CAPITOLUL 2

Oamenii își creează pofte nenaturale, pentru că își satisfac apetitul mâncând alimente bogate în grăsimi și foarte condimentate, gătite îndeosebi din carne, cu sosuri bogate, și folosind băuturi stimulatoare, cum ar fi ceaiul și cafeaua. Organismul se înfierbântă, organele digestive sunt afectate și facultățile mintale sunt încețoșate, în timp ce pasiunile josnice sunt stimulate și pun stăpânire pe însușirile mai nobile. Apetitul ajunge să fie tot mai nenatural și tot mai dificil de stăpânit. Circulația sângelui nu este echilibrată, iar sângele ajunge să fie intoxicat. Întregul organism este deranjat și cererile apetitului sunt tot mai iraționale, poftind lucruri excitante și dăunătoare, până când este degradat în totalitate.SA2 246.1

În cazul multora, pretențiile apetitului după marijuana, tutun și bere dezgustătoare au ajuns să fie puternice, din cauza amestecurilor otrăvitoare și dăunătoare sănătății. Mulți nu se opresc nici măcar aici. Poftele lor degradate cer băuturi mai tari, care au o influență și mai amețitoare asupra creierului. În felul acesta, ei se dedau la toate excesele, până când pofta deține pe deplin controlul asupra însușirilor raționale, iar omul creat după chipul Făcătorului său se coboară sub nivelul animalelor. Cinstea și onoarea sunt sacrificate pentru apetit. Sensibilitatea minții se tocește în timp. Lucrul acesta se produce treptat, dar sigur. Apetitul, îngăduit la început prin consumul unor mâncăruri foarte condimentate, creează pofte dăunătoare și pregătește calea pentru tot felul de plăceri, până când sănătatea și intelectul sunt jertfite pe altarul poftei.SA2 246.2

Mulți s-au căsătorit fără să fi avut o proprietate sau o moștenire. Ei nu au avut puterea fizică, nici energia mintală necesare pentru a obține o proprietate. Tocmai astfel de oameni au fost cei ce s-au grăbit să se căsătorească și și-au asumat responsabilități pe care nu le înțelegeau bine. Ei nu au avut sentimente nobile și înalte și nicio idee cu privire la [421] datoria unui soț și a unui tată și cu privire la prețul pe care trebuie să-l plătească pentru a asigura împlinirea nevoilor unei familii. De asemenea, în sporirea numărului de membri ai familiei, acești oameni nu au manifestat o înțelepciune mai mare decât cea dovedită în afacerile lor. În general, cei care sunt foarte deficitari în administrarea banilor și nu sunt înzestrați cu calificările necesare pentru a se descurca în viață își umplu casa de copii, în timp ce aceia care au abilitatea de a obține proprietăți, în general, nu au copii mai mulți decât sunt în stare să întrețină. Cei care nu sunt în stare să se întrețină singuri nu ar trebui să aibă copii. S-a întâmplat ca mulți copii ai acestor administratori nepricepuți ai banilor să fie lăsați să crească asemenea unor animale. Ei nu sunt hrăniți și îmbrăcați corespunzător, nu primesc nicio educație fizică sau intelectuală și, în căminul lor, nici copiii, nici părinții lor nu au nimic sfânt.SA2 246.3

Instituția căsătoriei a fost rânduită de Cer pentru a fi o binecuvântare pentru om, dar, în general, ea a fost degradată într-o asemenea măsură, încât a ajuns să fie un blestem îngrozitor. Când au intrat în relația de căsătorie, majoritatea bărbaților și femeilor au acționat ca și când singurul motiv pentru a se căsători era faptul că se iubeau. Însă ei ar trebui să își dea seama că, în căsătorie, au o responsabilitate mai mare. Ar trebui să se întrebe dacă odraslele lor vor avea sănătate fizică și mintală și putere morală. Totuși puțini au acționat din motive înalte și din considerente nobile, gândindu-se că societatea are niște cerințe pe care nu pot să le ignore cu ușurință și că influența familiei lor va conduce fie în sus, fie în jos.SA2 246.4

