Importanța educației în cămin

Am întrebat dacă acest val de suferințe nu ar putea fi stăvilit și dacă nu s-ar putea face ceva pentru a-i salva pe tinerii acestei generații de la ruina care îi amenință. Mi-a fost arătat că una dintre cauzele principale ale stării deplorabile de lucruri din zilele de astăzi este că părinții nu sunt conștienți de responsabilitatea pe care o au, de a-și crește copiii în conformitate cu legile fizice. Mamele își iubesc copiii cu o dragoste idolatră și le satisfac poftele, când ele știu că, de fapt, aceasta este dăunător pentru sănătate și astfel aduc asupra lor boala și nefericirea. Această bunătate crudă se manifestă într-o mare măsură în generația actuală. Dorințele copiilor sunt satisfăcute în detrimentul sănătății și al bunei dispoziții, deoarece este mai ușor pentru mamă, pe moment, să le satisfacă decât să-i rețină de la lucrurile după care ei vociferează.PFE 25.1

Astfel, mamele seamănă o sămânță care va răsări și va aduce rod. Copiii nu sunt educați să-și țină în frâu poftele și devin egoiști, pretențioși, neascultători, nemulțumitori și nesfinți. Mamele care fac acest lucru vor culege cu amărăciune fructele seminței pe care au semănat-o. Ele au păcătuit împotriva cerului și a copiilor lor și Dumnezeu le va cere socoteală pentru acest lucru.PFE 25.2

Dacă în generațiile trecute educația ar fi fost condusă după un cu totul alt plan, tinerii din această generație nu ar fi acum atât de depravați și fără valoare. Directorii și profesorii școlilor ar fi trebuit să fie cei care să cunoască fiziologia și care să dovedească interes nu numai pentru a-i învăța pe copii științele, dar și cum să-și păstreze sănătatea, astfel ca să-și poată folosi cunoștințele în modul cel mai util, după ce le-au dobândit. Ei ar trebui să fie în strânsă legătură cu școala, cu instituțiile diferitelor ramuri ale lucrării, astfel ca elevii să poată avea o ocupație și mișcarea fizică necesară în afara orelor de curs.PFE 26.1

Activitatea și recreația elevilor ar fi trebuit să fie reglementate în funcție de legile fizice și ar fi trebuit să fie astfel potrivite încât să păstreze în ei tonusul sănătos al tuturor puterilor trupului și minții. Astfel s-ar fi dobândit și cunoștințe practice în diferite domenii de lucru, concomitent cu realizarea educației școlare. Elevii din școli ar fi trebuit să își trezească simțurile morale pentru a putea vedea și simți că societatea are pretenții din partea lor și că ei ar fi trebuit să trăiască în ascultare față de legile naturale, pentru a putea, prin viața și influența lor, prin cuvânt și exemplu personal, să fie de folos și o binecuvântare pentru societate. Tinerii ar trebui să aibă întipărit în minte faptul că toți au o influență care vorbește continuu societății, în sensul că o poate îmbunătăți și înălța sau o poate înjosi și degrada. Primul studiu pe care ar trebui să-l facă tinerii ar trebui să fie cel legat de cunoașterea de sine și cum să-și păstreze trupurile sănătoase.PFE 26.2

Mulți părinți își țin copiii la școală aproape tot anul. Acești copii trec prin rutina studiului în mod mecanic, însă nu rețin ceea ce învață. Mulți dintre acești elevi consecvenți par aproape lipsiți de viață intelectuală. Monotonia studiului continuu obosește mintea și sunt foarte puțin interesați de lecțiile lor, iar pentru mulți dintre ei, învățarea din cărți devine obositoare! Lor nu le place să gândească, nu au ambiție să dobândească cunoștințe și nu încurajează în ei înșiși deprinderi în ce privește cugetarea și investigarea.PFE 26.3

Copiii au mare nevoie de o educație corespunzătoare pentru a putea fi de folos în lume. Însă orice efort care înalță cultura intelectuală mai presus de instruirea morală este greșit direcționat. Educația, cultura, creșterea corespunzătoare și perfecționarea tinerilor și copiilor trebuie să fie sarcina principală atât a părinților, cât și a profesorilor. Cei care gândesc profund și logic sunt puțini din cauză că influențe rele le-au obstrucționat dezvoltarea intelectului. Părerea părinților și profesorilor că studiul continuu întărește mintea s-a dovedit a fi greșită, căci în multe cazuri a avut efectul opus.PFE 27.1

