Educația din cămin

Lucrarea mamei este foarte importantă. În mijlocul treburilor și datoriilor gospodărești de fiecare zi, ea trebuie să se străduiască să exercite o influență care va binecuvânta și înălța pe cei din casa ei. Fiecare mamă are o datorie sacră față de copiii care i-au fost dați în grijă de Tatăl ceresc; și este privilegiul ei, prin harul lui Hristos, să le modeleze caracterele după modelul divin, să aibă asupra lor acea influență care să-i apropie de Dumnezeu și de cer. Dacă mamele și-ar fi dat seama întotdeauna de răspunderea pe care o au și ar fi făcut din aceasta cea dintâi preocupare a lor, cea mai importantă misiune, și anume de a pregăti copiii pentru a face față datoriilor acestei vieți și în vederea vieții viitoare, noi n-am vedea acum nenorocirile care există în atât de multe cămine din țara noastră. Lucrarea mamei este de așa natură, încât presupune o continuă înaintare în propria ei viață, pentru a-și putea conduce copiii spre realizări tot mai mari. Însă Satana își face planurile pentru a se asigura atât de sufletele părinților, cât și de cele ale copiilor. Mamele sunt îndepărtate de datoriile casei și de educarea atentă a celor micuți, spre slujirea de sine și a lumii. Vanitatea, moda și lucruri de mică importanță sunt lăsate să absoarbă atenție, în timp ce se neglijează educația fizică și morală a prețioșilor copii.PFE 149.1

Dacă preocuparea ei o constituie obiceiurile și practicile lumești, mama nu va face față datoriilor de care este responsabilă. Dacă moda o ține în robie, aceasta îi va slăbi puterea de rezistență, iar viața va deveni o povară obositoare, în loc să fie o binecuvântare. Datorită slăbiciunii fizice, s-ar putea ca ea să nu aprecieze în mod corespunzător valoarea ocaziilor pe care le are, iar familia s-ar putea să fie lăsată să se dezvolte fără să beneficieze de chibzuința, de rugăciunile și de instruirea ei sârguincioasă. Dacă ar aprecia privilegiile minunate care le-au fost date de Dumnezeu, mamele nu ar fi atât de ușor îndepărtate de la datoriile lor sacre către treburile superficiale, lumești.PFE 149.2

Lucrarea mamei începe atunci când își ține pruncul în brațe. Am văzut adesea cum cei mici se trântesc și țipă dacă nu se ține cont de voința lor în vreun fel. Acesta este momentul când spiritul cel rău trebuie mustrat. Vrăjmașul va încerca să stăpânească mințile copiilor noștri, însă să-i îngăduim noi oare să le modeleze cum vrea el? Acești micuți nu își pot da seama ce spirit îi influențează și este datoria părinților de a dovedi judecată și înțelepciune pentru ei. Obiceiurile pe care aceștia și le formează trebuie supravegheate cu grijă. Tendințele spre rău trebuie ținute în frâu, iar mintea trebuie stimulată în vederea binelui. Copilul trebuie încurajat cu tot efortul posibil spre a se stăpâni.PFE 150.1

Un program ordonat trebuie să fie regula tuturor obiceiurilor copiilor. Mamele fac o mare greșeală îngăduindu-le să mănânce între mese. Stomacul este afectat printr-o astfel de practică și în așa fel se așează temelia pentru o suferință viitoare. Nervozitatea lor poate să fi fost cauzată de o hrană nesănătoasă, care nu a fost în întregime digerată; însă mama simte că nu își poate pierde timpul gândindu-se la acel lucru sau corectându-și procedeele. Nu se poate opri nici măcar să le aline îngrijorările acestora. Ea le dă celor mici o bucată de prăjitură sau alte delicatese spre a-i liniști, însă acest lucru doar sporește răul. Unele mame, în dorința de a face cât mai multe treburi, se grăbesc atât de mult și ajung atât de nervoase, încât sunt mai iritabile decât copiii și, ocărându-i și chiar bătându-i, ele încearcă să-i înspăimânte pe cei mici pentru a tăcea.PFE 150.2

