Dăunător este formalismul, nu organizația

Răul nu este un rezultat al organizației, ci motivul este că organizația este socotită a fi totul, iar evlavia este considerată ca având puțină însemnătate. Când se folosesc în mod predominant formalismul și tot felul de combinații și se depun eforturi considerabile pentru a se aduce la îndeplinire o lucrare care trebuie făcută cu simplitate, rezultatul va fi greșit și se va materializa foarte puțin în comparație cu efortul depus. Obiectivul organizației este exact reversul acestui fapt; iar dacă am vrea să lucrăm dezorganizat, ar însemna să dărâmăm ceea ce am clădit. S-au văzut rezultate nesatisfăcătoare atât la școala de Sabat, cât și în lucrarea misionară, pentru că s-au folosit tot felul de planuri omenești, în timp ce experiența vitală a fost pierdută din vedere. În multe din lucrările făcute pentru îmbunătățirea lucrurilor s-a folosit modelul și planul omenesc. În școala de Sabat au fost acceptați ca instructori și slujbași oameni care nu sunt spirituali și care nu prezintă nici un interes pentru lucrarea care le-a fost încredințată; însă lucrurile pot fi puse în ordine numai cu ajutorul Duhului Sfânt. Același rău care există acum în biserică persistă de mulți ani. Formalismul, mândria și plăcerea de a se etala au luat locul evlaviei adevărate și umile. Lucrurile ar arăta altfel dacă mai mulți s-ar consacra cu totul lui Dumnezeu și apoi și-ar dedica darurile pe care le au în slujba școlii de Sabat, înaintând mereu în privința cunoașterii, instruindu-se pe ei înșiși, astfel încât să fie în stare să-i învețe la rândul lor pe alții cu cele mai bune metode care se pot folosi în lucrare; însă slujbașii nu trebuie să-și irosească timpul în reprezentații teatrale și etalări muzicale, căci acest lucru nu este de folos nimănui. Nu face nici un bine să învățăm pe copii să țină cuvântări în anumite ocazii speciale. Ei trebuie să fie câștigați pentru Hristos și, în loc să se cheltuiască timp, bani și efort pentru etalare, fiecare efort depus să fie pentru a strânge snopi pentru seceriș.PFE 253.1

Se pare că mulți cred că esențial pentru lucrarea școlii de Sabat este să organizeze școala și să-i antreneze pe elevii acesteia, astfel încât ei să acționeze în conformitate cu un anumit set de ceremonii și forme; și că dacă se găsesc persoane care să lucreze ca instructori, școala de Sabat va merge de la sine fără probleme. Adesea sunt aleși ca instructori persoane care nu pot conduce suflete la Hristos deoarece Domnul Hristos nu reprezintă ceva de mare preț pentru propriile lor suflete; iar toți aceia care nu apreciază valoarea unui suflet lucrând pentru acesta așa cum ar fi lucrat Hristos pentru el nu vor face altceva decât să îndepărteze oamenii de Hristos. “Cine nu lucrează cu Mine risipește.” Dacă instructorii nu au pe suflet povara de a-i conduce pe oameni la Hristos, aceștia vor crește indiferenți față de adevăr; vor deveni nemulțumiți, iar atmosfera pe care o vor degaja în jurul lor va îndepărta sufletele de la Hristos. Și cu astfel de elemente în școala de Sabat, aceasta se va confrunta tot timpul cu dificultăți; căci atunci când instructorii se angajează în lucrare fără să aibă interes față de aceasta, elevii se vor molipsi de același spirit.PFE 254.1

Însă chiar dacă aceste greutăți există, sunt ele îndreptățite să înlăture organizația? Eu sunt sigură că Domnul a rânduit organizația pentru a ne ajuta spre desăvârșire, iar faptul că există lucruri descurajatoare în lucrare nu trebuie să fie socotite un motiv suficient pentru a susține desființarea organizației. Ne-a fost dată multă lumină cu privire la organizarea bisericii și, cu toate acestea, trebuie să luptăm mereu pentru a desăvârși organizația; însă, în cele din urmă, biruința a fost câștigată și oare vom permite ca biserica să fie dezorganizată datorită indiferenței, formalismului și mândriei? Să ne întoarcem la dezordine pentru că membrii neconsacrați ai bisericii folosesc în lucrare planul și modelul de lucru omenesc și încearcă să adapteze biserica la standardul popular?PFE 254.2