În primii ani de educație a copiilor, mulți părinți și profesori dau greș în a înțelege că cea mai mare atenție trebuie acordată sănătății fizice, că trebuie asigurate condițiile de sănătate a trupului și a minții. A fost obiceiul de a încuraja copiii la școală când erau încă niște copii care aveau nevoie de grija mamei. La o vârstă fragedă, ei sunt adesea îngrămădiți în săli de clasă neaerisite, unde stau în poziții necorespunzătoare, în bănci prost construite, iar ca urmare, trupul tânăr și fraged al multora s-a deformat.PFE 27.2

Starea de spirit și obiceiurile copilului se vor manifesta, mai mult decât probabil, atunci când ajunge om mare. Poți îndoi un copăcel tânăr aproape în ce formă dorești, iar dacă îl lași așa, va crește în forma în care l-ai îndoit și va fi un copăcel deformat, fiind continuu o mărturie a faptului că tu l-ai vătămat cu mâna ta. Poți, după mulți ani de creștere, să încerci să îndrepți pomul, însă toate eforturile tale se vor dovedi zadarnice. Va fi întotdeauna un copac strâmb. Tot astfel se întâmplă și cu mințile copiilor. Ei trebuie educați cu grijă și duioșie în copilărie. Ei pot fi instruiți în direcția cea bună sau cea rea, iar în viețile lor de mai târziu, ei vor urma acel curs spre care au fost îndrumați în copilărie. Obiceiurile formate în copilărie se amplifică o dată cu creșterea lor și se întăresc o dată cu creșterea puterii lor și, în general, vor fi aceleași în viața de mai târziu, cu deosebirea că vor fi tot mai puternice.PFE 27.3

Noi trăim într-un veac în care aproape totul este superficial. Există doar puțină stabilitate și tărie de caracter datorită faptului că învățarea și educația copiilor încă din leagăn este deficitară. Caracterele lor sunt clădite pe nisip mișcător. Tăgăduirea de sine și stăpânirea de sine nu au fost modelate în caracterul lor. Ei au fost alintați și li s-au îngăduit tot felul de lucruri, până ce au ajuns răsfățați. Iubirea de plăceri stăpânește mințile, iar copiii sunt flatați și li se îngăduie lucruri care îi conduc spre ruină. Copiii ar trebui să fie astfel învățați și educați, încât ei să se aștepte să dea piept cu ispitele și să fie pregătiți să treacă peste dificultăți și pericole. Ei ar trebui învățați să se stăpânească și să depășească în mod nobil greutățile; și dacă nu se aruncă ei înșiși voit în necaz, dacă nu se vor așeza, fără a fi nevoie, în calea ispitei, dacă vor evita influențele rele și vicioase din societate, care să-i conducă în mod inevitabil la tovărășii primejdioase, ei vor avea tăria de caracter de a sta de partea dreptății și de a păstra principiul și vor înainta în puterea lui Dumnezeu, neîntinați moral. Dacă tinerii care au fost educați în mod corespunzător își pun încrederea în Dumnezeu, puterile lor morale vor face față celei mai aspre încercări.PFE 28.1

Însă puțini părinți își dau seama că copiii lor sunt ceea ce disciplina i-a făcut să fie și că tot ei, părinții, sunt răspunzători pentru caracterele pe care copiii le dezvoltă. Dacă inimile părinților creștini s-ar fi supus voinței lui Hristos, ei ar fi ascultat de porunca Învățătorului ceresc: “Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra”. (Matei 6, 33.) Dacă cei care susțin că sunt urmași ai lui Hristos ar face doar acest lucru, atunci ei ar da nu numai copiilor lor, ci și lumii necredincioase, exemple care ar reprezenta în mod corect religia Bibliei.PFE 28.2

Dacă părinții creștini ar trăi în ascultare de cuvintele Învățătorului divin, ei ar păstra simplitatea în mâncare și îmbrăcăminte și ar trăi în conformitate cu legile naturale. Atunci ei nu ar dedica atât de mult timp vieții artificiale, asumându-și griji și poveri pe care Domnul Hristos nu le-a așezat asupra lor, ci, dimpotrivă, i-a rugat să le evite. Dacă Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui ar fi cea dintâi și cea mai importantă grijă a părinților, timpul prețios nu ar mai fi irosit în împodobiri exterioare inutile, în timp ce mințile copiilor lor sunt neglijate aproape în întregime. Timpul prețios, pe care mulți părinți îl consacră pentru a-i îmbrăca pe copii ca să se etaleze în momentele de distracție, ar putea fi folosit mai bine, mult mai bine, în cultivarea minții lor, astfel încât ei să fie competenți să-și educe în mod corespunzător copiii. Nu este esențial pentru mântuirea sau fericirea acelor părinți să-și folosească timpul de har prețios pe care Dumnezeu li l-a acordat în a se îmbrăca, în vizite și bârfă.PFE 29.1