Societatea este alcătuită din familii, iar capii familiilor sunt responsabili pentru modelarea ei. Dacă aceia care aleg să intre în relația de căsătorie fără considerația cuvenită ar fi singurii care ar suferi, răul nu ar fi atât de mare, iar păcatul lor ar fi mult mai mic. Însă nenorocirea care vine din familiile nefericite este simțită de copii. Ele i-au condamnat la o viață de mizerie și, deși sunt nevinovați, copiii suferă consecințele comportamentului necugetat al părinților lor. Bărbații și femeile nu au dreptul de a-și urma impulsul și pasiunea oarbă în relația de căsătorie, aducând apoi pe lume copiii nevinovați care își vor da seama că, din diferite motive, viața are doar puțină bucurie, doar puțină fericire și, ca urmare, este o povară.SA2 246.5

În general, copiii moștenesc trăsăturile particulare ale părinților și, [422] pe lângă toate acestea, mulți cresc lipsiți de orice influență salvatoare. Prea adesea, ei sunt înghesuiți în sărăcie și murdărie. Într-un astfel de mediu și cu asemenea exemple, când acești copii vor ajunge să ia decizii proprii, ce altceva se poate aștepta, decât să ajungă mai jos pe scara valorii morale, în comparație cu părinții lor, și defectele lor să fie mai evidente decât ale părinților lor din toate punctele de vedere? Astfel, oamenii din această categorie și-au transmis defectele mai departe și și-au blestemat urmașii cu sărăcie, debilitate mintală și degradare. Asemenea oameni nu ar fi trebuit să se căsătorească. Cel puțin, nu ar fi adus la existență copii nevinovați, care să ia parte la nenorocirea lor și să își transmită mai departe propriile defecte, cu nenorocirea acumulată de la o generație la alta — aceasta a fost una dintre marile cauze ale degenerării neamului omenesc.SA2 247.1

Dacă ar fi acționat întotdeauna din considerente înalte, înțelegând că generațiile viitoare vor fi înnobilate sau degradate prin comportamentul lor, femeile din generațiile trecute ar fi luat poziție și ar fi decis că nu pot să-și unească interesele vieții cu bărbați care cultivau un apetit nenatural pentru băuturi alcoolice și pentru tutunul care este o otravă lentă, dar sigură, slăbind sistemul nervos și degradând însușirile nobile ale minții. Dacă bărbații au rămas înrădăcinați în aceste obiceiuri rele, femeile ar fi trebuit să-i părăsească și să-i lase să-și trăiască burlăcia bucurându-se de tovarășii pe care și i-au ales. Femeile nu ar fi trebuit să se considere a avea o valoare atât de mică, încât să își unească destinul cu bărbați care nu aveau niciun control asupra apetitului lor și a căror fericire principală consta în a mânca, a bea și a-și satisface pasiunile animalice. Femeile nu au urmat întotdeauna îndemnurile rațiunii, ci îndemnurile impulsurilor. Ele nu au simțit într-un grad suficient de înalt responsabilitățile care le aveau cu privire la faptul de a intra în relații pe viață care să nu pună asupra odraslelor lor amprenta unui nivel scăzut de moralitate și a unei pasiuni pentru satisfacerea poftelor degradate, cu prețul sănătății și chiar al vieții. Dumnezeu le va considera responsabile într-o mare măsură pentru sănătatea fizică și pentru caracterul moral transmis în felul acesta generațiilor viitoare.SA2 247.2

Bărbații și femeile care și-au degradat propriul trup prin obiceiuri imorale și-au degradat, de asemenea, intelectul și au nimicit sensibilitatea fină a sufletului. Foarte mulți din categoria aceasta s-au căsătorit și le-au lăsat odraslelor lor, ca moștenire, urmele propriei slăbiciuni fizice și ale însușirilor lor morale decăzute. [423] Satisfacerea pasiunilor animalice și senzualitatea vulgară au fost semnele caracterului urmașilor lor, transmițându-se din generație în generație, sporind nenorocirea omenească într-o măsură îngrozitoare și grăbind degradarea neamului omenesc.SA2 247.3

