Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Principiile fundamentale ale educaţiei creştine

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Cărțile în școlile noastre

    În lucrarea de educare a tinerilor din școlile noastre, este dificil să menții influența Duhului lui Dumnezeu și în același timp să te conduci după principii greșite. Lumina care strălucește asupra acelora care au ochi să vadă nu poate fi amestecată cu întunericul ereziei și erorii care se găsește în atât de multe din manualele recomandate studenților din colegiile noastre. Atât profesorii, cât și elevii au considerat că, pentru a dobândi educație, este necesar să studieze operele scriitorilor care învață necredincioșia, pentru că lucrările lor conțin ceva perle de gândire. Însă cine este cel care le-a inspirat? Dumnezeu și numai Dumnezeu, pentru că El este sursa oricărei lumini. Oare toate lucrurile esențiale pentru sănătate, pentru creșterea noastră spirituală și pentru natura morală nu se găsesc în paginile scrierilor sfinte? Nu este oare Domnul Hristos capul nostru care trăiește? Și oare nu trebuie să creștem până la statura deplină de bărbați și femei? Oare ar putea un izvor necurat să îndulcească apele? De ce trebuie să ne bălăcim prin mulțimea de greșeli conținute în lucrările păgânilor și necredincioșilor, de dragul de a obține beneficiul câtorva adevăruri intelectuale, când avem la dispoziția noastră tot adevărul?PFE 167.1

    Omul nu poate face nimic bun fără Dumnezeu. El este sursa oricărei raze de lumină care străpunge întunericul lumii. Tot ce este de valoare vine de la Dumnezeu și Îi aparține Lui. Există un motiv datorită căruia agenții vrăjmașului dau dovadă uneori de o înțelepciune remarcabilă. Satana însuși a fost educat și disciplinat în curțile cerești și el știe ce este bine și ce este rău. El amestecă ceea ce este de valoare cu ceea ce este pervertit, și aceasta îi dă puterea de a-i înșela pe fiii oamenilor. Însă oare pentru că Satana a furat din cer podoaba pe care o avea ca să poată exercita influență asupra domeniilor pe care le-a uzurpat, cei care stăteau în întuneric, dar au văzut o mare lumină, să se întoarcă ei oare de la lumină și să fie de partea întunericului? Oare cei care au cunoscut cuvintele lui Dumnezeu pot să le recomande elevilor și studenților noștri cărți care exprimă sentimente păgâne sau de necredincioșie, pentru ca aceștia să devină inteligenți? Satana are agenții lui, educați după metodele lui, inspirate de spiritul lui și adaptate lucrărilor lui; însă să colaborăm noi cu ei? Oare noi, creștini fiind, să recomandăm lucrările lui ca fiind valoroase, chiar esențiale, pentru dobândirea unei educații?PFE 167.2

    Domnul Însuși a avut în vedere ca să fie întemeiate școli pentru a se putea dobândi cunoștința cea adevărată. Nici un profesor din școlile noastre nu ar trebui să sugereze ideea că, pentru a avea o educație corespunzătoare, este esențial să se studieze manuale care exprimă părerile celor păgâni și necredincioși. Studenții care sunt astfel educați nu pot deveni educatori competenți; căci ei sunt îndopați cu sofismele vrăjmașului. Studiul lucrărilor care exprimă în vreun fel puncte de vedere ale necredincioșilor este ca și cum ai lucra cu mâinile pe cărbuni negri; căci omul nu se poate să nu-și mânjească mintea atâta timp cât este încrezător. Îndreptându-ne spre asemenea surse de cunoaștere, nu ne întoarcem noi oare de la zăpada curată a Libanului ca să bem din apa tulbure din vale?PFE 168.1

    Oamenii care se îndepărtează de la cunoașterea lui Dumnezeu și-au pus mințile sub controlul stăpânului lor, Satana, iar acesta îi instruiește ca să fie slujitorii lui. Cu cât sunt aduse în fața tinerilor mai puține lucrări ale celor necredincioși, cu atât va fi mai bine. Îngerii cei răi sunt mereu în alertă pentru a înălța înaintea tinerilor lucrări care le vor vătăma mintea și, pe măsură ce sunt citite cărți care exprimă vederi păgâne și necredincioase, acești agenți nevăzuți ai răului caută să trezească în cei care le studiază un spirit de îndoială și necredință. Cei care se adapă din aceste ape necurate nu însetează după apa vieții; căci ei sunt satisfăcuți cu rezervoarele crăpate ale lumii. Ei consideră că dețin comorile cunoștinței, când, de fapt, ei strâng doar lemn, fân și paie, lucruri care nu merită să fie nici câștigate, nici păstrate. Felul în care se apreciază pe ei înșiși, ideea că o cunoaștere superficială a lucrurilor constituie educație, îi face să fie înfumurați și mulțumiți de sine, când ei sunt de fapt așa cum erau fariseii, care nu cunoșteau nici Scriptura, nici puterea lui Dumnezeu.PFE 168.2

