și picioare pentru cei șchiopi, să cercetați cazurile pe care nu le cunoașteți ca să vedeți cum le puteți ușura nevoile și cum puteți ajuta acolo unde este cel mai mult nevoie de ajutor.3M 530.1

L trebuie să cultive dragostea față de soția lui, dragoste care să-și găsească expresie în cuvinte și în fapte. El trebuie să cultive o afecțiune delicată. Soția lui are o fire sensibilă, firavă, și are nevoie de atenția și de grija lui. Fiecare cuvânt tandru, fiecare expresie de apreciere și de încurajare plină de afecțiune vor fi păstrate în sufletul ei și se vor reflecta apoi în binecuvântări asupra soțului ei. Firea lui insensibilă trebuie să fie adusă într-o legătură strânsă cu Hristos, astfel încât rigiditatea și răceala lui indiferentă să fie supuse și îmblânzite de dragostea divină. Nu va fi o slăbiciune sau o sacrificare a demnității lui bărbătești să-și exprime tandrețea și simpatia față de soția lui în cuvinte și în fapte. Iar acestea nu trebuie să se limiteze la cercul familial, ci să fie extinse și la cei din afara familiei. L are de făcut pentru el însuși o lucrare pe care nu o poate face nimeni în locul lui. El poate să se întărească în Domnul, purtând poverile cauzei Sale. Afecțiunea și dragostea lui trebuie să se concentreze asupra lui Hristos și asupra lucrurilor cerești, iar el trebuie să-și formeze un caracter pentru viața veșnică.3M 530.2

Draga soră K are idei foarte limitate cu privire la ce înseamnă să fii creștin. Ea ocolește poverile pe care Hristos le-a purtat pentru ea. Nu este dispusă să poarte crucea Lui și nu își folosește în modul cel mai eficient capacitățile și talentele pe care i le-a dat Dumnezeu. Nu și-a întărit puterea morală și curajul și nici nu simte greutatea responsabilității care îi revine la nivel individual. Ei nu îi place să îndure ocara de dragul lui Hristos, având în vedere promisiunea care ne-a fost dată: „Dacă sunteți batjocoriți pentru Numele lui Hristos, ferice de voi! Fiindcă Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu, Se odihnește peste voi.” „Dacă răbdăm, vom și împărăți împreună cu El.” Stăpânul are pentru fiecare o lucrare de făcut. Nimeni nu poate fi leneș, nu poate sta nepăsător și egoist, și totuși să-și desăvârșească un caracter creștin. El dorește ca toți membrii familiei voastre să-și deschidă inimile pentru influența benefică a dragostei și a harului Său, astfel încât compasiunea voastră față de alții să se reverse și să depășească hotarele eului și zidurile din jurul familiei, așa cum a făcut samariteanul față de sărmanul străin aflat în suferință, care fusese neglijat și lăsat să moară atât de preot, cât și de levit. Mi s-a arătat că sunt mulți care au nevoie de compasiunea și de sfaturile noastre, iar dacă ne gândim că nu trecem prin această lume decât o singură dată și că nu ne putem întoarce niciodată să reparăm relele și greșelile pe care le-am făcut, ne dăm seama cât este de important să trecem prin ea așa cum trebuie!3M 531.1

Cu câtva timp în urmă, mi-a fost arătat cazul lui J. Ei i-au fost prezentate cu credincioșie defectele și greșelile, dar, în ultima viziune care mi-a fost dată, am văzut că aceste greșeli încă existau, că ea era rece și lipsită de înțelegere față de copiii soțului ei. Îi pedepsește și îi mustră nu numai pentru abateri grave, ci și pentru lucruri mărunte, care ar trebui să treacă neobservate. Este greșit să cauți întotdeauna greșeli la ceilalți, iar Duhul lui Hristos nu poate să rămână în inima în care există această tendință. Ea este înclinată să treacă pe lângă calitățile copiilor ei fără vreun cuvânt de aprobare, dar este oricând gata să-i doboare cu criticile ei, dacă vede vreo greșeală. Atitudinea aceasta îi descurajează întotdeauna pe copii și îi determină să își formeze obiceiul de a fi indiferenți. Le stârnește răul din inimă și îl face să împroaște cu noroi. În copiii care sunt criticați în mod obișnuit se dezvoltă un spirit de nepăsare și de multe ori aceștia își urmează pasiunile păcătoase fără să țină seama de consecințe. 3M 531.2

Ori de câte ori are ocazia să rostească un cuvânt de apreciere pentru buna purtare a copiilor ei, mama trebuie să facă acest lucru. Trebuie să-i încurajeze prin cuvinte de aprobare și prin priviri care să exprime dragostea. Acestea vor fi pentru inima unui copil asemenea luminii soarelui și îl vor determina să cultive respectul de sine și un caracter demn. Sora J ar trebui să cultive dragostea și compasiunea. Ea ar trebui să manifeste o afecțiune delicată față de copiii lipsiți de mamă care se află în grija ei. Pentru acești copii, aceasta ar fi o binecuvântare a dragostei lui Dumnezeu, care s-ar reflecta din nou asupra ei sub forma afecțiunii și a dragostei.3M 532.1