Mamele se plâng adesea de starea de sănătate delicată a copiilor lor și merg să consulte medicul. Dar, dacă ar fi făcut puțin apel la bunul simț, și-ar fi dat seama că necazul a fost produs de greșeli în alimentație.PFE 150.3

Noi trăim într-un veac al lăcomiei, iar obiceiurile în care sunt crescuți copiii, chiar de către mulți adventiști de ziua a șaptea, sunt în opoziție directă față de legile naturii. Stăteam odată la masă cu câțiva copii sub doisprezece ani. Carne era din belșug pe masă și atunci o fetiță delicată, nervoasă, a cerut murături. I-a fost adus un castron cu murături iuți, picante, condimentate, din care ea s-a servit după bunul ei plac. Copilul era recunoscut pentru nervozitatea și iritabilitatea comportamentului și aceste condimente iuți erau bine calculate pentru a produce o asemenea stare. Copilul cel mai mare socotea că nu poate mânca dacă nu are carne la masă și arăta multă nemulțumire și chiar lipsă de respect atunci când aceasta nu i se punea la dispoziție. Mama i-a permis aceste lucruri, până când ea a devenit mai mult decât un sclav față de capriciile acestuia. Băiatul nu avea nici o treabă de făcut și își petrecea cea mai mare parte din timp citind lucruri nefolositoare sau chiar mai rele. El se plângea aproape tot timpul de dureri de cap și nu se arăta mulțumit de hrana simplă.PFE 150.4

Părinții trebuie să se îngrijească să ofere o ocupație copiilor lor. Nimic nu va putea fi o sursă mai mare de rău decât nepăsarea. Munca fizică, cea care produce acea oboseală sănătoasă a mușchilor, va face poftă pentru hrana simplă, sănătoasă, iar copiii și tinerii care au o ocupație nu se vor ridica de la masă bombănind pentru că nu li s-a pus în față o farfurie cu carne și diferite delicatese care să le satisfacă poftele.PFE 151.1

Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, lucrând cu mâinile în meseria de tâmplar, a dat un exemplu tuturor tinerilor. Cei care disprețuiesc datoriile obișnuite ale vieții să-și aducă aminte că Domnul Isus a fost supus părinților Săi și și-a făcut partea Sa în susținerea familiei. Puține delicatese se puteau vedea pe masa lui Iosif și a Mariei, pentru că ei se numărau printre cei săraci.PFE 151.2

Părinții ar trebui să fie un exemplu pentru copiii lor în ce privește cheltuirea banilor. Sunt din aceia care, de îndată ce capătă bani, îi cheltuie pentru delicatese sau pentru împodobiri inutile în îmbrăcăminte, iar când rezerva de bani se micșorează, ei simt lipsa a ceea ce au irosit. Dacă ar avea un venit mare, ar cheltui fiecare dolar; dacă este mic, nu este suficient pentru satisfacerea obiceiurilor extravagante pe care le-au dobândit și ei împrumută pentru a-și satisface nevoile. Ei adună din toate sursele posibile pentru a-și împlini toate nevoile închipuite. Devin necinstiți și necredincioși, iar raportul care stă împotriva lor în cărțile din ceruri nu va fi unul favorabil pentru ziua judecății. Ei trebuie să-și satisfacă pofta ochiului, își îngăduie apetitul și rămân săraci datorită obiceiurilor lor risipitoare, când de fapt ar fi trebuit să învețe să trăiască în limita banilor pe care îi au. Extravaganța este unul din păcatele la care sunt supuși tinerii. Ei disprețuiesc deprinderile de a fi econom, ca să nu fie socotiți că sunt zgârciți și săraci. Oare Isus, Maiestatea cerurilor, care ne-a dat un exemplu de hărnicie și economie, ce le-ar spune unora ca aceștia?PFE 151.3

