Caracterul creștin exemplificat de profesori și studenți

În Numele Mântuitorului meu, fac apel la toți tinerii și tinerele care se socotesc fii și fiice ale lui Dumnezeu, să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu. Fac apel la profesorii din școlile noastre să dea un exemplu bun celor cu care vin în contact. Cei care se vor pregăti pentru a modela caracterul tinerilor trebuie să învețe în școala lui Hristos să fie blânzi și smeriți cu inima, așa cum a fost Modelul divin. În îmbrăcăminte, în comportament, în toate căile lor, ei trebuie să exemplifice caracterul creștin, relevând faptul că ei sunt călăuziți de regulile înțelepte ale marelui Învățător. Tânărul creștin trebuie instruit în mod serios să poarte răspunderi cu o inimă plină de curaj și voință puternică. El trebuie să fie pregătit să facă față încercărilor vieții cu răbdare și tărie. Ei trebuie să caute să-și formeze un caracter după modelul divin, urmând principii demne în ceea ce privește conduita și întărindu-și acele obiceiuri care să-l facă în stare să câștige cununa de biruință.PFE 191.1

În școala vieții, tinerii pot semăna semințe care să producă o recoltă nu de spini, ci de grâne prețioase pentru hambarul cerului. Nu există un timp mai favorabil decât timpul petrecut în școală, în care cunoașterea puterii harului mântuitor al lui Hristos să fie supusă principiilor legii divine și este în interesul studenților să trăiască o viață evlavioasă. Viața încununată cu biruință rezultă din legătura cu Hristos. Nici un om nu trăiește pentru el însuși. Viața noastră este întrețesută cu a tuturor celorlalți în țesătura omenirii și voi trebuie să fiți conlucrători cu Dumnezeu pentru mântuirea celor care pier în nenorocire și ruină. Voi trebuie să fiți instrumente care să-i influențeze pe toți cei cu care vă asociați pentru o viață mai bună, pentru a îndrepta mințile oamenilor către Isus.PFE 191.2

Ioan scrie: “V-am scris, tinerilor, pentru că sunteți tari și Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi și ați biruit pe cel rău”. (1 Ioan 2, 14 u.p.). Iar Pavel îl îndeamnă pe Tit să le poruncească tinerilor să fie “cumpătați”. (Tit 2, 6.) Înălțați-vă sufletul ca să fiți cum a fost Daniel, un slujitor credincios, statornic, al Domnului oștirilor. Cumpăniți bine calea pe care merg picioarele voastre; căci vă aflați pe un loc sfânt și îngerii lui Dumnezeu sunt împrejurul vostru. Este adevărat că trebuie să simțiți că aveți de urcat pe cea mai înaltă treaptă a scării în privința educației. Filozofia și educația constituie studii importante; însă sacrificiul vostru de timp și bani nu valorează nimic dacă nu veți folosi realizările voastre spre slava lui Dumnezeu și spre binele omenirii. Dacă dobândirea cunoașterii științei nu constituie un mijloc pentru atingerea celor mai înalte scopuri, ea este fără valoare. Educația care nu oferă o cunoaștere care să dureze cât veșnicia nu este de nici o valoare. Dacă nu păstrați în fața voastră cerul și viața veșnică, realizările voastre nu au o valoare de lungă durată. Însă, dacă Isus este Învățătorul vostru, nu doar într-o singură zi a săptămânii, ci în fiecare zi, în fiecare oră, veți avea aprobarea Lui în toate realizările voastre.PFE 191.3

Daniel a avut mereu ca țintă slava lui Dumnezeu și voi, de asemenea, puteți spune: Doamne, doresc să cunosc nu pentru preamărirea eului, ci pentru a împlini așteptările lui Isus, ca să-mi pot desăvârși un caracter creștin inteligent, prin harul pe care El mi l-a dat. Vor studenții noștri să fie credincioși față de principii așa cum a fost Daniel?PFE 192.1

În viitor, va fi o nevoie mult mai mare de bărbați și femei cu pregătire școlară decât a fost în trecut; căci câmpuri largi se deschid în fața noastră, albe, gata pentru seceriș. În aceste câmpuri, voi puteți fi împreună lucrători cu Dumnezeu. Însă, dacă sunteți iubitori mai mult de plăceri decât de Dumnezeu, dacă sunteți nestatornici, dacă îngăduiți ocaziilor de aur să treacă fără a dobândi cunoștințe, fără a așeza materiale solide în clădirea caracterului vostru, veți fi mici și infirmi în orice lucru de care vă veți apuca.PFE 192.2

În timp ce o bună educație este de mare folos dacă este însoțită și de consacrarea celui ce o are, totuși cei care nu au privilegiul de a dobândi cunoștințe înalte într-o școală să nu considere că nu pot înainta în viața intelectuală și spirituală. Dacă se vor strădui să dobândească tot mai multe cunoștințe, dacă vor căuta să adune câte ceva în fiecare zi și dacă vor birui orice răutate din caracter prin cultivarea trăsăturilor de caracter ale lui Hristos, Dumnezeu le va deschide canale de înțelepciune și se va putea spune despre ei așa cum s-a spus despre tinerii evrei din vechime, că Dumnezeu le-a dat înțelepciune și pricepere.PFE 192.3

