O viață sub nivelul privilegiilor

Suntem departe de a fi poporul pe care Dumnezeu l-ar dori, deoarece nu ne înnobilăm sufletul și nu ne curățim caracterul în armonie cu descoperirea minunată a adevărului și a scopurilor lui Dumnezeu. „Neprihănirea înalță pe un popor, dar păcatul este rușinea popoarelor” (Proverbele 14,34). Păcatul aduce dezorganizare. Oriunde este cultivat — în inimă, în cămin, în biserică — există dezordine, ceartă, conflicte, vrăjmășie, invidie, gelozie, deoarece vrăjmașul lui Dumnezeu și al omului are o putere dominatoare asupra minții. Dar dacă un om iubește adevărul și îl trăiește, îl aplică în viața lui de zi cu zi așa cum îl susține în cuvintele lui, acel om va urî păcatul și va fi un reprezentant viu al lui Isus Hristos în lume.SA2 218.4

Oamenii care pretind a crede adevărul nu vor fi condamnați pentru că nu au avut lumina, ci pentru că au avut o mare lumină, dar nu și-au testat inima prin marele standard moral al neprihănirii lui Dumnezeu. Oamenii care pretind a crede adevărul trebuie să fie înnobilați prin trăirea lui. Religia biblică adevărată trebuie să schimbe viața, să curățească și să înnobileze caracterul, făcându-l să fie tot mai mult asemenea Modelului divin. Atunci, în cămine se vor auzi rugăciuni, mulțumiri și laude aduse lui Dumnezeu. Îngerii vor sluji în cămin și îi vor însoți pe închinători în casa de rugăciune.SA2 218.5

[378] Bisericile care pretind a crede adevărul și care apără Legea lui Dumnezeu trebuie să respecte Legea aceasta și să se îndepărteze de orice nelegiuire. Membrii bisericii să se împotrivească ispitei de a face rele și de a-și îngădui păcatul. Biserica să înceapă o lucrare de curățire înaintea lui Dumnezeu, prin pocăință, umilință și cercetare profundă a inimii, deoarece noi trăim în timpul simbolizat prin Ziua Ispășirii — un timp solemn, cu urmări veșnice.SA2 219.1

Cei care îi învață pe alții adevărul trebuie să-l prezinte așa cum este el în Isus. Sub influența modelatoare și sfințitoare a adevărului lui Dumnezeu, ei sunt ca niște vase curate. Ce influență ar avea ei în lume, dacă ar fi schimbați de religia Bibliei! Dacă ar fi curați, statornici, neclintiți, mereu plini de dragostea lui Isus, membrii bisericii ar fi o lumină pentru lume. Oamenii care stau ca străjeri și păstori ai turmei să proclame adevărul solemn, să facă să răsune avertizarea pentru orice neam, orice limbă și orice popor. Să fie niște reprezentanți vii ai adevărului pe care îl susțin, să cinstească Legea lui Dumnezeu printr-o conformare strictă și sfântă cu cerințele ei, trăind înaintea Domnului în curăție și sfințenie, și, dacă vor fi astfel, propovăduirea adevărului va fi însoțită de o putere ce va reflecta lumina pretutindeni.SA2 219.2