Nu este necesar să specificăm aici cum ar trebui aplicată economia în fiecare aspect al vieții. Cei ale căror inimi sunt predate lui Dumnezeu și care au făcut din Cuvântul Său ghidul lor vor ști cum să se conducă în îndeplinirea datoriilor zilnice. Ei vor învăța de la Domnul Isus, care este blând și smerit cu inima; și cultivând blândețea lui Hristos, ei vor închide ușa împotriva a nenumărate ispite.PFE 152.1

Ei nu vor fi preocupați să-și satisfacă apetitul și pasiunea pentru etalare, în timp ce alții rabdă de foame. Banii cheltuiți zi de zi pe lucruri inutile, cu gândul că “sunt doar cinci cenți”, “sunt doar zece cenți”, par foarte puțini; însă, înmulțind aceste sume cu zilele anului, pe măsură ce anii trec, suma devine incredibilă.PFE 152.2

Domnul a considerat că este bine să-mi prezinte relele care rezultă ca urmare a obiceiurilor de nepracticare a economiei, pentru ca eu să-i pot îndemna pe părinți să-și învețe copiii să practice o economie strictă. Învățați-i că banii cheltuiți pe ceea ce nu au nevoie sunt pervertiți de la un scop bun. Cel care este necredincios în lucrurile mici va fi necredincios și în lucrurile mari. Dacă oamenii nu sunt credincioși în lucrurile vremelnice, nu li se pot încredința bogății veșnice. Păziți-i de poftă; învățați-i pe copii, atât prin cuvânt, cât și prin exemplu, să folosească o dietă simplă. Învățați-i să fie harnici, nu numai ocupați, ci să se angajeze în lucru folositor. Căutați să treziți simțurile morale. Învățați-i că Dumnezeu are anumite cerințe față de ei, chiar din cei mai fragezi ani ai copilăriei. Spuneți-le că stricăciunea morală se întâlnește la tot pasul și că este nevoie să vină la Isus să i se predea, cu trup și spirit, și că în El vor găsi puterea de a se împotrivi oricărei ispite. Păstrați înaintea minților lor ideea că ei nu sunt creați doar pentru a plăcea lor înșiși, ci pentru a fi agenții Domnului în scopuri nobile. Învățați-i, atunci când ispitele îi îndeamnă spre calea îngăduinței de sine, când Satana caută să-L îndepărteze pe Dumnezeu din fața lor, să privească la Domnul Isus și să spună: “Salvează-mă, Doamne, ca să nu fiu biruit”. Îngerii se vor aduna în jurul lor, ca răspuns la rugăciuni, și îi vor conduce pe cărări sigure.PFE 152.3

Domnul Hristos nu S-a rugat ca ucenicii Săi să fie luați din lume, ci să fie păziți de cel rău, pentru ca ei să fie în stare să nu cedeze ispitelor pe care le vor întâlni la fiecare pas. Aceasta este o rugăciune care ar trebui să fie înălțată de fiecare tată și mamă. Însă se pot ei ruga astfel Domnului și apoi să-i lase să facă ce le place? Vor satisface ei pofta până ce aceasta va pune stăpânire, iar apoi vor aștepta să-și poată ține în frâu copiii? Nu; cumpătarea și stăpânirea de sine trebuie învățate încă din leagăn. Mamei îi revine în mare măsură responsabilitatea acestei lucrări. Cea mai duioasă legătură de pe pământ este cea dintre mamă și copilul ei. Copilul este mai repede impresionat de viața și exemplul mamei decât de cel al tatălui, datorită acestei legături mai puternice și duioase care există între ei. Totuși, răspunderea mamei este foarte grea, și ea trebuie să beneficieze continuu de ajutorul tatălui.PFE 153.1

