Valoarea studierii Bibliei

“Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire; pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună”. (2 Timotei 3, 16.17.) Cuvântul lui Dumnezeu este ca o vistierie, conținând tot ce este necesar pentru desăvârșirea omului lui Dumnezeu. Noi nu prețuim Biblia așa cum ar trebui. Noi nu evaluăm bogățiile ei la justa lor valoare și nici nu suntem conștienți de necesitatea de a cerceta Scripturile pentru noi înșine. Oamenii neglijează studiul Cuvântului lui Dumnezeu pentru a îndeplini cine știe ce lucru vremelnic sau pentru vreo plăcere. Lucruri de mică valoare sunt aduse ca scuză pentru ignorarea Scripturilor, date prin inspirație de către Dumnezeu. Însă orice lucru care are caracter vremelnic trebuie mai degrabă lăsat deoparte decât a neglija acest studiu atât de important, care ne face înțelepți în vederea dobândirii vieții veșnice!PFE 123.1

Mă doare inima când văd cum oameni care pretind că așteaptă revenirea lui Isus își cheltuiesc timpul și talanții cu cărți banale, care nu conțin nimic cu privire la adevărurile speciale pentru timpul nostru — cărți de povești, biografii, cărți ce conțin teorii și speculații omenești. Lumea este plină de astfel de cărți; se găsesc pretutindeni; însă se pot oare angaja urmașii lui Hristos într-o lucrare atât de obișnuită când există o nevoie stringentă după adevărul lui Dumnezeu la orice pas? Nu este misiunea noastră să răspândim asemenea cărți. Sunt mii de oameni care fac acest lucru, care oricum nu știu să facă altceva mai bun. Noi avem o misiune bine definită și nu trebuie să o pierdem din vedere pentru lucruri periferice, secundare, folosind oameni și mijloace pentru a aduce în atenția oamenilor cărți care nu au legătură cu adevărul prezent.PFE 123.2

Vă rugați voi pentru înaintarea adevărului? Atunci lucrați pentru el și arătați că rugăciunile voastre se înalță din inimi sincere și serioase. Dumnezeu nu face minuni acolo unde a pus la îndemână mijloace prin care lucrarea poate fi îndeplinită. Folosiți-vă timpul și talentele voastre în slujba Sa și El nu Se va da înapoi să vi Se alăture. Dacă țăranul nu ară și nu seamănă, Dumnezeu nu va face o minune prin care să anuleze rezultatele neglijenței lui. Timpul secerișului găsește câmpul fără rod — nu sunt snopi de cules, nu sunt grâne de strâns în hambar. Dumnezeu a dat sămânță și pământ, soare și ploaie; dacă ar fi folosit mijloacele pe care le-a avut la îndemână, agricultorul ar fi primit corespunzător cu ceea ce ar fi semănat și cu truda lui.PFE 123.3

Există legi mărețe care guvernează lumea naturii, iar lucrurile spirituale sunt controlate de principii la fel de sigure; mijloacele trebuie întrebuințate pentru un anumit scop, dacă se doresc rezultate. Cei care nu fac ei înșiși eforturi hotărâte nu lucrează în armonie cu legile lui Dumnezeu. Ei nu folosesc ceea ce le-a pus la dispoziție Tatăl ceresc și nu se pot aștepta să primească înapoi decât lucruri mediocre. Duhul Sfânt nu-i constrânge pe oameni să întreprindă o anumită acțiune. Noi suntem agenți morali liberi; iar când avem argumente suficiente cu privire la datoria noastră, suntem lăsați să decidem singuri ce vrem să facem.PFE 124.1

Tu, care aștepți trândăvind ca Dumnezeu să facă o minune pentru a lumina lumea cu privire la adevăr, vreau să te întreb dacă ți-ai folosit mijloacele pe care ți le-a dat Dumnezeu pentru înaintarea cauzei Sale. Tu, care te rogi pentru lumină și adevăr din cer, ai studiat Scriptura? Ai însetat tu după “laptele cel sincer al cuvântului”, pentru ca să poți crește prin el? Te-ai supus tu însuți poruncii care spune: “asta să faci”, “asta să nu faci”? Acestea sunt cerințe clare și nu este loc pentru lenevie în viața creștinului. Tu, care te plângi de sărăcia ta spirituală, cauți să cunoști și să împlinești voia lui Dumnezeu? Te străduiești tu să intri pe poarta cea strâmtă? Există de lucru, foarte mult de lucru, pentru Domnul. Relele pe care le condamnă Cuvântul lui Dumnezeu trebuie biruite. Tu singur trebuie să lupți contra lumii, împotriva firii pământești și împotriva diavolului. Cuvântul lui Dumnezeu este numit “sabia Duhului” și tu trebuie să devii iscusit în folosirea ei, dacă vrei să-ți croiești drum printre oștile împotrivitoare și dușmane prin întuneric.PFE 124.2