    O, de-ar prețui tinerii noștri cunoștința care este nepieritoare, pe care o pot lua cu ei în viața veșnică, acea cunoștință care este simbolizată prin aur, argint și pietre prețioase! Profesorii și învățătorii care se consideră înțelepți nu știu nimic din ceea ce ar trebui să cunoască. Ei au nevoie să învețe blândețea și umilința în școala lui Hristos, pentru ca să poată prețui cum se cuvine ceea ce este valoros în ochii cerului. Aceia care primesc o educație deosebită, o educație care va dura cât veșnicia, nu vor fi priviți ca cei mai învățați oameni ai lumii. Însă Scripturile spun că “frica de Domnul este începutul înțelepciunii”. Acest mod de cunoaștere este considerat ca fiind mediocru în ochii lumii și cu toate acestea este esențial ca fiecare tânăr să ajungă înțelept în ce privește cunoașterea Scripturilor, dacă dorește să aibă viața veșnică. Apostolul spune: “Toată Scriptura este dată prin inspirație de către Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire; pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună”. Cât sunt de cuprinzătoare aceste cuvinte! Să căutăm cu toții să aprofundăm înțelesul puterilor, însemnătatea Cuvântului lui Dumnezeu. O lectură superficială a Cuvântului inspirat nu va fi de prea mare folos, căci orice afirmație făcută pe paginile cărții sfinte necesită o meditație profundă. Este adevărat că anumite pasaje nu cer o concentrare tot atât de profundă ca altele; căci ceea ce vor să spună acele pasaje este mai evident. Însă cercetătorul Cuvântului lui Dumnezeu va căuta să înțeleagă mesajul unui pasaj în legătură cu altul, până când lanțul adevărului se clarifică în viziunea sa. După cum filoanele minereurilor prețioase nu se află la suprafața pământului, ci în adânc, la fel bogățiile spirituale sunt ascunse în paginile scrierilor sfinte și necesită mult efort mintal și multă rugăciune pentru a putea descoperi înțelesul ascuns al Cuvântului lui Dumnezeu. Fie ca fiecare elev care prețuiește comoara cerească să-și pună la lucru puterile mintale și spirituale și să se afunde tot mai adânc în mina adevărului, pentru a putea dobândi aurul ceresc — acea înțelepciune care îl va face înțelept în vederea mântuirii.PFE 169.1

    Dacă jumătate din zelul manifestat în căutările de a înțelege ideile strălucite ale diverșilor autori necredincioși ar fi manifestat în studierea planului de mântuire, mii dintre cei care acum sunt în întuneric ar fi încântați de înțelepciunea, puritatea și calitatea lucrurilor pe care le-a făcut Dumnezeu în favoarea noastră; ar părăsi preocuparea pentru ei înșiși și ar fi uimiți și s-ar minuna de iubirea lui Dumnezeu, care a dat pe singurul Său Fiu născut pentru un neam decăzut. Oare cum se face că atât de mulți se mulțumesc să bea din apele tulburi din valea plângerii, în loc să-și împrospăteze sufletele din izvoarele de viață din munți? Profetul întreabă: “Va lăsa omul zăpada Libanului care vine de pe stânci în câmpie? Sau vor fi uitate apele reci care vin din alte locuri?” Dumnezeu răspunde: “Poporul Meu M-a uitat și au ars tămâie pe altarul mândriei, ceea ce a făcut ca picioarele să li se împleticească, părăsind cărările cele vechi.”PFE 170.1

    Este un lucru trist că bărbați cărora li s-au încredințat capacități deosebite spre a fi folosite în slujba lui Dumnezeu și-au înjosit puterile punându-le în slujba răului și și-au așezat talentele la picioarele vrăjmașului. Ei s-au supus celei mai înjositoare robii a prințului răului și au refuzat să-I slujească lui Hristos, acest lucru părându-li-se neplăcut și înjositor. Ei au privit lucrarea slujitorului lui Hristos ca pe o lucrare mai prejos de ambiția lor, care necesita renunțarea la o parte din pretențiile lor, un fel de sclavie care le-ar înrobi puterile și ar îngusta cercul lor de influență. Cel care a făcut un sacrificiu infinit pentru a-i elibera din robia păcatului a fost așezat deoparte ca fiind nedemn de cele mai mari eforturi ale lor și de slujirea cea mai înaltă.PFE 170.2