Este adevărat că simplitatea și adevărata evlavie s-au pierdut în mare măsură în cadrul bisericii și mulți din cei ce pretind că sunt urmași ai lui Hristos sunt atât de orbiți, încât socotesc câștigul evlavie și își consacră puterile lucrurilor vremelnice. Ei nu realizează că toată puterea lor intelectuală o datorează lui Hristos, care i-a răscumpărat, și că ei ar trebui să-I dedice Lui cele mai bune eforturi ale gândirii, în vederea înaintării cauzei Sale. Însă, în loc să-și folosească ideile strălucite, clare, pentru avansarea lucrării, pentru a întări și binecuvânta biserica, ei își consacră toate puterile pentru înaintarea propriilor lor interese. Ei nu adună împreună cu Hristos, ci risipesc de la El prin cuvintele și faptele lor. Ei își înconjoară sufletele cu o atmosferă dăunătoare spiritualității. Ei susțin că sunt urmași ai lui Hristos, însă nu Îl cunosc prin experiență personală. Ei nu pun religia în practică. Ei nu caută să fie creștini cu aceeași ardoare cu care vor să învețe să progreseze în cele vremelnice. Ei susțin că doresc înaintarea adevărului; însă este evident că acesta este lăsat în curtea de afară; căci nu are putere sfințitoare asupra vieții și caracterului. Ei nu își dau seama ce interese sunt în joc; căci ei pun în pericol atât mântuirea propriilor lor suflete, cât și a altora. Ei nu conștientizează faptul că, pentru a fi o mireasmă de viață spre viață, trebuie să se lase învățați și disciplinați spiritual în școala lui Hristos. Fără această disciplină spirituală, ei devin ineficienți, ignoranți și subdezvoltați și nu simt nevoia de instruire spirituală, de dobândirea de cunoștințe care să-i învrednicească să ocupe poziții în care să aibă influență și să fie utili. Dacă ei nu se consacră cu totul lui Dumnezeu, devenind elevi în școala Sa, ei vor face o lucrare la întâmplare, dăunătoare bisericii.PFE 254.3

Însă, datorită influenței acestor persoane neconsacrate, să ne permitem noi să facem pași înapoi și să îndepărtăm acele metode care ne-au costat atât de mult pentru a clădi și să devenim noi adepții ideii că organizația este o greșeală? Noi nu îndrăznim să facem acest lucru. Sunt încă multe lucruri care trebuie puse în ordine; căci unele lucruri de mică importanță sunt socotite de mare însemnătate, în timp ce alte lucruri de o mare valoare sunt neglijate și sunt considerate ca fiind neesențiale. Mințile oamenilor au nevoie de instruire atât în ce privește educația, cât și în cele spirituale pentru a se dezvolta armonios; căci fără educație, oamenii nu pot fi acceptați în poziții de încredere.PFE 255.1

Cartea cea mare în privința educației este Biblia, dar, cu toate acestea, este puțin citită și pusă în practică. Oh, cât de bine ar fi ca fiecare să caute să facă tot ce îi stă în putere, să folosească cel mai bine toate ocaziile pe care le are, punându-și ca țintă să folosească toată puterea pe care i-a dat-o Dumnezeu, nu numai pentru înaintarea treburilor sale vremelnice, dar și a celor spirituale. Oh, dacă toți ar căuta cu stăruință să știe ce este adevărul, să studieze cu seriozitate pentru a avea un limbaj corect și voci cultivate pentru a putea prezenta adevărul în toată frumusețea măreției și nobleții sale! Nimeni să nu-și imagineze că așa, pur și simplu, va fi luat de curent și va ajunge în poziții de încredere. Dacă oamenii doresc să fie folosiți pentru lucrarea lui Dumnezeu, atunci să-și pună la muncă toate puterile, să-și concentreze mintea și să se poarte cu seriozitate. Satana este acela care dorește ca oamenii să fie ignoranți și ineficienți și să se dezvolte unilateral, nefiind în stare niciodată să îndrepte ceea ce nu au făcut. El vrea ca oamenii să-și dezvolte doar anumite capacități, în timp ce altele rămân nefolosite, astfel mintea ajungând să-și piardă tăria, când, de fapt, sunt atâtea de făcut, iar ei nu le pot face față. Dumnezeu dorește ca oamenii să facă tot ceea ce pot mai bine, iar în timp ca Satana trage mintea într-o direcție, Isus o trage în cealaltă direcție.PFE 256.1