Adesea, în relațiile lor de căsătorie, bărbații și femeile care au ajuns bolnavi s-au gândit în mod egoist numai la propria fericire. Ei nu au luat în considerare cu seriozitate căsătoria din perspectiva principiilor nobile și înalte, gândindu-se ce anume ar putea să aștepte societatea de la urmașii lor, ci și-au micșorat energia trupului și a minții, neducând societatea pe o treaptă mai înaltă, ci făcând-o să ajungă și mai jos.SA2 247.4

Adesea, bărbații bolnavi au câștigat dragostea unor femei aparent sănătoase și, pentru că s-au iubit, au simțit că au libertatea deplină de a se căsători, fără ca vreunul dintre ei să se gândească la faptul că, prin unirea lor, soția urma să sufere din cauza soțului ei bolnav. În multe cazuri, soțul bolnav și-a îmbunătățit sănătatea, în timp ce soția a împărtășit boala lui. El trăiește într-o măsură foarte mare pe seama vitalității ei și, curând, ea se plânge de înrăutățirea sănătății. El își prelungește zilele, scurtându-le pe ale soției lui. Cei care se căsătoresc în felul acesta săvârșesc păcatul de a trata cu ușurătate sănătatea și viața pe care Dumnezeu le-a dat-o spre a fi folosită pentru slava Sa. Totuși, dacă aceia care intră, în felul acesta, în relația de căsătorie ar fi singurii care ar suferi, păcatul nu ar fi așa de mare. Însă copiii lor sunt obligați să ajungă niște suferinzi, din cauza bolilor care le-au fost transmise. Astfel, boala a fost perpetuată de la o generație la alta. Mulți Îl acuză pe Dumnezeu pentru nenorocirea omenească, deși comportamentul lor greșit a adus acest rezultat. Ei au trimis în societate urmași slabi și și-au făcut partea în degradarea neamului omenesc, transmițând bolile ereditare și mărind astfel suferința omenească.SA2 247.5

O altă cauză a degradării generației actuale din punct de vedere al puterii fizice și al valorii morale este căsătoria unor bărbați și femei între care există o mare diferență de vârstă. Adesea, bărbații în vârstă aleg să ia în căsătorie femei tinere. În felul acesta, viața bărbatului s-a prelungit adesea, în timp ce soția a fost nevoită să simtă lipsa acelei energii vitale pe care i-a oferit-o soțului ei în vârstă. Nicio femeie nu are datoria de a-și sacrifica viața și sănătatea, chiar dacă îl iubește atât de mult pe cel mai în vârstă decât ea și dorește să facă un asemenea sacrificiu. Ea ar fi trebuit să își rețină sentimentele. Ea ar fi trebuit să aibă în vedere considerente mai înalte [424] decât interesele proprii. Ea ar fi trebuit să ia în considerare care urma să fie situația copiilor lor, dacă li s-ar fi născut. Chiar mai rău de atât este faptul că unii tineri se căsătoresc cu femei mult mai în vârstă decât ei. În multe cazuri, copiii din astfel de căsătorii sunt foarte diferiți ca vârstă și nu au minți echilibrate. Acești copii sunt deficitari și din punct de vedere fizic. Adesea, în astfel de familii, se manifestă trăsături de caracter diverse, ciudate și, de multe ori, dureroase. Deseori, copiii aceștia mor prematur, iar cei care ajung la maturitate sunt, în multe cazuri, deficitari din punct de vedere fizic, mintal și moral.SA2 248.1

Din cauză că îl lasă puterile, tatăl este rareori pregătit să-i crească pe copii corespunzător. Copiii aceștia au trăsături de caracter ciudate, care au nevoie fără încetare de corectare, deoarece altfel vor ajunge la o ruină sigură. Ei nu sunt educați corect. Prea adesea, disciplina copiilor a fost făcută din impulsurile de moment cauzate de vârsta tatălui. El a fost înclinat să aibă o stare de spirit schimbătoare. Uneori a fost prea îngăduitor, iar alteori a fost nejustificat de aspru. În astfel de familii, totul este greșit, iar nefericirea din cămin este foarte mare. Ca urmare, în lume ajunge o clasă de oameni care constituie o povară pentru societate. Părinții acestor copii sunt răspunzători, într-o mare măsură, pentru caracterele dezvoltate de copii, iar acestea sunt transmise din generație în generație.SA2 248.2

