Hotărâri pripite

Hotărârile pot fi luate într-un moment care pecetluiește soarta unui om pentru totdeauna. Satana a venit la tine așa cum a venit la Hristos, oferindu-ți onoarea și slava lumii, cu condiția să recunoști supremația lui. Acesta este lucrul pe care îl faci acum. Totuși, înainte de a face încă un pas, te rog să te gândești bine.SA2 91.4

Ce raport dau îngerii cu privire la tine? Cum te vei confrunta tu cu raportul acela? Ce scuză vei aduce în fața lui Dumnezeu pentru apostazia ta prăpăstioasă și neașteptată? Întotdeauna ai avut dorința de a face o lucrare mare. Dacă ai fi fost mulțumit să-ți faci mica ta lucrare cu credincioșie și cu atenție, faptul acesta ar fi fost aprobat de Domnul. Totuși adu-ți aminte că va fi nevoie de o lucrare de o viață întreagă pentru a recupera ce se risipește printr-o clipă de neatenție și de cedare în fața ispitei.SA2 91.5

Noi suntem niște străini și călători care merg spre o țară mai bună, dar ar fi mai bine, pentru tine și pentru mine, să fim niște animale înjugate la plug, în câmp, decât să fim în cer, fără a avea o inimă care să simpatizeze cu locuitorii cerului. Printr-un act de o clipă al voinței, tu poți să te așezi sub puterea lui Satana, dar va fi nevoie de mai mult decât atât pentru a rupe lanțurile lui și pentru a te îndrepta spre o viață mai înaltă și mai sfântă. Scopul poate să fie stabilit, lucrarea poate să fie începută, dar realizarea ei va cere trudă, timp, răbdare și sacrificiu. Omul care se îndepărtează de Dumnezeu în mod deliberat, fiind în strălucirea deplină a luminii, va constata că, atunci când va dori să se întoarcă, spinii și pălămida vor fi crescut pe calea lui și nu trebuie să fie surprins sau descurajat dacă este obligat să meargă mult cu picioarele rănite și sângerânde. Dovada cea mai înspăimântătoare și mai înfiorătoare a căderii omului dintr-o stare mai bună este faptul că îl va costa atât de mult să se întoarcă. Calea întoarcerii poate să fie străbătută numai printr-o luptă grea, centimetru cu centimetru, în fiecare oră.SA2 91.6

[166] Calea spre cer este prea îngustă pentru ca rangul și bogățiile să meargă pe ea, prea îngustă pentru jocul ambiției, prea abruptă și aspră pentru ca trăsurile comodității să urce pe ea. Truda, răbdarea, sacrificiul de sine, rușinea, sărăcia, munca grea, suportarea împotrivirii celor păcătoși față de El au fost partea lui Hristos și trebuie să fie partea omului, dacă va intra vreodată în Paradisul lui Dumnezeu.SA2 92.1

Tu cedezi atât de ușor la credința ta actuală, din cauză că nu ai avut niciodată rădăcinile înfipte adânc în credința care crește. Ea te-a costat prea puțin. Această credință nu te susține în încercare și nu te mângâie în necaz, din cauză că nu a fost întărită prin efort și nu a fost curățită prin sacrificiu. Aceia care sunt dispuși să sufere pentru Hristos vor simți mai multă bucurie în această suferință, decât pentru faptul că Hristos a suferit pentru ei, arătându-le astfel că i-a iubit. Cei care câștigă cerul vor depune eforturi nobile și vor lucra cu toată îndelunga răbdare, ca să poată culege roadele trudei.SA2 92.2

Există o mână care va deschide larg porțile Paradisului pentru aceia care au rezistat încercării ispitei și au păstrat o conștiință bună, renunțând la lume, la onorurile și la aplauzele ei, din dragoste față de Hristos, mărturisindu-L astfel înaintea oamenilor și așteptând cu toată răbdarea ca El să-i mărturisească înaintea Tatălui Său și a sfinților îngeri.SA2 92.3