Necumpătarea în mâncare și băutură, necumpătarea în muncă, necumpătarea în aproape toate lucrurile, există la orice pas. Cei care fac eforturi mari pentru a munci mult într-o anumită perioadă de timp și continuă să muncească atunci când judecata le spune că ar trebui să se odihnească nu câștigă niciodată. Ei trăiesc dintr-un capital împrumutat. Ei își irosesc forța vitală de care vor avea nevoie cândva, în viitor. Iar când vor avea nevoie de această energie pe care au irosit-o cu atâta nepăsare, ei se prăbușesc pentru că nu o au. Puterea fizică s-a dus, tăria mintală nu mai există. Ei își dau seama că au avut de-a face cu o pierdere, dar nu realizează despre ce este vorba. Nevoia a venit, însă resursele lor fizice sunt epuizate. Oricine încalcă legile sănătății va trebui să sufere cândva într-o măsură mai mare sau mai mică. Dumnezeu ne-a înzestrat corpul cu puterea de care avem nevoie în diferite perioade din viața noastră. Dacă noi vom epuiza cu nepăsare această forță printr-o suprasolicitare continuă, uneori vom ajunge să pierdem. Utilitatea noastră se va diminua dacă nu chiar viața noastră va fi distrusă.PFE 153.2

Ca regulă, munca de peste zi nu trebuie prelungită până seara. Dacă orele zilei sunt bine folosite, lucrul care se întinde până noaptea târziu este prea mult, iar corpul supra-împovărat va suferi. Mi-a fost arătat că cei care fac acest lucru adesea mai mult pierd decât câștigă, pentru că energiile le sunt epuizate și ei lucrează suprasolicitând nervii. S-ar putea să nu resimtă imediat urmările, însă acestea le subminează cu siguranță organismul.PFE 154.1

Părinții să-și consacre timpul de seară pentru a fi împreună cu familiile lor. Să lase la o parte grijile și preocupările lucrului de peste zi. Soțul, și tatăl, va câștiga mult dacă își va face regula de a nu strica bucuria familiei, aducând în cămin necazurile de la serviciu, care l-au enervat și îngrijorat peste măsură. În anumite momente dificile va avea nevoie de sfatul soției sale și ei pot căuta împreună să se elibereze de îngrijorări, cerând înțelepciune de la Dumnezeu; însă a ține mintea continuu concentrată asupra treburilor și afacerilor va dăuna atât sănătății minții, cât și a trupului.PFE 154.2

Serile să fie petrecute cât mai fericit cu putință. Căminul să fie un loc în care să domnească voioșia, amabilitatea și dragostea. Acestea îl vor face atractiv pentru copii. Dacă părinții caută mereu pricină de supărare, dacă sunt irascibili, dacă mereu caută greșeli, copiii se vor molipsi de același spirit de nemulțumire și ceartă, iar căminul ajunge cel mai mizerabil loc de pe pământ. Copiii se simt mai bine printre străini, în companii nechibzuite sau pe stradă. Toate aceste lucruri ar putea fi evitate dacă s-ar practica toleranța în toate lucrurile și dacă s-ar cultiva răbdarea. Stăpânirea de sine din partea tuturor membrilor familiei va face din cămin aproape un paradis. Faceți ca atmosfera să fie cât mai voioasă, camerele cât mai plăcute. Copiii să considere căminul cel mai atrăgător loc de pe pământ. Influențați-i în așa fel, încât să nu caute companie pe stradă și nici să nu se gândească decât cu oroare la sălașurile unde se practică vicii. Dacă viața din cămin este așa cum ar trebui să fie, obiceiurile formate acolo vor constitui o apărare puternică împotriva asalturilor ispitei, atunci când cei tineri vor pleca de la adăpostul căminului în lume.PFE 154.3

Ne construim noi casele pentru fericirea familiei sau doar pentru etalare? Le oferim copiilor noștri camere însorite sau le ținem întunecoase și închise, păstrându-le pentru străini, care nu depind de noi pentru a fi fericiți? Nu există o lucrare mai nobilă pe care am putea s-o facem, nu putem aduce un folos mai mare societății decât acela de a le da copiilor noștri o educație corespunzătoare, întipărind în mintea lor, prin cuvânt și exemplu, principiul important că în viață curăția și sinceritatea țintelor îi vor califica cel mai bine pentru a-și face partea lor în lume.PFE 155.1