Smulge-te și ține-te cât mai departe de prietenii care îți pot face rău. Prețuiește privilegiul slujirii lui Hristos și fă din aceasta un scop bine definit, și anume de a-L lăsa pe El să te curețe de orice întinăciune a firii și a duhului. Viața veșnică merită să fie dobândită de toți și Domnul Isus a spus: “Cine nu lasă tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu”. Cel care nu face nimic, ci așteaptă să fie constrâns prin vreun mijloc supranatural, va continua să aștepte în letargie și întuneric. Dumnezeu a dat Cuvântul Său. Dumnezeu vorbește sufletului tău printr-un limbaj care nu greșește. Oare cuvântul gurii Lui nu este suficient pentru a-ți arăta care este datoria și a te îndemna să o aduci la îndeplinire?PFE 125.1

Cei care cercetează cu umilință și cu rugăciune Scripturile, pentru a cunoaște și a face voia lui Dumnezeu, nu vor avea îndoieli cu privire la obligațiile lor față de Dumnezeu. Pentru că “dacă cineva dorește să facă voia Sa, va cunoaște învățătura”. Dacă vreți să cunoașteți taina evlaviei, trebuie să urmați cuvântul clar al adevărului — simțind sau nu, cu sentiment sau fără sentiment. Ascultarea trebuie să existe din principiu, iar calea cea dreaptă trebuie urmată în toate împrejurările. Acesta este caracterul pe care îl dorește Dumnezeu în vederea mântuirii. Testul pentru un creștin autentic este dat în Cuvântul lui Dumnezeu. Domnul Isus spune: “Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele”. “Cine are poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește; iar cel care Mă iubește pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu și Eu îl voi iubi și Mă voi face cunoscut lui ... cine Mă iubește, va păzi cuvintele Mele și Tatăl Meu îl va iubi și Noi vom veni la el și vom cina cu el. Cine Mă iubește nu va desconsidera cuvintele Mele; și cuvântul pe care-l auziți nu este de la Mine, ci de la Tatăl Meu care M-a trimis pe Mine.”PFE 125.2

Acestea sunt condițiile pe baza cărora sufletele vor fi alese pentru viața veșnică. Ascultarea de poruncile lui Dumnezeu va constitui dovada că ai dreptul la o moștenire împreună cu sfinții în lumină. Dumnezeu cere desăvârșirea caracterului; și oricine dorește aceasta, prin harul lui Hristos, trebuie să atingă standardul cerinței Sale și va avea intrare liberă în împărăția slavei. Toți cei care vor să atingă acest standard în ceea ce privește caracterul va trebui să-și folosească mijloacele pe care le au de la Dumnezeu pentru acest scop. Dacă vreți să moșteniți odihna care rămâne pentru copiii lui Dumnezeu, trebuie să deveniți împreună lucrători cu Dumnezeu. Trebuie să duceți jugul lui Hristos — să purtați povara Lui, crucea Lui. Trebuie să fiți perseverenți pentru “a vă întări chemarea și alegerea voastră”. Cercetați Scripturile și veți vedea că nici un fiu sau fiică a lui Adam nu este mântuit dacă nu ascultă de Legea lui Dumnezeu. Lumea nu ține cont de Legea lui Dumnezeu; însă creștinii sunt chemați să se sfințească prin ascultarea de adevăr. Dacă vor să poarte cununa, ei trebuie să ducă crucea.PFE 125.3

Biblia este singura regulă de credință și învățătură. și nu există nimic care să dea atâta putere minții așa cum o face studiul Cuvântului lui Dumnezeu. Nici o altă carte nu are atâta putere de a înnobila gândurile, de a da tărie facultăților mintale ca adevărurile vaste, înălțătoare, ale Bibliei. Dacă Cuvântul lui Dumnezeu ar fi studiat așa cum trebuie, oamenii ar avea o minte mai cuprinzătoare, un caracter mai nobil și consecvență în scopuri, lucruri care sunt rar întâlnite în aceste timpuri. Mii de oameni din cei care slujesc la altar sunt lipsiți de calitățile esențiale ale minții și caracterului, deoarece nu se dedică studiului Scripturii. Ei sunt mulțumiți cu o cunoaștere superficială a adevărurilor atât de adânci în însemnătate; și ei preferă să meargă mai departe, pierzând mult pe toate planurile, în loc să caute cu stăruință comoara ascunsă.PFE 126.1