    Acești oameni și-au primit talentele de la Dumnezeu și orice nestemată a gândirii, pentru care au fost apreciați ca meritând atenția cercetătorilor și gânditorilor, nu le aparține lor, ci Dumnezeului oricărei înțelepciuni, pe care ei nu Îl recunosc. Prin tradiție și printr-o falsă educație, acești oameni sunt înălțați și socotiți ca educatori ai lumii; însă, apelând la ei, studenții sunt în primejdia de a accepta ceea ce este întinat o dată cu ceea ce este prețios; căci cu părți din filozofia și educația adevărată sunt amestecate superstiția, raționamentul înșelător și minciuna. Acest amestec este otrăvitor pentru suflet și distruge credința în Dumnezeul adevărului. Cei care însetează după cunoaștere nu trebuie să se ducă la aceste fântâni otrăvite, căci ei sunt invitați să vină la fântâna vieții și să bea de acolo cât vor. Cercetând Cuvântul lui Dumnezeu, ei pot găsi comoara ascunsă a adevărului, care a fost mult timp îngropată sub molozul minciunii, tradiției omenești și părerilor oamenilor.PFE 170.3

    Biblia este marele educator; căci nu este posibil să-i studiezi cu rugăciune paginile sfinte fără să ai mintea ordonată, înnobilată, curățită și rafinată. Căci așa cum vorbește Domnul, “înțeleptul să nu se laude cu înțelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăția lui, ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere și că Mă cunoaște, că știe că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată și dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul. Iată, vin zilele, zice Domnul, când voi pedepsi pe toți cei tăiați împrejur, care nu sunt tăiați împrejur cu inima.” (Ieremia 9, 23-25.)PFE 171.1

    Cei care susțin că sunt creștini, care pretind a crede adevărul, și cu toate acestea beau din apele întinate ale necredincioșiei, și care prin cuvânt și exemplu îndepărtează și pe alții de la apele din zăpezile reci ale Libanului sunt nebuni, deși ei se socotesc înțelepți. “Ascultați Cuvântul pe care vi-l rostește, casă a lui Israel! Așa vorbește Domnul: ‘Nu vă luați după felul de viețuire al neamurilor, și nu vă temeți de semnele cerului, pentru că neamurile se tem de ele. Căci obiceiurile popoarelor sunt deșarte, ... dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu viu și un împărat veșnic. Pământul tremură de mânia Lui și neamurile nu pot să sufere urgia Lui. Așa să le vorbiți: Dumnezeii care n-au făcut nici cerurile, nici pământul, vor pieri de pe pământ și de sub ceruri. Dar El a făcut pământul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înțelepciunea Lui, a întins cerurile prin priceperea Lui. La tunetul Lui, urlă apele în ceruri; El ridică norii de la marginile pământului, dă naștere fulgerelor și ploii și scoate vântul din cămările lui. Atunci se arată omul cât este de prost cu știința lui și orice argintar rămâne de rușine cu chipul său cioplit; căci idolii lui nu sunt decât minciună, și nu este nici o suflare în ei; sunt un lucru de nimic, o lucrare înșelătoare, și vor pieri când va veni pedeapsa. Dar Cel ce este partea lui Iacov, nu este ca ei; căci El a întocmit totul și Israel este seminția moștenirii Lui: Domnul oștirilor este Numele Lui.’” (Ieremia 10, 1-16.)PFE 171.2

    “Așa vorbește Domnul: blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijine pe un muritor și își abate inima de la Domnul! Căci este un nenorocit în pustie, și nu vede venind fericirea; locuiește în locurile arse ale pustiei, într-un pământ sărat și fără locuitori. Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul și a cărui nădejde este Domnul! Căci el este ca un pom sădit lângă ape care își întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, și frunzișul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme și nu încetează să aducă roadă.... Doamne, nădejdea lui Israel! Toți cei ce Te părăsesc vor fi acoperiți de rușine. Cei ce se abat de la Mine vor fi scriși pe pământ, căci părăsesc pe Domnul, izvorul de apă vie. Vindecă-mă, Tu, Doamne, și voi fi vindecat; mântuiește-mă Tu și voi fi mântuit; căci Tu ești slava mea!”. (Ieremia 17, 5-14.)PFE 172.1

    Fie ca cei care cred în adevărul pentru acest timp să lase deoparte pe autorii care îi învață pe alții să fie necredincioși. Fie ca lucrările autorilor necredincioși să nu apară pe rafturile bibliotecilor noastre, la care au acces copiii noștri. Fie ca cei care au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și puterea lumii care va veni să nu mai considere ca fiind esențial pentru o bună educație cunoașterea scrierilor acelora care neagă existența lui Dumnezeu și care privesc cu dispreț Cuvântul Său sfânt. Nu lăsați loc agenților lui Satana din moment ce nu există nimic cu care să-și argumenteze faptele lor, nimic curat nu poate ieși din ceva necurat. The Review and Herald, 10 noiembrie, 1891.PFE 172.2

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents