19 - O PARABOLĂ ^{22*Articol apărut în Review and Herald, 4 ianuarie 1906.}

La începuturile apostaziei lui Solomon, se pot vedea multe aparent mici abateri de la principii. Asocierea cu femeile idolatre nu a fost nicidecum singura cauză a căderii lui. Printre cauzele principale care l-au condus pe Solomon la extravaganță și la asuprire tiranică a fost calea pe care a urmat-o, dezvoltând și cultivând un spirit de lăcomie.SA2 96.1

În zilele Israelului din vechime, când, la poalele Sinaiului, Moise i-a transmis poporului porunca divină: „Să-Mi facă un locaș sfânt, și Eu voi locui în mijlocul lor” (Exodul 25,8), răspunsul israeliților a fost însoțit de daruri corespunzătoare. „Toți cei cu tragere de inimă și bunăvoință au venit” (Exodul 35,21) și au adus daruri. Pentru construirea sanctuarului au fost necesare pregătiri mari și costisitoare. Era cerută o cantitate mare de material foarte prețios și scump, totuși Domnul a acceptat numai darurile de bunăvoie. Porunca divină pe care Moise a repetat-o adunării a fost: „Să-Mi aducă un dar; să-l primiți pentru Mine de la orice om care-l va da cu tragere de inimă” (Exodul 25,2). Devotamentul față de Dumnezeu și spiritul de sacrificiu [174] au fost cele dintâi cerințe în pregătirea unui locaș pentru Cel Preaînalt.SA2 96.2

Un apel similar la sacrificiu de sine a fost adresat când David i-a transferat lui Solomon responsabilitatea de a construi templul. David a întrebat mulțimea adunată, care adusese daruri de bunăvoie: „Cine vrea să-și mai aducă de bunăvoie astăzi darurile înaintea Domnului?” (1 Cronici 29,5). Acest apel ar fi trebuit să fie păstrat fără încetare în mintea acelora care s-au ocupat de construirea templului.SA2 96.3

Dumnezeu a ales oameni pe care i-a înzestrat în mod deosebit cu îndemânare și cu pricepere pentru construirea sanctuarului din pustie. „Moise a zis copiilor lui Israel: «Să știți că Domnul a ales pe Bețaleel… din seminția lui Iuda. L-a umplut cu Duhul lui Dumnezeu, duh de înțelepciune, pricepere și știință pentru tot felul de lucrări. I-a dat putere să născocească planuri, să lucreze în aur, în argint și în aramă, să sape în pietre și să le lege, să lucreze lemnul cu meșteșug și să facă tot felul de lucrări meșteșugite. I-a dat și darul să învețe pe alții, atât lui, cât și lui Oholiab… din seminția lui Dan. I-a umplut cu pricepere ca să facă toate lucrările de săpătură în piatră, de cioplitură meșteșugită, de lucrat la gherghef… să facă tot felul de lucrări și născociri de planuri»” (Exodul 35,30-35). „Bețaleel… și toți bărbații iscusiți în care pusese Domnul înțelepciune și pricepere… au făcut totul după cum poruncise Domnul” (Exodul 36,1). Făpturile cerești inteligente au cooperat cu lucrătorii pe care i-a ales Dumnezeu Însuși.SA2 96.4

Urmașii acestor oameni au moștenit într-o mare măsură îndemânarea dată strămoșilor lor. În semințiile lui Iuda și Dan au fost oameni care erau priviți ca fiind deosebit de iscusiți în artele frumoase. Pentru un timp, oamenii aceștia au rămas smeriți și neegoiști, dar treptat, aproape imperceptibil, au pierdut legătura cu Dumnezeu și cu adevărul Său. Ei au început să ceară o plată mai mare din cauza îndemânării lor superioare. În anumite situații, cererea lor a fost îndeplinită, dar mult mai adesea, aceia care au cerut o plată mai mare au găsit de lucru la națiunile înconjurătoare. În locul spiritului nobil de sacrificiu de sine, care umpluse inima strămoșilor lor iluștri, ei au cultivat un spirit de lăcomie, o dorință de a obține tot mai mult. Ei le-au slujit [175] regilor păgâni folosindu-și îndemânarea primită de la Dumnezeu și L-au dezonorat astfel pe Creatorul lor.SA2 96.5