Cercetarea adevărului îl va răsplăti pe cel ce caută la orice pas și fiecare descoperire îi va deschide câmpuri mai bogate de investigare. Oamenii sunt schimbați în funcție de ceea ce gândesc. Dacă gânduri și lucruri obișnuite captivează atenția, omul respectiv va fi unul obișnuit. Dacă este neglijent și nu dorește să dobândească decât o cunoaștere superficială a adevărului lui Dumnezeu, el nu va primi binecuvântările bogate pe care Dumnezeu vrea să i le acorde cu plăcere. Este o lege a minții aceea că ea se va îngusta sau se va dezvolta în funcție de însemnătatea lucrurilor cu care se ocupă. Puterile minții vor fi cu siguranță restrânse și își vor pierde capacitatea de a pricepe însemnătatea adâncă a Cuvântului lui Dumnezeu, dacă nu sunt puse cu tărie și în mod consecvent la lucru în cercetarea adevărului. Mintea se va dezvolta dacă va fi folosită pentru a face conexiuni între subiectele Bibliei, comparând text cu text și lucrurile spirituale cu cele spirituale. Să treacă dincolo de ceea ce este la superficial; cele mai bogate comori ale gândirii îl așteaptă pe cercetătorul iscusit și silitor.PFE 126.2

Cei care îi învață pe alții cea mai importantă solie care a fost dată vreodată lumii trebuie să-și disciplineze mintea pentru a înțelege semnificația acesteia. Tema mântuirii necesită cel mai profund studiu, iar adâncimile ei nu vor fi niciodată pe deplin explorate. Nu trebuie să te temi că vei epuiza pe deplin această minunată temă. Adapă-te cât poți de mult din fântâna mântuirii. Du-te tu însuți la fântână, pentru ca să poți fi înviorat și pentru ca Isus să facă din tine un izvor de apă care să țâșnească în viața veșnică. Numai adevărul și religia Bibliei vor putea trece cu bine testul judecății. Noi nu trebuie să interpretăm Cuvântul lui Dumnezeu după cum ne place, după interese lumești, ci să ne întrebăm în mod cinstit: “Ce vrei Tu să fac?” “Voi nu sunteți ai voștri, căci ați fost cumpărați cu un preț.” Și cu ce preț! Nu “cu lucruri pieritoare, ca argintul și aurul ... ci cu sângele cel prețios al lui Hristos”. Când omul a fost pierdut, Fiul lui Dumnezeu a spus: Eu îl voi răscumpăra, voi deveni siguranța și înlocuitorul lui. El a lăsat la o parte veșmântul Său împărătesc, și-a îmbrăcat divinitatea cu umanitate, S-a dat jos de pe tronul regesc, ca să poată ajunge până la cea mai de jos treaptă a nenorocirii și ispitirii omenești, să poată ridica din nou natura noastră decăzută și să facă posibil ca noi să devenim biruitori, fii ai lui Dumnezeu, moștenitori ai împărăției veșnice. Să lăsăm noi atunci oare ca vreun lucru pământesc să ne îndepărteze de pe calea adevărului? Să nu probăm noi orice învățătură și teorie, supunând-o testului Cuvântului lui Dumnezeu?PFE 127.1

Noi nu trebuie să îngăduim nici unui motiv vremelnic să ne îndepărteze de la cercetarea amănunțită a adevărului Bibliei. Părerile și obiceiurile oamenilor nu trebuie primite ca fiind autoritate divină. Dumnezeu ne arată în Cuvântul Său care este toată datoria omului și noi nu trebuie să ne lăsăm îndepărtați de la marele standard de neprihănire. El a trimis pe unicul Lui Fiu născut ca să fie exemplul nostru și ne-a poruncit să-L ascultăm și să-L urmăm. Noi nu trebuie să ne lăsăm influențați să ne îndepărtăm de adevăr așa cum este el în Isus, deoarece oamenii mari și buni cu adevărat își extrag ideile din declarațiile clare ale Cuvântului lui Dumnezeu.PFE 128.1

Lucrarea lui Hristos este de a-i scoate pe oameni din mijlocul a ceea ce este fals și imitație la ceea ce este adevărat și autentic. “Cel care Mă urmează nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.” Nu este nici un pericol de a greși, atâta vreme cât mergem pe urmele pașilor Celui care este “Lumina lumii”. Trebuie să facem faptele lui Hristos. Trebuie să ne angajăm cu toată inima și cu tot sufletul în slujirea Lui; trebuie să cercetăm cuvântul vieții și să-l prezentăm și altora. Trebuie să-i educăm pe oameni să realizeze importanța învățăturilor pe care le conține Biblia și primejdia de a devia de la poruncile sale clare.PFE 128.2

Evreii au fost induși în eroare și ruină și au ajuns să-L respingă pe Domnul slavei pentru că ei nu au cunoscut nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. O mare lucrare stă în fața noastră: să-i călăuzim pe oameni să facă din Cuvântul lui Dumnezeu regula vieții lor și să nu facă nici un compromis cu ceea ce constituie tradiție sau obicei și să umble în toate poruncile și rânduielile Domnului. — The Review and Herald, 17 iulie, 1888.PFE 128.3