Știința mântuirii, cea dintâi dintre științe

Școlile înființate în mijlocul nostru implică multă responsabilitate; căci sunt în joc interese importante. Într-o manieră deosebită, școlile noastre sunt un spectacol pentru îngeri și pentru oameni. Cunoașterea diferitelor științe înseamnă putere și este scopul lui Dumnezeu ca în școlile noastre să se predea cele mai noi descoperiri ale științei, ca o pregătire în vederea lucrării care va precede scenele de încheiere a istoriei acestui pământ. Adevărul trebuie să ajungă până în cele mai îndepărtate margini ale pământului prin agenți instruiți pentru această lucrare. Însă, în timp ce cunoașterea științei înseamnă o anumită putere, cunoașterea pe care Domnul Isus în persoană a venit să o împartă lumii a fost cunoștința Evangheliei. Lumina adevărului avea să strălucească până la cele mai îndepărtate margini ale pământului, iar acceptarea sau respingerea soliei lui Dumnezeu avea să marcheze destinul veșnic al sufletelor.PFE 186.1

Planul de mântuire avea locul lui în sfaturile Celui Infinit din toată veșnicia. Evanghelia este descoperirea dragostei lui Dumnezeu față de oameni și reprezintă tot ceea ce este esențial pentru fericirea și bunăstarea omenirii. Lucrarea lui Dumnezeu pe pământ este de o importanță incomensurabilă, iar obiectivul special al lui Satana este acela de a o înlătura din vedere și din minte, pentru ca înșelăciunile lui măiestre să fie eficiente și să-i distrugă pe aceia pentru care a murit Hristos. Scopul Său este de a face ca descoperirile oamenilor să fie înălțate mai presus de înțelepciunea lui Dumnezeu. Când mintea este ocupată cu concepții și teorii omenești, excluzându-se astfel înțelepciunea lui Dumnezeu, aceasta poartă pecetea idolatriei. Știința, pe nedrept numită astfel, a fost înălțată mai presus de Dumnezeu, natura mai presus de Făcătorul ei, și cum ar putea oare Dumnezeu privi asupra unei asemenea înțelepciuni?PFE 186.2

Biblia descrie toată datoria pe care o are omul. Solomon spune: “Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui; aceasta este datoria oricărui om”. (Eclesiastul 12, 13.) Voia lui Dumnezeu este descoperită în Cuvântul scris, și aceasta este cunoștința esențială. Înțelepciunea omenească, cunoașterea diferitelor limbi constituie un ajutor pentru lucrarea misionară. O înțelegere a obiceiurilor oamenilor, localizarea în timp a evenimentelor reprezintă o cunoștință practică; căci ea ajută în clarificarea cifrelor care sunt date în Biblie, prin faptul că scot la iveală puterea lecțiilor lui Hristos; însă nu este neapărat necesar să se cunoască aceste lucruri. Omul rătăcitor poate găsi calea care este trasată pentru cei mântuiți pentru a merge pe ea și nu se va găsi nici o scuză pentru cineva care va pieri deoarece a interpretat greșit Scripturile.PFE 186.3

Biblia proclamă orice principiu vital, fiecare datorie este descoperită în mod clar, fiecare obligație este evidentă. Mântuitorul a rezumat toată datoria omului. El spune: “Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău ... și pe aproapele tău ca pe tine însuți.” În acest cuvânt, planul mântuirii este zugrăvit în mod clar. Darul vieții veșnice este promis cu condiția credinței mântuitoare în Hristos. Puterea Duhului Sfânt este reliefată ca fiind agent în lucrarea de mântuire a omului. Răsplata celor credincioși, pedeapsa celor vinovați, toate acestea sunt prezentate în cuvinte clare. Pentru toți cei care aud și împlinesc cuvintele lui Hristos, Biblia conține știința mântuirii.PFE 187.1

Apostolul spune: “Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire; pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” Biblia se tălmăcește pe ea însăși. Un pasaj se dovedește a fi o cheie care va descuia alte pasaje și, în acest fel, cele mai adânci semnificații ale Cuvântului vor fi luminate. Comparând diverse texte care tratează același subiect, privind asupra mesajului fiecăruia, adevărata însemnătate a Scripturilor va fi evidențiată.PFE 187.2

Mulți gândesc că trebuie să consulte comentarii ale Scripturilor pentru a putea înțelege însemnătatea Cuvântului lui Dumnezeu, și noi nu ne situăm pe poziția că aceste comentarii nu ar trebui studiate; însă va trebui mult discernământ pentru a descoperi adevărul lui Dumnezeu din mulțimea cuvintelor omenești. Cât de puțin a fost făcut de către Biserică, în calitate de trup ce susține a crede în Biblie, pentru a aduna laolaltă nestematele Cuvântului lui Dumnezeu într-un lanț perfect al adevărului! Nestematele adevărului nu zac la suprafață, așa cum presupun mulți. Mintea dibace a confederației răului este tot timpul la lucru pentru a îndepărta din atenție adevărul și pentru a aduce în centrul atenției părerile oamenilor mari. Vrăjmașul face tot ce îi stă în putință pentru a întuneca lumina cerească prin intermediul procesului educațional; căci el nu dorește ca oamenii să audă vocea Domnului spunând: “Iată drumul, mergeți pe el.”PFE 187.3

