Integritatea lui Daniel la încercare

Profetul Daniel a fost un om ilustru. El constituie un exemplu strălucit de ceea ce poate deveni omul atunci când conlucrează cu înțelepciunea lui Dumnezeu. Ne-a fost lăsat un scurt raport asupra vieții acestui bărbat sfânt al lui Dumnezeu, pentru încurajarea acelora care aveau să îndure, în scurgerea timpului, încercări și ispite.PFE 77.1

Când poporul lui Israel, împreună cu regele lor, cu nobilii și preoții au fost duși în robie, patru dintre aceștia au fost aleși să slujească la curtea regelui Babilonului. Unul dintre ei a fost Daniel, care de timpuriu se arătase un tânăr promițător, cu o abilitate remarcabilă. Toți acești tineri erau de viță nobilă și sunt descriși ca fiind “fără vreun cusur trupesc, frumoși la chip, înzestrați cu înțelepciune în orice ramură a științei, cu minte ageră și pricepere”. (Daniel 1, 4.) Sesizând talentele deosebite ale acestor tineri captivi, regele Nebucadnețar s-a hotărât să-i pregătească pentru a îndeplini funcții importante în împărăția sa. Pentru a putea fi pe deplin calificați pentru noua viață la curte, potrivit obiceiului oriental, ei trebuia să învețe limba haldeilor și să fie supuși, timp de trei ani, unui curs complet de educație fizică și intelectuală.PFE 77.2

Tinerii care făceau această școală nu aveau doar să fie admiși în palatul regal, ci se luau măsuri ca ei să mănânce din carnea și să bea din vinul de la masa regelui. Prin aceasta, regele considera nu numai că le acordă o mare onoare, dar și că le asigură cea mai bună dezvoltare fizică și intelectuală pe care o puteau dobândi.PFE 77.3

Printre cărnurile de la masa regelui, erau și carne de porc și alte cărnuri pe care legea lui Moise le declarase necurate, și care evreilor le era în mod expres interzis să le mănânce. În acest punct, Daniel a fost adus în fața unei încercări puternice. Să fie de partea învățăturilor părinților săi în privința cărnurilor și băuturilor, ofensându-l astfel pe rege și pierzându-și nu numai poziția, ci poate chiar și viața, sau să nu țină seama de porunca Domnului și să se bucure de favoarea regelui, asigurându-și astfel cele mai mari avantaje intelectuale și cele mai ademenitoare perspective lumești?PFE 77.4

Daniel nu a stat mult pe gânduri. El s-a decis să rămână ferm în integritatea sa, oricare ar fi fost urmările. El “s-a hotărât în inima lui să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului și nici cu vinul pe care îl bea împăratul”.PFE 78.1

Astăzi sunt mulți care pretind că sunt creștini, dar care susțin că Daniel era prea deosebit, considerându-l îngust și bigot. Ei consideră problema mâncării și a băuturii de prea mică importanță pentru a necesita o asemenea poziție — una care cere probabil sacrificiu în privința oricăror avantaje pământești. Însă cei care judecă astfel vor descoperi în ziua judecății că s-au îndepărtat de la cerințele clare ale lui Dumnezeu și că au făcut din propriile lor păreri un standard în privința binelui și răului. Ei vor descoperi că ceea ce pentru ei era lipsit de importanță nu era la fel privit de Dumnezeu. De cerințele Sale trebuie să ascultăm cu sfințenie. Cei care acceptă sau se supun unuia dintre preceptele Sale pentru că le convine să facă astfel, în timp ce pe altele le resping pentru că acestea ar cere sacrificiu, coboară standardul dreptății și prin exemplul lor îi conduc și pe alții să trateze cu ușurință Legea cea sfântă a lui Dumnezeu. “Așa spune Domnul” trebuie să fie regula noastră în toate lucrurile.PFE 78.2

Daniel a fost supus celor mai puternice ispite care i-ar putea asalta pe tinerii de astăzi; cu toate acestea, a rămas credincios educației religioase pe care a primit-o în anii dinainte. El a fost înconjurat de influențe a căror țintă era de a doborî pe cei care oscilează între principiu și tentație; totuși, Cuvântul lui Dumnezeu îl prezintă pe Daniel ca având un caracter fără prihană. Daniel nu a îndrăznit să se încreadă în propria lui putere morală. Rugăciunea era pentru el o necesitate. El a făcut din Dumnezeu tăria lui, iar temerea de Domnul era continuu înaintea lui în toate lucrurile vieții.PFE 78.3

Daniel avea darul blândeții autentice. El era credincios, hotărât și nobil. Căuta să trăiască în pace cu toți, fiind în același timp neclintit, precum cedrul cel falnic, atunci când era vorba de principiu. În tot ceea ce nu venea în contradicție cu închinarea față de Dumnezeu, el era respectuos și ascultător față de cei care aveau autoritate asupra lui; însă el avea un simț atât de înalt al datoriei față de Dumnezeu, încât cerințele conducătorilor pământești erau subordonate. Nici un motiv egoist nu-l putea determina să se abată de la datoria sa.PFE 78.4