Mulți părinți se plâng că au atâtea de făcut și nu au timp să-și cultive mintea, să-și educe copiii pentru viața practică sau să-i învețe cum să devină miei în turma lui Hristos. Doar la judecata finală, când cazurile tuturor vor fi hotărâte și când faptele din întreaga noastră viață vor fi desfășurate în fața noastră, în prezența lui Dumnezeu, a Mielului și a tuturor îngerilor sfinți, vor realiza părinții valoarea aproape infinită a timpului pe care l-au irosit. Foarte mulți vor vedea atunci că procedeele lor greșite au determinat destinul copiilor lor. Nu doar că vor pierde ocazia de a auzi din partea Regelui slavei cuvintele de apreciere: “Bine, rob bun și credincios, intră în bucuria Stăpânului tău.” (Matei 25, 21), ci vor auzi pronunțându-se în dreptul copiilor lor teribila condamnare: “Depărtați-vă de la Mine!” Acest lucru îi va despărți pe copii pentru totdeauna de bucuriile și slava cerului și de prezența Domnului Hristos. și ei, de asemenea, primesc condamnarea: Pleacă de la Mine, “rob viclean și leneș”. Domnul Isus nu va spune niciodată “Bine” celor ce nu merită să li se spună “Bine” în dreptul vieții lor de credință, de tăgăduire și de sacrificiu de sine, pentru a face bine altora și a susține slava Sa. Aceia care trăiesc în primul rând pentru a-și face pe plac lor înșile, în loc să facă bine altora, vor întâmpina o pierdere infinită.PFE 29.2

Dacă părinții ar putea fi treziți la acel simțământ al răspunderii înfricoșătoare care zace asupra lor în lucrarea de educare a copiilor lor, mult mai mult din timpul lor ar fi devotat rugăciunii și mai puțin etalării inutile. Ei ar medita, ar studia și s-ar ruga cu stăruință lui Dumnezeu pentru înțelepciune și ajutor divin și și-ar educa în așa fel copiii, încât aceștia să-și poată forma caractere pe care Dumnezeu să le aprobe. Preocuparea lor nu ar trebui să fie cum să-și educe copiii ca să fie lăudați și onorați de lume, ci cum să-i poată educa pentru a-și forma caractere frumoase pe care Dumnezeu să le aprecieze.PFE 30.1

Este nevoie de mult studiu și rugăciune stăruitoare, pentru înțelepciune cerească, pentru a ști cum să se procedeze cu mințile tinere; căci depinde foarte mult de calea pe care părinții conduc mintea și voința copiilor lor. Este una dintre cele mai importante lucrări aceea de a ști cum să îndrumi mintea în direcția cea mai bună; pentru că destinul veșnic al acestora poate depinde de decizii luate într-un moment critic. Cât de important este atunci ca mințile părinților să fie cât mai libere de grijile încurcate și obositoare ale lucrurilor vremelnice, ca să poată gândi cu calm, chibzuință, înțelepciune și iubire și să facă din mântuirea sufletelor copiilor lor cea dintâi și cea mai înaltă preocupare. Obiectivul cel mare pe care părinții trebuie să încerce să-l atingă pentru scumpii lor copii ar trebui să fie împodobirea lăuntrică. Părinții nu trebuie să permită ca vizitatorii și străinii să le distragă atenția și, fiind jefuiți de timp, care constituie cel mai mare capital al vieții, să le fie imposibil să le dea copiilor lor în fiecare zi acea instruire plină de răbdare, care să îndrume mințile lor în dezvoltare în direcția cea bună.PFE 30.2