Aceia care continuă să adauge la numărul copiilor lor, deși, dacă și-ar fi consultat rațiunea, și-ar fi dat seama că acești copii vor moșteni slăbiciunea lor fizică și mintală, sunt călcători ai ultimelor șase porunci ale Legii lui Dumnezeu, care precizează datoria omului față de semenii lui. Ei își fac partea în sporirea degradării neamului omenesc și în înjosirea societății, prejudiciindu-i astfel pe semenii lor. Dacă acesta este felul în care privește Dumnezeu drepturile aproapelui nostru, oare nu este și mai preocupat de relațiile mai apropiate și mai sfinte? Dacă nici măcar o vrabie nu cade la pământ fără ca El să știe, oare va fi Dumnezeu nepăsător față de copiii care se nasc în lume cu boli fizice și mintale, suferind pe tot parcursul vieții? Oare El nu le va cere părinților, cărora le-a dat însușiri raționale, să dea socoteală, pentru că au lăsat deoparte aceste însușiri și au ajuns niște sclavi ai pasiunii, și, ca urmare, generații întregi trebuie să suporte stigmatul defectelor lor fizice, mintale și morale? Pe lângă suferința pe care o aduc asupra copiilor lor, ei nu pot să le lase ca moștenire urmașilor lor sărmani nimic altceva decât sărăcia. [425] Ei nu sunt în stare să-i educe și mulți nu înțeleg necesitatea de a-i educa, dar, chiar dacă ar înțelege, ei nu găsesc timpul pentru a-i învăța și pentru a-i instrui, ca să micșoreze astfel cât mai mult cu putință moștenirea nenorocită pe care le-au transmis-o. Părinții nu ar trebui să-și mărească numărul membrilor familiilor lor mai repede decât știu că pot să aibă grijă de copii și să-i educe. Faptul ca o mamă să poarte în brațe câte un copil în fiecare an constituie o mare nedreptate față de ea. Acest fapt micșorează și, adesea, distruge bucuria socială și mărește nenorocirea căminului. El îi lipsește pe copii de grija, educația și fericirea pe care părinții ar trebui să simtă că au datoria să li le ofere.SA2 248.3

Când desconsideră sănătatea și fericirea soției, sporind poverile și grijile ei prin nașterea unui număr mare de copii, soțul calcă legământul căsătoriei și datoriile care îi sunt lămurite prin poruncile din Cuvântul lui Dumnezeu. „Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Hristos biserica și S-a dat pe Sine pentru ea. Tot așa trebuie să-și iubească și bărbații nevestele, ca pe trupurile lor. Cine își iubește nevasta se iubește pe sine însuși. Căci nimeni nu și-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrănește, îl îngrijește cu drag, ca și Hristos biserica” (Efeseni 5,25-29).SA2 248.4

Vedem că acest îndemn sfânt este foarte mult desconsiderat chiar de către așa-zișii creștini. Oriunde priviți, vedeți femei palide, bolnăvicioase, împovărate de griji, epuizate și descurajate. În general, sunt suprasolicitate de muncă, iar energiile lor vitale sunt epuizate de nașteri frecvente. Lumea este plină de făpturi omenești care nu au nicio valoare pentru societate. Mulți au un intelect deficitar, iar mulți care au talente naturale nu le folosesc în niciun scop benefic. Ei nu sunt educați, iar unul dintre marile motive este că numărul copiilor s-a înmulțit mai repede decât posibilitatea de a le da o educație bună și au fost lăsați să crească mai degrabă asemenea unor animale.SA2 249.1

Copiii din veacul acesta suferă într-o măsură mai mare sau mai mică împreună cu părinții lor pedeapsa călcării legilor sănătății. Felul cum sunt tratați încă din copilărie este într-o continuă opoziție cu legile sănătății. Ei sunt constrânși să primească o moștenire nenorocită a bolii și slăbiciunii, chiar înainte de naștere, din cauza obiceiurilor greșite ale părinților lor, iar lucrul acesta îi va afecta într-o măsură mai mare sau mai mică pe parcursul vieții. Această stare rea a lucrurilor este agravată pe toate căile de faptul că părinții continuă să aibă un comportament greșit în educația fizică a copiilor lor în perioada copilăriei.SA2 249.2

