Dezertori din armata Domnului

Prin ruperea legăturii cu lucrarea lui Dumnezeu de la editură, fratele X a făcut exact lucrul pe care m-am temut că îl va face. Dacă ar fi renunțat la sine, rămânând în poziția lui în ascultare de voința lui Dumnezeu pentru că aceasta este lucrarea Sa, punându-și toată inima în lucrare și purtându-și poverile și răspunderile așa cum le-au purtat și alții înaintea lui, chiar dacă nu ar fi obținut din punct de vedere financiar atât de mult cât ar fi obținut dintr-o afacere proprie, ar fi dovedit că nu este un oportunist. Dar cât de mare a fost interesul lui pentru binele editurii, dacă a putut să iasă din lucrare când i-a plăcut și când i s-a părut că e în interesul lui să facă așa? Oare așa ar trebui să acționeze soldații din [214] armata lui Hristos? Dacă ar face așa, soldații din armata unei țări ar fi tratați ca dezertori. Oare cum îi privește universul ceresc pe astfel de soldați din armata lui Hristos? Niciunul dintre cei ce se angajează în lucrarea lui Dumnezeu, prețuind sfințenia ei, nu poate să întoarcă spatele lucrării cu scopul de a obține vreun avantaj lumesc de orice fel.SA2 119.6

Frate Y, Dumnezeu a fost foarte milos cu tine și cu fratele X. El a cruțat cu bunătate viața care a fost foarte precară în cazul amândurora. V-au fost acordate zile, luni și ani, aducându-vă ocazii pentru dezvoltarea caracterului. Dumnezeu v-a angajat în lucrarea Lui, ca să puteți ajunge plini de spiritul lui Hristos. Fiecare zi și fiecare oră vin la voi ca un privilegiu cumpărat cu sânge, nu numai pentru propria mântuire, ci și pentru ca voi să fiți un mijloc de aducere a sufletelor la Hristos, zidind Împărăția Sa și dând pe față slava lui Dumnezeu. Domnul cere un devotament din toată inima pentru lucrare. Aceia care sunt cu adevărat conlucrători cu Dumnezeu vor purta povara lucrării și, asemenea slujitorului pe care îl trimite El, temerea lor va fi: „Vai de mine, dacă voi da greș în a sta credincios față de poziția mea de răspundere!”SA2 120.1

Fratele meu, dacă în inima ta nu este un interes față de lucrare mai mare decât acela care este indicat de faptul că poți să o părăsești așa de ușor, eu nu am nimic de spus, nicio pledoarie de făcut pentru ca tu să rămâi la editură sau pentru ca fratele X să se întoarcă. Amândoi dovediți că nu sunteți niște oameni pe care poți să te bazezi. Iar exemplul care ar fi dat prin faptul că ți se oferă stimulente financiare suplimentare pentru a rămâne nu este pe placul lui Dumnezeu.SA2 120.2

Eu nu ți-aș oferi, nici ție, nici altui om, nici măcar pentru o clipă, o mită în dolari sau cenți pentru a te ține angajat în lucrare, oricare ar fi inconvenientul pe care ar putea să-l sufere pentru o vreme lucrarea, din cauza retragerii tale. Domnul Hristos este la cârmă. Dacă Duhul Său nu te face doritor să fii orice sau să faci orice de dragul adevărului, atunci poți să înveți lecția aceasta numai trecând prin încercare. Dumnezeu va pune la încercare credința fiecărui suflet. Domnul Hristos ne-a cumpărat cu un sacrificiu infinit. Deși [215] a fost bogat, totuși a ajuns sărac pentru noi, așa încât, prin sărăcia Lui, noi să putem ajunge în posesia bogățiilor veșnice. Tot ce avem în domeniul aptitudinilor și al intelectului este doar ce ne-a încredințat Domnul pentru a fi folosit pentru El. Noi avem privilegiul de a fi părtași cu Hristos la sacrificiul Său, dacă dorim acest lucru.SA2 120.3

Oamenii evlavioși și cu experiență care au condus lucrarea aceasta, care au renunțat la ei înșiși și nu au ezitat să sacrifice totul pentru succesul ei, dorm acum în mormânt. Ei au fost mijloacele rânduite de Dumnezeu, prin care principiile vieții spirituale i-au fost transmise bisericii. Experiența lor a fost de cea mai mare valoare. Ei nu au putut să fie cumpărați sau vânduți. Curăția, devotamentul și sacrificiul de sine, pe care le-au manifestat, și legătura lor vie cu Dumnezeu au fost binecuvântate pentru dezvoltarea lucrării. Instituțiile noastre au fost caracterizate de spiritul de sacrificiu de sine.SA2 120.4

Totuși, în anumite privințe, lucrarea s-a deteriorat. Deși a crescut din punct de vedere al extinderii și al facilităților, ea a scăzut din punct de vedere al evlaviei. În zilele când ne luptam cu sărăcia, aceia care au văzut cât de minunat a lucrat Dumnezeu pentru dezvoltarea lucrării au simțit că nu poate să le fie acordată o cinste mai mare, decât aceea de a fi părtași la interesele lucrării prin legăturile sfinte care i-au unit cu Dumnezeu. Ar fi lăsat ei jos povara pentru a negocia cu Domnul cu privire la bani? Nu, nu! Chiar dacă vreun oportunist și-ar fi părăsit postul datoriei, ei nu ar fi abandonat lucrarea niciodată. Ei spuneau: „Dacă Domnul m-a așezat aici, El dorește să fiu un ispravnic credincios, învățând zi de zi de la El cum să îndeplinesc lucrarea cu vrednicie. Eu voi sta în postul meu până când Dumnezeu mă va elibera. Voi ști ce înseamnă să fii un creștin practic și cu toată inima. Îmi aștept răsplata după aceea.”SA2 120.5

Credincioșii care au sacrificat pentru dezvoltarea lucrării la începuturile ei au avut același spirit. Ei au simțit că Dumnezeu cere de la toți cei angajați în lucrarea Sa o consacrare fărăSA2 120.6

rezerve a sufletului, a trupului și a spiritului, a tuturor serviciilor și a capacităților lor, pentru a face ca lucrarea să aibă succes. Am primit mărturii în care li se cerea să-I dedice lui Dumnezeu toate energiile lor, în cooperare cu [216] mijloacele divine, și să-și dezvolte fiecare aptitudine, prin exercitarea tuturor însușirilor lor.SA2 121.1