Deprinderile noastre artificiale ne lipsesc de multe privilegii și de multă bucurie și ne fac să nu putem fi folositori. O viață în ton cu moda este o viață grea, lipsită de mulțumire. Cât de adesea timpul, banii și sănătatea sunt sacrificate, răbdarea este teribil de înceată, iar stăpânirea de sine este pierdută, numai de dragul etalării. Dacă părinții ar dori mai mult simplitatea, nepermițându-și să cheltuiască pentru satisfacerea mândriei și pentru a urma moda; dacă și-ar menține o nobilă independență în ceea ce este bine, nefiind afectați de influența acelora care, în timp ce susțin că sunt de partea lui Hristos, refuză de fapt să poarte crucea tăgăduirii de sine, chiar prin acest exemplu ei vor da copiilor lor o educație deosebit de valoroasă. Copiii vor deveni bărbați și femei de o deosebită valoare morală și, la rândul lor, vor avea tăria de a sta cu curaj de partea a ceea ce este bine, chiar împotriva curentului modei și opiniei populare.PFE 155.2

Fiecare act al părinților va avea repercusiuni asupra viitorului copiilor. Consacrând timp și bani pentru împodobirea exterioară și pentru satisfacerea poftei pervertite, ei cultivă vanitatea, egoismul și pofta în copii. Mamele se plâng că sunt atât de împovărate de griji și trudă, încât nu-și pot lua timp să-i învețe cu răbdare pe cei mici și să simtă împreună cu ei în dezamăgirile și necazurile lor. Inimile tinere tânjesc după simpatie și duioșie și, dacă ei nu le dobândesc de la părinții lor, le vor căuta din surse care pot primejdui atât mințile, cât și principiile morale. Am auzit de mame care le refuză copiilor lor plăceri nevinovate, din lipsă de timp și atenție, în timp ce degetele lor neobosite și ochii obosiți erau preocupați cu cine știe ce obiect inutil pentru împodobire, ceva ce putea servi doar la încurajarea mândriei și a extravaganței în copii. “Cum este înclinată rămurica, așa va fi și copacul.” Pe măsură ce copiii se apropie de vârsta maturității, aceste lecții își vor aduce roadele în mândrie și lipsa valorii morale. Părinții deplâng greșelile copiilor, însă sunt orbi cu privire la faptul că ei nu fac altceva decât să culeagă recolta a ceea ce ei înșiși au semănat.PFE 156.1

Părinți creștini, asumați-vă sarcina pe care o aveți pentru viață și gândiți-vă cu seriozitate la obligațiile sacre care vă revin. Faceți din Cuvântul lui Dumnezeu standardul vostru și nu urmați modele și obiceiurile lumii, pofta ochilor și lăudăroșenia vieții. Fericirea viitoare a familiilor voastre și bunăstarea societății depind într-o mare măsură de educația fizică și morală pe care copiii voștri o primesc în primii ani ai vieții. Dacă gusturile și obiceiurile lor vor fi în toate lucrurile așa de simple cum ar trebui să fie, dacă îmbrăcămintea va fi ordonată, fără împodobiri în plus, mamele vor găsi timpul necesar să-și facă fericiți copiii și îi vor învăța să asculte din iubire.PFE 156.2

Nu-i trimiteți pe cei mici prea de timpuriu la școală. Mama trebuie să fie atentă cum modelează mintea copilului care i-a fost încredințat. Părinții ar trebui să fie cei mai buni învățători ai copiilor lor până când aceștia ajung la vârsta de opt sau zece ani. Sala lor de clasă trebuie să fie în aer liber, printre flori și păsărele, iar manualul lor, comoara naturii. Când mintea lor poate pricepe acest lucru, părinții trebuie să le deschidă înainte marea carte a naturii. Aceste lecții, date în astfel de împrejurări, nu vor fi uitate curând. Trebuie depuse eforturi serioase pentru a pregăti terenul inimii pentru ca Semănătorul să poată semăna sămânța cea bună. Dacă jumătate din timpul care este acum mai mult decât irosit în urma modelor lumii ar fi devotat cultivării minții copiilor, pentru formarea unor deprinderi corecte, în familii ar fi vizibilă o schimbare considerabilă.PFE 156.3