Copiii au firi sensibile și iubitoare. Este ușor să-i mulțumești și la fel de ușor să-i faci nefericiți. Disciplinându-i cu blândețe, prin cuvinte și prin gesturi pline de dragoste, mamele îi pot lega pe copii de inima lor. Este o mare greșeală să fim aspri și exigenți cu copiii. O fermitate constantă și un control lipsit de patimă sunt necesare pentru disciplina oricărei familii. Spune ce ai de spus în mod calm, acționează după ce ai chibzuit bine și împlinește ceea ce spui fără nicio abatere!3M 532.2

Merită să manifești afecțiune în relațiile cu copiii tăi. Nu-i respinge prin lipsa ta de simpatie față de ei, în jocurile, în bucuriile sau în întristările lor copilărești. Nu te încrunta niciodată și nu lăsa să îți scape de pe buze vreun cuvânt aspru. Dumnezeu scrie toate aceste cuvinte în cartea Sa. Cuvintele aspre îi întristează pe copii și le rănesc inima, iar, în unele cazuri, aceste răni sunt greu de vindecat. Copiii sunt sensibili chiar și la cea mai mică nedreptate, iar unii dintre ei se descurajează atât de mult din această cauză, încât nu vor mai asculta niciodată glasul răstit, mânios sau poruncitor și nici nu le va mai păsa de amenițările cu pedeapsa. Mult prea adesea, în inimile copiilor se stârnește răzvrătirea din cauza disciplinei greșite pe care le-au administrat-o părinții, în timp ce, dacă s-ar fi adoptat față de ei o atitudine potrivită, copiii și-ar fi format caractere bune și armonioase. O mamă care nu are o stăpânire de sine desăvârșită nu este pregătită să se ocupe de copii.3M 532.3

Fratele M este modelat de firea hotărâtă a soției lui. Într-o anumită măsură, el a devenit egoist ca ea. Mintea îi este aproape în întregime preocupată de „eu și al meu”, în detrimentul altor lucruri, care au o importanță infinit mai mare. El nu-și asumă în familie rolul de tată, de părinte al turmei lui, și nu urmează fără prejudecăți și neafectat de influențe o atitudine constantă față de copiii lui. Soția lui nu este și, dacă nu se schimbă, nici nu poate fi o mamă pentru copiii lui care au rămas orfani de mamă. Ca tată, fratele M nu s-a situat în poziția în care l-ar fi vrut Dumnezeu. Acești micuți lipsiți de mamă sunt copilașii lui Dumnezeu și sunt prețioși în ochii Săi. Din fire, fratele M este tandru, rafinat, iubitor, generos și sensibil, în timp ce soția lui este exact opusul. În loc să-i modeleze și să-i îmblânzească el caracterul soției, ea îl transformă pe el.3M 533.1

El crede că, pentru a avea pace, trebuie să ignore lucrurile care îl tulbură. A învățat că nu are de ce să aștepte ca ea să se supună și să cedeze la părerea ei. Ea este cea care domină și care își impune ideile cu orice preț. Dacă nu fac amândoi eforturi serioase pentru a se schimba, nu vor obține viața veșnică. Ei au avut lumină, dar au neglijat să o urmeze. Dragostea egoistă pentru această lume le-a întunecat discernământul și le-a împietrit inima. Este nevoie ca J să-și dea seama că nu poate avea cerul, dacă nu renunță la egoismul ei și nu-și învinge voința și temperamentul. Cu aceste trăsături ale caracterului ei, ar întina întregul cer. O avertizez pe sora J să se pocăiască. Îi spun, în Numele Domnului meu, să se trezească repede din indiferența ei nechibzuită, să asculte sfatul Martorului Credincios și să se pocăiască în mod sincer, deoarece își pune sufletul în pericol.3M 533.2

Dumnezeu este îndurător. El primește acum jertfa unei inimi zdrobite și a unui duh mâhnit și pocăit. Oare se va scuza sora J, așa cum au făcut levitul și preotul, că nu vede și nu simte suferința altora, și va trece indiferentă pe partea cealaltă a drumului? Dumnezeu o consideră răspunzătoare pentru neglijarea datoriei, pentru faptul că nu a manifestat compasiune și bunătate față de cei nenorociți. Ea nu respectă poruncile lui Dumnezeu, care îi arată clar care îi este datoria față de semeni. Hristos i-a spus învățătorului Legii: „Fă așa, și vei avea viața veșnică.” Astfel, neglijarea datoriei pe care o avem față de semenii noștri ne va face să pierdem viața veșnică.3M 533.3