„O FAMILIE COSTISITOARE”

[183] Unii mi-au scris că trebuie să aibă salarii mari, prezentând ca argument faptul că au o familie costisitoare. În același timp, instituția în care lucrau era obligată să calculeze îndeaproape modul în care să facă față cheltuielilor obișnuite. De ce să aducă un om ca scuză pentru cererea unor salarii mari faptul că are o familie costisitoare? Oare nu este suficientă lecția pe care a dat-o Hristos? El spune: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze” (Matei 16,24).SA2 102.4

Instituțiile noastre au fost înființate pentru a sluji ca mijloace eficiente pentru înaintarea lucrării de câștigare a sufletelor. Cei care lucrează în ele trebuie să caute căi de a ajuta instituția, nu mijloace de a lua cât mai mult din trezorerie. Dacă vor căuta să obțină mai mult decât li se cuvine, ei vor pune piedici lucrării lui Dumnezeu. Oricine este angajat în instituțiile acestea să spună: „Nu voi stabili o cifră mare pentru salariul meu, deoarece faptul acesta ar jefui trezoreria, iar propovăduirea soliei harului ar fi împiedicată. Trebuie să practic economia. Aceia care se află în câmpul de lucru fac o lucrare la fel de importantă ca lucrarea pe care o fac eu. Trebuie să fac tot ce stă în puterea mea pentru a-i ajuta. Eu folosesc mijloacele financiare ale lui Dumnezeu și voi face așa cum ar fi făcut Hristos în locul meu. Nu voi cheltui banii pe obiecte de lux. Îmi voi aduce aminte de lucrătorii Domnului din câmpurile misionare. Ei au o mai mare nevoie de bani decât am eu. În lucrarea lor, ei intră în contact cu multă sărăcie și mult necaz. Ei trebuie să-i hrănească pe cei flămânzi și să-i îmbrace pe cei goi. Eu trebuie să-mi limitez cheltuielile, ca să pot contribui la lucrarea dragostei lor.” — Special Testimonies, seria B, nr. 29, p. 19, 20SA2 102.5