[426] Părinții dau pe față o neștiință, o indiferență și o nechibzuință uluitoare cu privire la sănătatea fizică a copiilor lor, având adesea ca rezultat distrugerea puținei energii vitale ce i-a mai rămas copilașului abuzat și condamnându-l la o moarte timpurie. Veți auzi frecvent părinți jelind și plângându-se de providența lui Dumnezeu, care i-a smuls pe copii din brațele lor. Tatăl nostru ceresc este prea înțelept pentru a greși și prea bun pentru a ne face rău. Lui nu Îi place să vadă cum suferă ființele pe care El le-a creat. Mii de oameni au fost ruinați pe viață, din cauză că părinții nu au acționat în armonie cu legile sănătății. Ei au acționat din impuls, în loc să urmeze îndemnurile unei rațiuni sănătoase și să aibă în vedere fără încetare bunăstarea viitoare a copiilor lor.SA2 249.3

Primul mare obiectiv care trebuie să fie atins în educarea copiilor este sănătatea trupului, care va pregăti într-o mare măsură calea pentru educația mintală și morală. Sănătatea fizică și cea morală sunt strâns unite. Ce responsabilitate enormă le revine părinților, când ne gândim că drumul urmat de ei înainte de nașterea copiilor are o legătură foarte mare cu dezvoltarea caracterului acestora după naștere!SA2 249.4

Mulți copii sunt lăsați să crească, beneficiind din partea părinților de o atenție mai mică decât atenția dedicată de un fermier bun animalelor lui necuvântătoare. Îndeosebi tații sunt vinovați adesea de faptul că manifestă mai puțină grijă față de soție și copii, decât față de vitele lor. Un fermier milos își va lua timp și va dedica o atenție deosebită modalităților celor mai bune de a-și îngriji animalele și va avea grijă ca nu cumva caii lui valoroși să fie suprasolicitați, hrăniți în exces sau când sunt înfierbântați, deoarece astfel ar fi distruși. El își va lua timp și se va îngriji de animalele lui, ca nu cumva să fie afectate prin neglijență, expunere la intemperii sau la vreun tratament necorespunzător și ca nu cumva animalele tinere care sporesc numărul să își piardă din valoare. El va respecta orele regulate pentru hrănirea lor și va ști care este cantitatea de muncă pe care o pot îndeplini fără să le dăuneze. Pentru a realiza lucrul acesta, el le va da numai hrana cea mai sănătoasă, în cantități corespunzătoare și la perioade stabilite. Fermierii care urmează îndemnurile rațiunii în felul acesta au succes în păstrarea puterii animalelor lor. Dacă interesul fiecărui tată pentru soția și copiii lui ar fi corespuns cu grija manifestată față de animalele lui, în aceeași măsură în care viețile lor sunt mai valoroase decât ale animalelor necuvântătoare, ar fi avut loc o reformă deplină în fiecare familie, iar nenorocirea omenească ar fi fost mult mai mică. SA2 249.5

[427] Părinții ar trebui să manifeste o mare grijă, asigurând alimentele cele mai sănătoase pentru ei și pentru copiii lor. În niciun caz, nu ar trebui să pună înaintea copiilor lor alimente despre care rațiunea le spune că nu contribuie la sănătatea lor, ci le vor înfierbânta organismul și le vor tulbura organele digestive. Părinții nu studiază situația copiilor lor de la cauză la efect, așa cum fac cu animalele lor necuvântătoare, și nu se gândesc că a lucra excesiv și a mânca după un efort fizic puternic sau când sunt foarte obosiți și înfierbântați va dăuna sănătății oamenilor la fel cum dăunează sănătății animalelor, iar aceasta va pune bazele pentru o constituție slabă a organismului omenesc, așa cum se întâmplă și cu animalele.SA2 249.6