Nu demult, am auzit o mamă spunând că îi place să vadă o casă frumos construită și că defectele de finisaj și nepotrivirile o deranjează. Eu nu condamn gustul rafinat în această privință, însă, în timp ce o ascultam, mă gândeam cu părere de rău că acest rafinament nu l-a folosit în creșterea copiilor ei. Aceștia constituiau clădiri de care era responsabilă; în felul ei de-a fi necioplit, lipsit de curtoazie, firile lor pătimașe, egoiste, și voința necontrolată erau dureros de vizibile celor din jur. Caractere greșit formate, piese umane nepotrivite unele cu altele, într-adevăr așa erau aceștia, și cu toate acestea mama era oarbă la toate aceste lucruri. Aranjarea casei era mai importantă pentru ea decât simetria caracterului copiilor ei.PFE 157.1

Curățenia și ordinea constituie datoriile creștinului și totuși acestea pot fi duse prea departe și pot fi considerate cel mai important lucru, în timp ce lucruri de o însemnătate mai mare sunt neglijate. Cei care neglijează interesele copiilor lor din aceste motive dau zecime din mentă și chimen, în timp ce lasă nefăcute cele mai importante lucruri din lege — dreptatea, mila și dragostea lui Dumnezeu.PFE 157.2

Acești copii, cărora li se permit atât de multe lucruri, devin ambițioși, pătimași și lipsiți de iubire. Ce bine ar fi dacă părinții și-ar da seama că de educația corectă, încă din pruncie, depinde fericirea atât a părinților, cât și a copiilor. Cine sunt acești copii încredințați grijii noastre? Sunt membrii mai tineri ai familiei Domnului. “Ia pe acest fiu, pe această fiică”, spune El, “crește-i pentru Mine și șlefuiește-i în așa fel, încât să fie corespunzători pentru palat și să strălucească în curțile Domnului”. Ce lucrare prețioasă! Cât de importantă! Cu toate acestea, vedem mame care suspină pentru un câmp de lucru mai vast, pentru lucrare misionară. Dacă ar putea merge în Africa sau în India, ar simți că au făcut ceva. Însă a-și face datoriile mici de zi cu zi și a le aduce la îndeplinire cu credincioșie li se pare un lucru neînsemnat. De ce aceasta? Oare nu pentru că adesea lucrarea mamei nu este apreciată? Ea are o mie de griji de care tatăl n-are habar. Prea adesea, el se întoarce acasă aducând cu el grijile și preocupările de la serviciu, care umbresc bucuria familiei, iar dacă în casă nu găsește totul așa cum gândește el, își manifestă resentimentele prin nerăbdare și căutare de greșeli. El se poate lăuda cu ceea ce a făcut în cursul zilei, însă lucrarea mamei, în mintea lui, valorează prea puțin sau este subapreciată. Pentru el, grijile ei sunt de mică însemnătate. Ea trebuie doar să pregătească masa, să aibă grijă de copii, care uneori sunt mulți la număr, și să țină casa în ordine. Ea încearcă toată ziua să mențină constant mecanismul gospodăriei. Ea a încercat, cu oboseală și îngrijorare, să vorbească cu bunătate și voioșie și să-i învețe pe copii să meargă pe calea cea dreaptă. Pentru aceasta a fost nevoie de efort și multă răbdare din partea ei. Ea nu poate, în dreptul ei, să se laude cu ceea ce a făcut. I se pare că nu a realizat nimic. Însă nu este așa. Deși rezultatele muncii nu sunt vizibile, îngerii lui Dumnezeu veghează asupra mamei împovărate de griji, notând poverile pe care ea le duce zi de zi. Numele ei s-ar putea să nu apară niciodată în rapoartele istoriei și nici să primească onorurile sau aplauzele lumii, așa cum s-ar putea întâmpla în dreptul soțului și tatălui; însă este imortalizat în cărțile lui Dumnezeu. Ea face ceea ce poate, iar în ochii lui Dumnezeu, locul ei este mai mare în rang decât cel al unui rege pe tronul lui; pentru că ea are de-a face cu caracterul, ea modelează mintea.PFE 157.3