Când adevărul este primit în inimă, el își începe lucrarea de curățire și sfințire a celui ce îl primește. Acela care îndrăgește adevărul nu va simți că nu mai are nevoie să fie iluminat, ci, dacă el trăiește adevărul în viața practică, va realiza că are continuu nevoie de lumină pentru a putea crește în cunoștință. Pe măsură ce adevărul este tot mai prezent în viața sa, el va conștientiza adevărata lui ignoranță și se va simți tot mai mult nevoia unei educații complete pentru a putea înțelege cum să-și folosească cel mai bine capacitățile pe care le are.PFE 256.2

Există o mare lipsă de educație între noi și nu avem oameni suficient de instruiți pentru a conduce școlile de Sabat și comunitățile noastre. Mulți dintre cei care cunosc adevărul nu îl înțeleg suficient, încât să-l poată prezenta. Ei nu sunt pregătiți să prezinte adevărul în așa fel, încât caracterul măreț, sacru, al acestuia să fie clar pentru oameni. În loc de mai puțină disciplină, ei au nevoie de mai multă instruire corespunzătoare. Este imposibil să prevedem în ce loc vom fi chemați. Poate vor fi situații în care este nevoie de un discernământ rapid și de argumente bine echilibrate și de aceea este pentru slava lui Dumnezeu să avem cât mai mulți lucrători instruiți în rândurile noastre; ei trebuie să fie capabili să prezinte adevărul în mod clar, inteligent, iar prezentarea adevărului să fie cât mai lipsită de greșeli.PFE 256.3

Adevărata educație, atunci când mintea se află sub influența stăpânitoare a Duhului lui Dumnezeu, este de mare importanță și fiecare în mod individual trebuie să învețe să aprecieze corect capacitățile care i-au fost date de Dumnezeu; și prin punerea în practică a cunoștinței pe care o câștigă, el poate, prin influența propriului său caracter, să imprime și în mintea altora nevoia instruirii pentru a-L sluji pe Hristos și de a-i conduce și pe aceștia să urmeze exemplul Său. Există mult de făcut în lume și nu este folositor să așezăm necunoscători să lucreze în acele probleme care sunt de cea mai mare importanță. Apatia, indolența și lipsa de atenție manifestate cu privire la educație sunt uluitoare, și acest lucru este foarte mult pe placul lui Satana. Dumnezeu dorește ca noi să ne trezim din această indiferență și să nu mai îngăduim puterilor intelectuale să fie irosite și să degenereze în neîndemânare. Oamenii trebuie să prețuiască talentele care le-au fost încredințate și să folosească ocaziile pe care le au la îndemână. Fie ca puterile minții să fie puse la lucru și, prin exercițiu viguros, mintea să se dezvolte.PFE 257.1

Mai mult decât oricând înainte, este nevoie ca tinerii și tinerele noastre să fie calificați intelectual pentru lucrare. școlile noastre de Sabat au nevoie nu doar de lucrători intelectuali, ci și spirituali, iar mintea își primește tonusul și eficiența prin disciplină serioasă. Prin studiu superficial, mintea își pierde treptat puterea și degenerează în debilitate mintală, imbecilitate, și nu mai este în stare de nici un efort obositor. Însă educația îi pregătește pe oameni pentru orice domeniu al lucrării din acest timp. Disciplina deplină, ordinea, sub ochii unui profesor înțelept, este de mai mare valoare decât aptitudinile și înzestrarea naturală fără disciplină.PFE 257.2