Perlele adevărului sunt împrăștiate pe câmp spre a fi descoperite; însă ele zac îngropate sub tradițiile omenești, sub cuvintele și poruncile oamenilor, iar înțelepciunea din cer a fost practic ignorată; căci Satana a avut succes în a face lumea să creadă că realizările și cuvintele oamenilor sunt de o mare importanță. Domnul Dumnezeu, Creatorul lumilor, a dat lumii Evanghelia cu un preț infinit. Prin acest instrument divin, celor care vin la fântâna vieții le sunt deschise izvoare de bucurie, înviorătoare, de mângâiere și alinare cerească. Există încă filoane ale adevărului care trebuie descoperite; însă lucrurile spirituale trebuie judecate spiritual. Mințile întunecate de păcat nu pot prețui valoarea adevărului așa cum este el în Isus. Când se practică nedreptatea, oamenii nu simt nevoia de a face eforturi stăruitoare, cu rugăciune și meditație, pentru a înțelege ceea ce trebuie să știe, căci, dacă nu, vor pierde cerul. Atât de mult timp au fost sub umbra vrăjmașului, încât ei văd adevărul așa cum oamenii privesc anumite obiecte printr-un geam înnegrit de fum sau diform; căci toate lucrurile sunt întunecate și pervertite în ochii lor. Vederea lor spirituală este slabă și nedemnă de încredere; căci ei privesc la întuneric și se îndepărtează de lumină.PFE 188.1

Însă aceia care susțin a crede în Isus ar trebui să se îndrepte spre lumină. Ei trebuie să se roage zilnic pentru ca lumina Duhului Sfânt să lumineze de pe paginile cărții sfinte, pentru a fi în stare să înțeleagă lucrurile Duhului lui Dumnezeu. Trebuie să ne încredem pe deplin în Cuvântul lui Dumnezeu, căci altfel vom fi pierduți. Cuvintele oamenilor, oricât de mari ar fi, nu sunt în stare să ne facă desăvârșiți, să ne înzestreze pe deplin pentru orice lucrare bună. “Dumnezeu v-a ales de la început pentru mântuire, prin sfințirea Duhului și prin credința în adevăr.” În acest text sunt descoperiți cei doi agenți implicați în mântuirea omului — influența divină și credința puternică, vie, a celor care Îl urmează pe Domnul Hristos. Prin sfințirea lucrată de Duhul și prin credința în adevăr ajungem noi împreună lucrători cu Dumnezeu. Dumnezeu așteaptă cooperarea bisericii Sale. El nu are în plan să adauge un nou element pentru a face eficient Cuvântul Său; El a făcut marea Sa lucrare dând Duhul Său lumii. Sângele lui Isus, Duhul Sfânt, Cuvântul divin, toate sunt ale noastre. Obiectivul pentru care s-au făcut aceste investiții de către cer se află în fața noastră — sufletele pentru care a murit Hristos — și depinde de noi dacă ne prindem de făgăduințele pe care ni le-a dat Dumnezeu și devenim împreună lucrători cu El; căci agentul divin și cel omenesc trebuie să coopereze în această lucrare.PFE 188.2

Motivul pentru care mulți așa-ziși creștini nu au o experiență clară, bine definită, este acela că ei nu consideră că este privilegiul lor de a înțelege ce a spus Dumnezeu prin Cuvântul Său. După învierea lui Isus, doi dintre ucenicii Săi călătoreau spre Emaus și Domnul Isus li S-a alăturat pe cale. Însă ei nu L-au recunoscut pe Domnul lor și au crezut că este un străin, deși Acesta a început de la Moise și de la toți proorocii și le-a tâlcuit, în toate Scripturile, tot ce era cu privire la El. Când s-au apropiat de destinație, El S-a prefăcut că vrea să meargă mai departe. Dar ei au stăruit de El și au zis: “Rămâi cu noi; căci este spre seară și ziua aproape a trecut. Și a intrat să rămână cu ei. Pe când ședea la masă cu ei, a luat pâinea; și după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o și le-a dat-o. Atunci li s-au deschis ochii și L-au cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut înaintea lor. Și au zis unul către altul: ‘Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne deschidea Scripturile?’” (Luca 24, 27.) Atunci El le-a deschis mintea, ca să poată pricepe Scripturile. Aceasta este lucrarea pe care noi așteptăm ca Hristos să o facă și pentru noi; căci ceea ce Domnul a descoperit, este pentru noi și pentru copiii noștri pentru totdeauna.PFE 189.1

Domnul Isus știa că tot ce nu este în armonie cu ce a descoperit El când a fost pe pământ era minciună și amăgire. El a spus: “Oricine este în adevăr aude glasul Meu”. Pentru că a luat parte la sfatul Dumnezeirii, pentru că și-a avut sălașul în înălțimile veșnice ale Sanctuarului, toate elementele adevărului erau laolaltă în El și din El; căci El era una cu Dumnezeu. “Adevărat, adevărat îți spun că noi vorbim ce știm și mărturisim ce am văzut; și voi nu primiți mărturia noastră. Dacă v-am vorbit despre lucruri pământești și nu credeți, cum veți crede când vă voi vorbi despre lucrurile cerești? Nimeni nu s-a suit în cer afară de Cel care S-a pogorât din cer, adică Fiul omului care este în cer.” (Ioan 3, 11-13.) “Orice cuvânt al lui Dumnezeu este curat: este un scut pentru cei ce își pun încrederea în El. Să nu adăugați la Cuvintele Lui ca să nu vă mustre și să nu vă găsească mincinoși.” — The Review and Herald, 1 decembrie, 1891.PFE 190.1