Mamele de acum construiesc societatea care va urma. Cât de important este ca copiii lor să fie în așa fel crescuți, încât să fie în stare să se împotrivească ispitelor pe care le vor întâmpina la tot pasul în viață!PFE 159.1

Oricare i-ar fi chemarea sau preocupările, tatăl să aducă în cămin aceeași înfățișare zâmbitoare și aceleași tonuri plăcute ale vocii cu care i-a întâmpinat toată ziua pe vizitatori și pe străini. Soția să simtă că se poate bizui pe afecțiunea soțului ei, că brațele lui o vor întări și o vor susține în toate grijile și truda ei, că influența lui va fi de partea ei și astfel povara o va simți doar pe jumătate. Nu sunt oare copiii și ai lui?PFE 159.2

Tatăl să caute să ușureze sarcina mamei. În momentele de răgaz și cele pe care le petrece în plăceri egoiste, să caute să-și cunoască copiii — să li se alăture în jocurile lor, în lucrul lor. Să le atragă atenția spre florile cele frumoase, spre copacii cei falnici, către frunzele pe care pot vedea înscrisă lucrarea și dragostea lui Dumnezeu. El ar trebui să-i învețe că Dumnezeu, care a făcut toate aceste lucruri, iubește ceea ce este frumos și bine. Domnul Hristos a îndreptat atenția ucenicilor Săi la crinii de pe câmp și la păsările cerului, arătându-le cum le poartă Dumnezeu de grijă, și a prezentat aceste lucruri ca o dovadă că El va purta de grijă omului, care este mult mai important în ochii Lui decât păsările și florile. Spuneți-le copiilor că oricât de mult timp ar fi cheltuit pentru etalare, înfățișarea noastră nu se va putea compara niciodată, prin grație și frumusețe, cu cea a celor mai simple flori de pe câmp. Astfel, mințile lor pot fi călăuzite de la ceea ce este artificial spre ceea ce este natural. Ei pot învăța că Dumnezeu le-a dat toate aceste lucruri frumoase pentru a se bucura și că dorește ca ei să-i dea Lui cele mai alese și sfinte simțăminte ale inimii.PFE 159.3

Părinții ar trebui să caute să trezească în copiii lor interesul pentru studiul fiziologiei. Tinerii trebuie instruiți cu privire la propriile lor corpuri. Sunt doar puțini tineri care au o cunoaștere clară a tainelor vieții. Majoritatea mamelor sunt prea puțin interesate de studiul minunatului corp omenesc și relația și dependența dintre toate părțile complicate ale acestuia. Ele nu înțeleg influența corpului asupra minții sau a minții asupra corpului. Ele se ocupă cu nimicuri inutile, iar apoi se plâng că nu au timp să obțină acele informații de care au nevoie pentru a se ocupa în mod corespunzător de sănătatea copiilor lor. Le este mai ușor să-i dea pe mâna doctorilor. Mii de copii mor datorită ignoranței cu privire la legile ființei lor.PFE 159.4

Dacă părinții înșiși ar fi preocupați să dobândească cunoștințe în legătură cu acest subiect și ar simți nevoia de a le pune în practică, am avea o mai bună stare a lucrurilor. Învățați-i pe copiii voștri să judece de la cauză la efect. Arătați-le că, dacă încalcă legile ființei lor, ei trebuie să plătească vinovăția prin suferință. Dacă nu vedeți schimbări rapide în bine așa cum doriți, nu vă descurajați și instruiți-i cu răbdare și nu renunțați până când nu este obținută biruința. Continuați să-i învățați cu privire la corpurile lor și cum să le poarte de grijă. Nepăsarea cu privire la sănătatea trupească duce la nepăsare în privința principiilor morale.PFE 160.1