Domnul a arătat cât îl prețuiește El pe om prin faptul că L-a dat pe singurul Său Fiu pentru a-l răscumpăra. Satana i-a arătat și el prețuirea față de capacitățile instruite și sfințite prin metodele ingenioase prin care caută să distragă mintea și inima unui astfel de om pentru a nu-L sluji pe Dumnezeu și pentru a-l conduce în rândurile celor apostaziați. Sub înfățișarea unui înger de lumină, el îi atrage pe oameni cu insinuările lui să-l slujească pe el;căci el știe că un bărbat sau o femeie educată, când nu este sub stăpânirea Duhului lui Dumnezeu, îi poate fi de mare folos. El îi va urmări pe elevi și studenți cu ispite înșelătoare, căutând să-i facă să se mândrească cu realizările lor și să-și închipuie că sunt persoane importante, că pot avea încredere în ei înșiși și că pot umbla în lumina propriei lor candele. Astfel, ei sunt determinați să-și îndepărteze sufletul de Dumnezeu, care este Izvorul oricărei lumini și cunoștințe, și, pentru a se înălța pe ei înșiși, să se unească cu Satana, inițiatorul oricărui păcat.PFE 258.1

Temerea de Domnul este începutul oricărei înțelepciuni; și când nu există dependență de Dumnezeu, rezultatul educației este doar înălțarea lipsei de evlavie. Motivul pentru care biserica este slabă și ineficientă este lipsa harului lui Hristos în mijlocul acelora care susțin adevărul pentru aceste timpuri. Dacă Domnul vorbește prin mine, atunci vă spun că păcatul, în toate formele lui, este prezent în viața acelora care pretind că sunt copii ai lui Dumnezeu; și dacă nu se despart de Satana și nu se agață de Domnul Isus, neprihănirea noastră, blestemul lui Dumnezeu va fi asupra celor care au avut o mare lumină și, cu toate acestea, au ales să umble în întuneric. “Atunci Isus a început să mustre cetățile în care fuseseră făcute cele mai multe din minunile Lui, pentru că nu se pocăiseră. Vai de tine, Horazine!” a zis El. “Vai de tine, Betsaido! Căci dacă ar fi fost făcute în Tir și Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit cu sac și cenușă. De aceea vă spun că, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru Tir și Sidon decât pentru voi. Și tu, Capernaume, vei fi înălțat oare până la cer? Vei fi pogorât până în locuința morților; căci dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ar fi rămas în picioare până în ziua de azi. De aceea, vă spun că în ziua judecății va fi mai ușor pentru ținutul Sodomei decât pentru tine.” (Matei 11, 20-24.)PFE 258.2

Este un lucru înfricoșător să ai o lumină mare și să fii binecuvântat, să ai multe ocazii și privilegii și, cu toate acestea, să nu le folosești spre mântuire. Cei care nu folosesc spre mântuire ocaziile pe care le au vor fi condamnați de către privilegiile pe care li le-a dat Dumnezeu; însă cei care umblă în lumină vor avea și mai multă lumină. Aceia care au avut lumina adevărului și totuși nu au umblat în lumină se află sub aceeași sentință a condamnării cum au fost Horazinul și Betsaida. Oare să nu luăm seama la aceste avertismente? Să nu acordăm atenție acestor sfaturi? În viitorul apropiat, se va vedea cine a umblat umil cu Dumnezeu și cine a ascultat de poruncile Lui. Cei care au umblat în lumina propriei lor candele vor zăcea în nenorocire. Se va vedea că au făcut o teribilă greșeală. Oh, să ne trezim! Lumina strălucește acum; să lăsăm ferestrele minții și ale inimii deschise pentru a spune bun-venit razelor trimise de cer. Va spune oare Domnul Isus despre cei care pretind a crede adevărul și totuși nu umblă în lumina lui, “cu privire la ei se împlinește profeția lui Isaia care zice: ‘Veți auzi cu urechile voastre și nu veți înțelege, veți privi cu ochii voștri și nu veți vedea. Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, și-au închis ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu și să-i vindece’”? (Matei 13, 14.15.) — Christian Education, 140 (1893).PFE 259.1