Nu este adevărat că cei mai strălucitori tineri au întotdeauna cele mai mari succese. Cât de adesea bărbați talentați și educați au fost așezați în poziții de încredere și s-au dovedit necorespunzători și au eșuat! Strălucirea lor avea înfățișarea aurului, însă, când a fost încercat, s-a dovedit a fi doar tinichea și zgură. Ei au contribuit la propria lor cădere prin necredință. Ei nu au fost harnici și perseverenți și nu s-au îndreptat spre esența lucrurilor. Nu au vrut să înceapă de la capătul scării și, cu efort plin de răbdare, să urce treaptă cu treaptă, până să ajungă în vârf. Ei au umblat în lumina lor proprie și nu au fost dependenți de înțelepciunea pe care numai Dumnezeu o poate da. Eșecul lor nu s-a produs din cauză că nu li s-a oferit nici o șansă, ci datorită faptului că nu au fost cumpătați. Ei nu au considerat ca având vreo valoare avantajele educației lor, așa că nu au înaintat în cunoașterea religiei și a științei. Mintea și caracterul lor nu au fost echilibrate de principiile înalte ale dreptății.PFE 193.1

Fie ca tinerii noștri să fie cumpătați și să chibzuiască bine pe ce cale merg. Să evite păcatul, pentru că acesta este distrugător și neplăcut lui Dumnezeu. Să cerceteze ce posibilități au la îndemână și să-L caute pe Dumnezeu, pentru ca, prin harul Său, să-i țină pe cărarea neprihănirii. Să caute sfatul și călăuzirea Domnului pentru a-și trăi viața pentru slava Numelui Său în lume.PFE 193.2

În dobândirea educației, succesul nu trebuie privit ca depinzând de șansă sau destin; acesta este dat de Dumnezeu, care a citit inima lui Daniel, care a privit cu plăcere la curăția motivelor lui, la hotărârea lui neclintită de a-L onora pe Domnul. Daniel nu a umblat în propria lui lumină, ci a făcut din Domnul înțelepciunea sa. Filozofia divină a constituit temelia educației sale. El a primit cu bunăvoință sfatul Domnului. Ce bine ar fi ca toți tinerii să fie ca Daniel! Însă mulți nu sesizează importanța supunerii față de disciplina divină.PFE 193.3

Ce bine ar fi ca toți să realizeze că fără Hristos nu pot face nimic! Cei care nu adună împreună cu El risipesc. Gândurile și faptele lor nu vor contura un caracter neprihănit, iar influența lor va distruge ceea ce este bine. Faptele noastre au o acțiune dublă; căci ele au influență atât asupra altora, cât și asupra noastră. Influența lor va fi o binecuvântare sau un blestem pentru cei cu care avem de-a face. Cât de puțină importanță dăm noi acestui lucru! Faptele noastre formează obiceiuri, iar obiceiurile caracterul, și dacă nu vom fi pregătiți să ne unim cu agenții cerului în lucrarea de mântuire, nici nu vom fi pregătiți pentru a intra în locuințele cerești, pe care Domnul Isus S-a dus să ni le pregătească; căci nimeni nu va fi acolo în afară de aceia care și-au supus voința și umblarea dorinței pe calea lui Dumnezeu. Cel al cărui caracter este verificat, care a trecut cu bine testul încercării, care este părtaș de natură divină se va număra printre cei asupra cărora Dumnezeu va pronunța o binecuvântare.PFE 194.1

Fără Hristos nu putem face nimic. Principiile curate ale neprihănirii, virtuții și evlaviei sunt de la Dumnezeu. Împlinirea cu conștiinciozitate a datoriei, mila asemenea lui Hristos, dragostea pentru oameni și față de propriul tău suflet, pentru că tu aparții lui Dumnezeu și pentru că ai fost răscumpărat cu sângele prețios al lui Hristos, vor face din tine un conlucrător al lui Hristos și te vor înzestra cu putere de convingere, de atracție. Trebuie să-ți respecți propria credință pentru a o prezenta cu succes altora. Prin exemplu și cuvânt, trebuie să dovedești că îți respecți credința, vorbind cu respect despre lucrurile sfinte. Niciodată să nu îngăduiți să vă iasă de pe buze cuvinte ușuratice sau fleacuri, atunci când citați Scriptura. Când luați Biblia în mână, aduceți-vă aminte că vă aflați pe un teren sfânt. Îngerii sunt împrejurul vostru, și dacă vi s-ar deschide ochii, i-ați vedea. Comportamentul vostru să fie astfel, încât să lăsați impresia fiecărui suflet cu care vă asociați că vă înconjoară o atmosferă sfântă. O vorbă deșartă, un râs batjocoritor pot îndrepta un suflet într-o direcție greșită. Consecințele sunt îngrozitoare atunci când nu există o legătură constantă cu Dumnezeu.PFE 194.2

Abțineți-vă de la orice rău. Păcatele obișnuite, oricât de neînsemnate ar părea, vă vor distruge simțul moral și vor nimici impresiile Duhului lui Dumnezeu. Caracterul gândurilor lasă o anumită amprentă asupra sufletului și orice conversație josnică întinează mintea. Orice păcat produce ruina celor care îl comit. Dumnezeu poate să ierte și va ierta pe păcătosul care se pocăiește, însă, deși iertat, sufletul este tulburat; puterea unei minți înnobilate, caracteristică minții neîntinate, este distrusă. De-a lungul timpului, sufletul va purta cicatrici. Atunci, să căutăm acea credință care lucrează prin dragoste și curăță inima, pentru ca să putem prezenta lumii caracterul lui Hristos. — The Review and Herald, 8 decembrie, 1891.PFE 195.1