Viața este prea scurtă pentru a fi irosită în van cu distracții fără rost, cu vizite inutile, în preocuparea pentru haine sau în plăceri senzuale. Noi nu ne putem permite să risipim timpul pe care ni l-a dat Dumnezeu ca să-i binecuvântăm pe semenii noștri și să ne asigurăm o comoară în ceruri. Nici unul dintre noi nu avem prea mult timp pentru a ne achita de datoriile care sunt necesare. Trebuie să ne luăm timp pentru cultivarea inimii și a minții, ca să putem fi calificați pentru lucrarea vieții. Neglijând aceste datorii esențiale și conformându-ne obiceiurilor și modei societății, noi ne facem nouă înșine și copiilor noștri un mare rău.PFE 31.1

Mamele care au de educat mințile tinere și de format caracterele copiilor nu ar trebui să caute plăcerile lumii pentru a putea fi bucuroase și fericite. Au de făcut o lucrare importantă în viață, astfel încât ele și cei care sunt ai lor nu-și pot permite să irosească timpul în mod neprofitabil. Timpul este unul dintre cei mai importanți talanți pe care ni i-a încredințat Dumnezeu și pentru care ne va cere socoteală. Irosirea timpului înseamnă irosirea minții. Puterile minții pot fi mult întărite. Datoria mamelor este să-și cultive mințile și să-și păstreze inima curată. Ele ar trebui să valorifice toate mijloacele pe care le au la îndemână pentru a putea avea calificarea necesară de a instrui spre înaintare mințile copiilor lor. În curând, cei care-și permit obiceiul întovărășirii, nu se vor simți în largul lor dacă nu vor face vizite sau dacă nu vor primi vizite. Unii ca aceștia nu au puterea de a se adapta circumstanțelor. Datoriile sacre și necesare ale căminului li se par banale și neinteresante. Lor nu le place să se analizeze, să se autodisciplineze. Mintea le este înfometată după scenele variate și încântătoare ale vieții lumești; copiii sunt neglijați pentru că ei au alte preocupări, iar îngerul raportor scrie: “Robi netrebnici!” Planul lui Dumnezeu nu este ca mințile noastre să fie lipsite de un anumit scop, ci ar trebui să realizăm binele în această viață.PFE 31.2

Dacă părinții ar simți că este o datorie sacră pe care Dumnezeu le-o cere în mod imperios aceea de a-și educa copiii pentru a fi utili în această viață, dacă ei ar împodobi templul lăuntric al sufletelor fiilor și fiicelor lor pentru viața veșnică, noi am vedea o mare schimbare în bine în societate. Atunci nu s-ar manifesta atâta indiferență față de evlavia practică și nu ar mai fi atât de dificil să trezești simțul moral al copiilor pentru a înțelege cerințele pe care le are Dumnezeu de la ei. Însă părinții devin tot mai nepăsători în ceea ce privește îndrumarea copiilor lor spre lucruri folositoare. Mulți părinți le îngăduie copiilor lor să-și formeze obiceiuri rele și să urmeze propriile lor înclinații și nu îi fac conștienți de primejdia în care se află dacă fac astfel și necesitatea de a fi călăuziți de principii.PFE 32.1

Adesea, copiii se apucă de un anumit lucru cu entuziasm, însă, pentru că acest lucru îi încurcă sau îi obosește, doresc să-l schimbe și să se apuce de ceva nou. Încep mai multe lucruri, se descurajează puțin și apoi renunță; și astfel ei trec de la un lucru la altul, neterminând nimic. Părinții nu trebuie să îngăduie ca dorința de schimbare să-i stăpânească pe copiii lor. Ei nu trebuie să fie atât de mult ocupați cu alte lucruri, încât să nu aibă timp să disciplineze cu răbdare mințile în dezvoltare ale copiilor. Câteva cuvinte de încurajare sau un mic ajutor la timpul potrivit îi poate scăpa din încurcătură și descurajare, iar satisfacția pe care o au văzând îndeplinită sarcina pe care au preluat-o îi va stimula să se străduiască și mai mult.PFE 32.2

Mulți copii, pentru că sunt lipsiți de cuvinte de încurajare și de puțin ajutor în eforturile pe care le fac, devin descurajați și schimbă des un lucru cu altul. Și duc cu ei acest trist defect în viața de adult de mai târziu. Ei nu pot avea succes în nici unul din lucrurile pe care le întreprind, pentru că nu au fost învățați să persevereze în împrejurări descurajatoare. Astfel, viața multora se dovedește a fi un eșec, pentru că ei nu au fost educați corect când au fost mici. Educația primită în copilărie și tinerețe le afectează întreaga carieră în afaceri în viața adultă, iar experiența lor religioasă poartă o amprentă corespunzătoare.PFE 32.3