Nu neglijați să-i învățați pe copiii voștri să prepare o hrană sănătoasă. Dându-le aceste lecții de fiziologie și gătit, voi îi ajutați să facă primii pași într-una din cele mai importante ramuri ale educației și întipăriți principii care sunt elemente esențiale într-o educație religioasă.PFE 160.2

Toate lecțiile de care am vorbit în acest articol sunt necesare. Dacă li se acordă atenția necesară, ele vor fi ca un bastion care îi va apăra pe copiii noștri de relele care asaltează lumea. La mesele noastre trebuie să se vadă cumpătarea. În casele noastre, lumina soarelui, dată de Dumnezeu, și aerul curat al cerului trebuie să fie binevenite. Căminele noastre trebuie să aibă o influență spre bine. Trebuie să-i deprindem pe copiii noștri să-și însușească obiceiuri sănătoase și trebuie să-i învățăm în ceea ce privește lucrurile lui Dumnezeu. Aceste lucruri vor necesita ceva efort din partea noastră. Va fi nevoie de rugăciuni, lacrimi și lecții pe care să le tot repetăm. Uneori vom fi puși în mare încurcătură, neștiind cum să realizăm aceste lucruri; însă îi putem prezenta pe copiii noștri înaintea lui Dumnezeu în rugăciunile pe care le înălțăm, implorându-L să-i ferească de rău și spunând: “Acum, Doamne, fă-ți lucrarea Tu și înmoaie și supune mințile copiilor noștri”, iar El ne va asculta. El ascultă rugăciunile mamelor care plâng, ale mamelor asaltate de griji. Când Domnul Hristos a fost pe pământ, mamele împovărate și-au adus copiii la El; gândeau că, dacă El Își va pune mâinile peste ei, ele îi vor putea crește mai bine, așa cum ar trebui. Mântuitorul știa de ce vin aceste mame cu micuții lor la El și i-a mustrat pe ucenici, care le spuneau să plece, zicându-le: “Lăsați copilașii să vină la mine și nu-i opriți; căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca ei”. Dumnezeu îi iubește pe copilași și veghează cum își fac lucrarea părinții.PFE 160.3

Nedreptatea abundă pretutindeni și, dacă dorim mântuirea copiilor noștri, trebuie să facem eforturi serioase, perseverente. Domnul Hristos a spus: “Eu Mă sfințesc, pentru ca și ei să poată fi sfințiți”. El dorea ca ucenicii Săi să fie sfințiți și S-a făcut exemplu pentru ei, pentru ca ei să-L poată urma. Ce-ar fi dacă tații și mamele s-ar situa pe această poziție și ar spune: “Vreau ca toți copiii mei să aibă principii puternice, și în vederea acestui lucru le voi da un exemplu prin propria mea viață”? Mama să nu considere nici un sacrificiu prea mare dacă acesta este necesar pentru mântuirea casei ei. Nu uitați că Domnul Isus și-a dat viața cu scopul de a vă scăpa din ruină, pe voi și pe toți ai voștri. El simte cu voi și vă va ajuta în această lucrare binecuvântată și veți fi împreună lucrători cu Dumnezeu.PFE 161.1

Ne putem permite să greșim în unele lucruri, însă aceasta nu trebuie să se întâmple nicidecum în privința copiilor noștri. Dacă în urma educației primite în cămin ei sunt curați și virtuoși, dacă vor ocupa cu umilință un loc în marele plan al lui Dumnezeu pentru lume, viața noastră nu va fi niciodată un eșec. — Cumpătarea creștină și igiena biblică, 60-72 (1890).PFE 161.2