Faptul că părinții sau copiii mănâncă des, neregulat și în cantități prea mari, chiar și alimentele cele mai sănătoase, va dăuna organismului, dar, pe lângă aceasta, dacă alimentele au o calitate necorespunzătoare și sunt gătite cu grăsimi și condimente nedigerabile, rezultatul va fi mult mai dăunător. Organele digestive vor fi extrem de solicitate, organismului epuizat i se va lăsa o șansă slabă de a se odihni, de a-și recăpăta puterea, iar organele vitale vor fi afectate curând și vor ceda. Dacă atenția și regularitatea sunt considerate necesare pentru animalele necuvântătoare, ele sunt cu mult mai importante pentru făpturile omenești create după chipul Făcătorului lor, deoarece sunt mult mai valoroase decât ființele necuvântătoare.SA2 250.1

În multe cazuri, tatăl exercită mai puțină judecată și are mai puțină grijă de soție și de fătul ce urmează să se nască, decât de animalele gestante din turmele și cirezile lui. În multe cazuri, mama care urmează să nască este lăsată să lucreze din greu, de dimineața și până seara târziu, înfierbântându-și sângele, în timp ce pregătește diferite feluri de mâncare nesănătoase pentru a fi pe placul gusturilor pervertite ale celor din familie și ale vizitatorilor. Puterea ei ar fi trebuit să fie ocrotită cu gingășie. Pregătirea unor feluri de mâncare sănătoase ar fi cerut doar o jumătate din cheltuială și muncă, și mâncarea aceasta ar fi fost cu mult mai hrănitoare.SA2 250.2

Adesea, mama care urmează să nască este lăsată să lucreze peste puterile ei. Poverile și grijile ei sunt rareori ușurate, iar perioada aceea care ar trebui să fie un timp de odihnă pentru ea și pentru toți ceilalți este o perioadă de oboseală, tristețe și tulburare. Prin suprasolicitare, mama îl lipsește pe fătul ei de nutriția prevăzută de natură pentru el, iar când sângele ei se înfierbântă, ea îi transmite fătului un sânge deficitar. Fătul este lipsit de puterea vitală, de tăria [428] fizică și mintală. Tatăl ar trebui să caute să o facă fericită pe mamă. El nu ar trebui să-și îngăduie să vină acasă cu fruntea încruntată. Când are dificultăți în afaceri, el nu ar trebui să o necăjească împărtășindu-i astfel de probleme, cu excepția faptului că este realmente necesar să se consulte cu soția lui. Ea are propriile griji și încercări și ar trebui să fie cruțată cu gingășie de orice povară inutilă.SA2 250.3

Prea adesea, tatăl o tratează pe mamă cu o reținere rece. Dacă nu merge totul exact așa de satisfăcător cum ar dori el, o învinuiește pe soție și pare să fie indiferent față de grijile și încercările ei zilnice. Bărbații care procedează în felul acesta acționează direct împotriva interesului și fericirii proprii. Mama se descurajează. Își pierde speranța și voioșia. Ea își face munca fără tragere de inimă, știind că trebuie să fie făcută, iar faptul acesta va tulbura curând sănătatea ei fizică și mintală. Copiii care li se nasc suferă de diferite boli și Dumnezeu îi consideră pe părinți responsabili într-o mare măsură, deoarece obiceiurile lor greșite sunt cele care au adus asupra copiilor lor nenăscuți boli pe care vor fi obligați să le suporte pe tot parcursul vieții. Unii trăiesc doar puțin, purtându-și povara slăbiciunii. Mama veghează cu grijă asupra vieții copilului ei și este doborâtă de întristare când este constrânsă să închidă ochii micuțului decedat. Adesea, ea Îl privește pe Dumnezeu ca fiind autorul întregului necaz, în timp ce, în realitate, părinții au fost ucigașii propriului copil.SA2 250.4

