Starea bisericii

Este nevoie de o reformă în mijlocul poporului lui Dumnezeu. Actuala stare a bisericii conduce la întrebarea: „Este aceasta o reprezentare corectă a Celui care Și-a dat viața pentru noi? Sunt aceștia urmașii lui Hristos și frații celor care nu au ținut la viața lor, ca și când le-ar fi fost scumpă?” Cei care se ridică la nivelul standardului Bibliei, al descrierii biblice a urmașilor lui Hristos, vor fi cu adevărat greu de găsit. L-au părăsit pe Dumnezeu, Izvorul de apă vie, și și-au săpat singuri puțuri, „puțuri crăpate, care nu țin apa”. Îngerul a spus: „Lipsa dragostei și cea a credinței sunt păcatele de care se face vinovat acum poporul lui Dumnezeu.” Lipsa credinței conduce la neglijență, la iubire de sine și de lume. Cei care se despart de Dumnezeu și cad în ispită își îngăduie vicii josnice, deoarece inima firească îndeamnă la mari nelegiuiri. În această situație se găsesc mulți dintre cei care susțin că fac parte din poporul lui Dumnezeu. În timp ce mărturisesc a-I sluji lui Dumnezeu, în realitate își pervertesc în mod voit căile înaintea Lui. Mulți își îngăduie apetitul și patimile josnice, în ciuda luminii clare a adevărului, care le arată pericolele și care își ridică glasul avertizându-I: Fii atent, înfrânează-te, refuză! „Plata păcatului este moartea.” Cu toate că exemplul celor care au eșuat în credință stă ca un far care îi avertizează și pe alții să nu urmeze aceeași cale, totuși mulți aleargă nebunește înainte. Satana le ține sub control mintea și pare să aibă putere asupra trupurilor lor.3M 474.3

O, cât de mulți se amăgesc cu gândul că sunt buni și neprihăniți, când adevărata lumină a lui Dumnezeu arată că toată viața nu au trăit decât ca să-și placă lor înșiși! Întregul lor comportament este respingător înaintea lui Dumnezeu. Cât de mulți trăiesc fără Lege! În întunericul lor dens, sunt mulțumiți de ei înșiși; dar dacă Legea lui Dumnezeu ar fi descoperită conștiinței lor, cum i-a fost descoperită lui Pavel, ar vedea că sunt vânduți robi păcatului și că trebuie să moară față de firea pământească. Eul trebuie să fie omorât.3M 475.1

Cât de triste și de înfricoșătoare sunt greșelile pe care le fac mulți! Ei zidesc pe nisip, dar se amăgesc singuri că sunt întemeiați pe Stânca cea veșnică. Mulți dintre cei care se declară evlavioși aleargă înainte nebunește și nu își dau seama de pericolul în care se află, ca și când nu ar exista o judecată viitoare. Îi așteaptă o răsplată înfricoșătoare și totuși se lasă stăpâniți de impulsuri și de patimi josnice; în dreptul vieții lor se scrie un raport întunecat pentru judecată. Îmi ridic glasul de avertizare pentru toți cei care cheamă Numele lui Hristos, să se despartă de orice nelegiuire. Curățiți-vă sufletele prin ascultare de adevăr! Curățiți-vă de orice întinare a trupului și a duhului și duceți-vă sfințirea până la capăt, în frică de Dumnezeu! Voi, cei cărora vă sunt adresate aceste cuvinte, știți la ce mă refer. Chiar dacă v-ați stricat căile înaintea Domnului, v-ați făcut părtași la nelegiuirea care domină pretutindeni și v-ați înnegrit sufletele cu păcate, Isus vă invită să vă întoarceți de la căile voastre, să vă prindeți de tăria Lui și să găsiți în El acea pace, acea putere și acel har care să vă facă mai mult decât biruitori în Numele Său.3M 475.2

Corupția și decăderea morală care există în acest veac degenerat au întinat multe suflete care mărturiseau că Îi slujesc lui Dumnezeu. Dar nici acum nu este prea târziu ca greșelile să fie îndreptate și sângele Mântuitorului răstignit și înviat să facă ispășire în dreptul vostru, dacă vă pocăiți și dacă simțiți nevoia de iertare. Acum se cere să veghem și să ne rugăm mai mult ca niciodată, ca să nu cădem sub puterea ispitei și să lăsăm în urmă exemplul unei vieți care este un eșec jalnic. Ca popor, noi nu trebuie să devenim nepăsători și să privim păcatul cu indiferență. Tabăra trebuie să fie curățită. Toți aceia care poartă Numele lui Hristos trebuie să vegheze și să păzească orice cale de acces către sufletul lor, deoarece Satana este la lucru să corupă și să distrugă, dacă i se oferă chiar și cea mai mică ocazie.3M 476.1

Frații mei, ca urmași ai Săi, Dumnezeu vă cheamă să umblați în lumină. Trebuie să vă treziți la realitate. Păcatul este în mijlocul nostru și totuși nu este considerat ca fiind peste măsură de păcătos. Simțurile multora sunt amorțite din cauza îngăduirii poftei și a deprinderii cu păcatul. Noi trebuie să înaintăm, să ne apropiem de cer. Putem să creștem în har și în cunoașterea adevărului. Faptul că umblăm în lumină, că mergem pe calea poruncilor lui Dumnezeu, nu trebuie să ne determine să credem că putem să sta liniștiți, fără să facem nimic. Trebuie să înaintăm.3M 476.2

În iubirea de sine, în înălțarea de sine și în mândrie există o mare slăbiciune, dar în umilință este o mare putere. Adevărata noastră demnitate nu se menține atunci când ne gândim în primul rând la noi înșine, ci atunci când Dumnezeu Se află în toate gândurile noastre și când inima ne este aprinsă de dragostea pentru Mântuitorul și pentru semenii noștri. Simplitatea caracterului și smerenia inimii vor aduce fericire, în timp ce îngâmfarea va aduce nemulțumire, plângeri și o continuă dezamăgire. Trebuie să învățăm să ne gândim mai puțin la noi înșine și mai mult la a-i face pe alții fericiți — aceasta ne va aduce tăria divină.3M 476.3

În despărțirea noastră de Dumnezeu, în mândria și în întunericul nostru, căutăm continuu să ne înălțăm pe noi înșine și uităm că puterea stă în smerenia minții. Puterea Mântuitorului nostru nu a stat într-o revărsare impresionantă de cuvinte aspre, care să străpungă sufletul; ceea ce L-a făcut să câștige inimile au fost blândețea și purtarea Sa simplă, plină de modestie. Atunci când sunt comparate cu smerenia și cu umilința, mândria și aroganța sunt cu adevărat slăbiciune. Noi suntem chemați să învățăm de la Acela care era blând și smerit cu inima. Atunci, vom ajunge să cunoaștem acea odihnă și acea pace atât de mult dorite.3M 476.4

_____________________________________