Caracterul lui Daniel este prezentat ca un exemplu izbitor de ceea ce poate face harul lui Dumnezeu din oameni decăzuți datorită firii pământești și întinați de păcat. Raportul vieții sale nobile, de tăgăduire de sine, constituie o încurajare pentru noi, oamenii obișnuiți. Din exemplul său putem căpăta putere să rezistăm în mod nobil ispitei și să stăm neclintiți, prin harul blândeții, de partea binelui, în cele mai grele încercări.PFE 79.1

Daniel ar fi putut găsi cele mai plauzibile scuze pentru a se depărta de obiceiurile sale de cumpătare strictă; însă aprobarea lui Dumnezeu era mai scumpă pentru el decât favoarea celui mai puternic monarh pământesc, mai scumpă chiar decât propria lui viață. Obținând, datorită purtării lor deosebite, favoarea lui Melțar, demnitarul care se ocupa de tinerii evrei, Daniel a cerut să le fie îngăduit să nu mănânce din cărnurile împăratului și să nu bea din vinul lui. Melțar se temea ca nu cumva, dând curs acestei cereri, să atragă asupra lui neplăcerea regelui și astfel să-și pună în primejdie propria lui viață. Ca mulți din zilele noastre, el socotea că o dietă cumpătată i-ar face pe acești tineri să fie palizi și bolnăvicioși, fără putere în mușchi, iar despre bucatele alese de la masa împăratului credea că îi va face frumoși și plini de sănătate și că vor fi în stare să ducă la îndeplinire activități fizice și intelectuale.PFE 79.2

Daniel a hotărât ca problema să fie rezolvată prin punere la încercare timp de zece zile, în această perioadă urmând ca tinerilor evrei să le fie îngăduit să mănânce hrană simplă, în timp ce colegii lor se înfruptau din bucatele alese ale împăratului. În cele din urmă cererea le-a fost aprobată și Daniel a simțit asigurarea că are câștig de cauză. Deși era doar un tânăr, el remarcase efectele vătămătoare ale vinului și ale traiului destrăbălat asupra sănătății fizice și mintale.PFE 79.3

La sfârșitul celor zece zile, rezultatul a fost contrar așteptărilor lui Melțar. Cei care avuseseră obiceiuri cumpătate au fost evident superiori colegilor lor, care fuseseră îngăduitori față de pofte, nu doar în ce privește înfățișarea, dar și în privința puterii fizice și a tăriei mintale. Ca urmare a acestei încercări, lui Daniel și tovarășilor săi li s-a permis să-și continue dieta simplă pe toată perioada pe care aveau să fie instruiți pentru treburile împărăției.PFE 80.1

Domnul a aprobat hotărârea și tăgăduirea de sine a acestor tineri evrei și binecuvântarea Sa i-a însoțit. El “le-a dat cunoștință și pricepere în toată știința și înțelepciunea; iar Daniel era priceput în toate vedeniile și visele”. (Daniel 1, 17.) La sfârșitul celor trei ani de probă, când împăratul le-a verificat priceperea și cunoștințele, nu s-a găsit nici unul ca “Daniel, Hanania, Mișael și Azaria. De aceea ei au fost primiți în slujba împăratului. În toate lucrurile care cereau înțelepciune și pricepere, și despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toți vrăjitorii și cititorii în stele, care erau în toată împărăția lui”. (Daniel 1, 19.20.)PFE 80.2

Viața lui Daniel constituie o ilustrație inspirată a ceea ce înseamnă un caracter sfințit. Este un exemplu pentru noi toți, dar în special pentru tineri. O ascultare strictă de cerințele lui Dumnezeu este benefică atât pentru sănătatea corpului, cât și a minții. Pentru a putea atinge cel mai înalt standard al realizărilor morale și intelectuale, este necesar să căutăm înțelepciune și putere la Dumnezeu și să fim foarte cumpătați în toate obiceiurile vieții. În experiența lui Daniel și a tovarășilor săi găsim un exemplu al triumfului principiului cumpătării asupra ispitei de a îngădui pofta. Aceasta ne arată că prin intermediul principiului religios tinerii pot birui poftele firii pământești și pot rămâne credincioși cerințelor lui Dumnezeu, chiar dacă îi va costa un mare sacrificiu.PFE 80.3

Ce s-ar fi întâmplat dacă Daniel și tovarășii săi ar fi făcut compromis cu acei demnitari păgâni și ar fi cedat presiunii momentului, mâncând și bând din ceea ce era obișnuit la babilonieni? Acel singur moment de îndepărtare de la principiu le-ar fi slăbit simțul în privința a ceea ce este drept și față de ceea ce trebuia să constituie oroare față de păcat. Îngăduirea poftei ar fi implicat sacrificarea tăriei fizice, a clarității minții și a puterii spirituale. Un pas greșit ar fi condus către alții, până ce se rupea relația lor cu cerul, iar ei ar fi cedat ispitei.PFE 80.4

Dumnezeu spusese: “Pe acela care Mă va onora, Eu îl voi onora”. În timpul cât Daniel s-a agățat de Dumnezeu cu încredere neclintită, spiritul puterii profetice a venit asupra lui. În timp ce oamenii îl instruiau în privința datoriilor de la curte, el a fost învățat de Dumnezeu să citească tainele veacurilor viitoare și să prezinte generațiilor viitoare, prin cifre și simboluri, lucrurile minunate care aveau să se întâmple la sfârșitul timpului. — Semnele Timpului, 28 septembrie, 1882.PFE 81.1