Tatăl ar trebui să nu uite că felul în care își tratează soția înainte de nașterea copilului lor va influența realmente atitudinea mamei din perioada aceea și va avea o legătură foarte mare cu caracterul dezvoltat de copil după naștere. Mulți părinți au fost atât de nerăbdători să câștige rapid proprietăți, încât considerațiile mai înalte au fost sacrificate, iar unii au exercitat o indiferență criminală față de mamă și fătul ei. Prea adesea, viața ambilor a fost sacrificată în favoarea dorinței puternice a tatălui de a aduna bogății. Mulți nu suferă imediat pedeapsa grea pentru greșeala lor și trăiesc suficient ca să vadă consecințele comportamentului lor. Uneori, condiția soției nu este cu nimic mai bună decât aceea a unui sclav, iar alteori ea este la fel de vinovată ca soțul ei pentru risipirea puterii fizice în scopul de a câștiga bani pentru a trăi o viață mondenă. Este o crimă ca astfel de oameni să aibă copii, deoarece urmașii lor vor fi adesea slabi din punct de vedere fizic, mintal și moral și vor purta [429] amprenta nenorocită a egoismului părinților lor, iar lumea va fi blestemată prin răutatea lor.SA2 250.5

Datoria bărbaților și a femeilor este să acționeze cu judecată în ceea ce privește munca lor. Ei nu ar trebui să-și risipească inutil energiile, deoarece, procedând astfel, vor aduce suferință nu doar asupra lor înșiși, ci, prin greșelile lor, vor aduce neliniște, apăsare și suferință asupra celor pe care îi iubesc. Ce anume face necesară atât de multă muncă? Necumpătarea în mâncare, în băutură și în dorința după bogăție au condus la necumpătarea aceasta în muncă. Dacă apetitul este stăpânit și dacă sunt consumate doar alimente sănătoase, vor fi făcute economii atât de mari, încât oamenii nu vor fi nevoiți să lucreze peste puterile lor, călcând legile sănătății. Dorința de a acumula averi nu este ceva păcătos, dacă oamenii nu Îl uită pe Dumnezeu în eforturile lor de a-și atinge obiectivul și dacă nu calcă ultimele șase porunci care dictează datoria omului față de semeni, așezându-se într-o poziție în care le este imposibil să-I dea slavă lui Dumnezeu în trupul și sufletul lor, care Îi aparțin Lui. Dacă, în graba lor de a fi bogați, își suprasolicită energiile și calcă legile sănătății, ei se așază într-o situație în care nu pot să-I aducă lui Dumnezeu o slujire deplină și, astfel, merg pe o cale a păcatului. Proprietățile obținute în felul acesta constituie un sacrificiu imens.SA2 251.1

Adesea, munca grea și grijile îl fac pe tată să fie agitat, nerăbdător și aspru. El nu observă chipul obosit al soției lui, care a muncit cu puterea ei mai mică la fel de mult cât a muncit el, cu puterile lui mai mari. El își îngăduie să fie aglomerat cu afacerile și, din cauza nerăbdării lui de a se îmbogăți, pierde într-o mare măsură simțul obligației față de familie și nu evaluează corect puterea de a suporta a soției lui. Adesea, el își extinde ferma, făcând necesar un ajutor mai mare din partea celorlalți, iar faptul acesta sporește munca în gospodărie. Soția își dă seama în fiecare zi că muncește prea mult pentru puterile ei, și totuși trudește, gândindu-se că munca trebuie să fie făcută. Ea se gândește mereu la viitor, luând din rezervele de putere și trăind dintr-un capital de energie împrumutat, iar când va avea nevoie de acea putere, nu va mai avea de unde să o ia. Chiar dacă nu își pierde viața, organismul ei este distrus și nu se mai poate vindeca.SA2 251.2

Dacă ar fi familiarizat cu legile sănătății, tatăl ar putea să își înțeleagă mai bine obligațiile și responsabilitățile. [430] El ar înțelege că a fost vinovat pentru că aproape și-a ucis copiii, îngăduind ca asupra mamei să vină atât de multe poveri și obligând-o să muncească peste puterile ei înainte de naștere, pentru a câștiga bani pe care să-i lase moștenire copiilor. Ei îi îngrijesc pe acești copii de-a lungul vieții lor de suferință și, adesea, îi depun prematur în mormânt, fără să își dea seama că acest lucru este consecința inevitabilă a greșelilor lor. Ar fi fost cu mult mai bine să o fi ocrotit pe mama copiilor lui de munca istovitoare și de neliniște sufletească, așa încât copiii să moștenească un organism sănătos și să li se dea ocazia să-și croiască singuri drumul în viață, nebazându-se pe proprietățile tatălui, ci pe propria putere. Experiența obținută în felul acesta ar fi fost de o valoare mai mare pentru ei decât casele și pământurile cumpărate cu prețul sănătății mamei și a copiilor.SA2 251.3

Unor bărbați li se pare întru totul firesc să fie morocănoși, egoiști, aspri și dictatoriali. Ei nu au învățat niciodată lecția stăpânirii de sine și nu își vor reține simțămintele iraționale, indiferent care ar fi consecințele. Astfel de bărbați vor fi răsplătiți prin faptul că își vor vedea tovarășele de viață bolnave și descurajate, iar pe copiii lor purtând particularitățile propriilor trăsături de caracter neplăcute.SA2 251.4

Datoria fiecărui cuplu căsătorit este să evite cu atenție să își tulbure reciproc simțămintele. Ei ar trebui să-și stăpânească fiecare privire, fiecare expresie de mânie și pasiune. Să caute fericirea celuilalt atât în lucrurile mici, cât și în cele mari, dând pe față o atenție duioasă, apreciind faptele de bunătate și micile gesturi de amabilitate pe care le fac unul față de celălalt. Aceste lucruri mici nu trebuie să fie neglijate, deoarece sunt tot atât de importante pentru fericirea soțului și a soției, după cum este necesară hrana pentru a susține puterea fizică. Tatăl să o încurajeze pe soție și mamă să se bazeze pe dragostea lui mare. Cuvintele frumoase, voioase și încurajatoare, venite din partea celui căruia i-a încredințat fericirea vieții ei, vor fi pentru ea mai benefice decât orice medicament, iar razele voioase de lumină, cuvintele pline de simpatie care vor ajunge la inima soției și mamei vor face să se reflecte din ea raze de voioșie asupra inimii tatălui.SA2 251.5

Soțul o va vedea adesea pe soția lui istovită de griji și slăbită, îmbătrânind prematur în munca de a pregăti o mâncare care să se potrivească gustului lui depravat. El își va satisface pofta, va bea și va mânca acele mâncăruri pentru pregătirea cărora vor fi necesare mult timp și multă muncă și care [431] vor avea tendința să-i facă pe cei ce mănâncă astfel de lucruri nesănătoase să fie nervoși și iritabili. Soția și mama are adesea mari dureri de cap, iar copiii suferă efectele consumului unei hrane nesănătoase. Părinții și copiii manifestă o mare lipsă de răbdare și dragoste. Toți suferă împreună, deoarece sănătatea a fost jertfită pe altarul poftei. Fătului îi sunt transmise boala și apetitul nesănătos încă înainte de naștere. Iritabilitatea, nervozitatea și depresia manifestate de mamă își vor lăsa urmele în caracterul copilului ei.SA2 252.1

Dacă s-ar fi informat cu privire la legile făpturii lor, mamele din generațiile trecute ar fi înțeles că tăria organismului lor, precum și tonusul lor moral și însușirile lor mintale urmau să fie reprezentate într-o mare măsură în copiii lor. Neștiința lor cu privire la subiectul acesta, când sunt așa de multe implicații, constituie un act criminal. Multe femei nu ar fi trebuit să ajungă niciodată mame. Sângele lor a fost plin de germeni ai unor boli (n.r. — în original este folosit termenul „scrofuls”) care le-au fost transmise de la părinți și s-au agravat prin modul lor de viață nesănătos. Intelectul lor a fost înjosit și înrobit pentru a sluji poftelor animalice, iar copiii născuți din astfel de părinți au fost niște sărmani suferinzi, foarte puțin folositori pentru societate.SA2 252.2

Unul dintre motivele cele mai mari ale degenerării din generațiile trecute și până în prezent a fost faptul că soțiile și mamele care ar fi putut să aibă o influență benefică asupra societății, ridicând standardele morale, au fost pierdute pentru societate prin numeroasele griji ale căminului, din cauză că, în pregătirea hranei, au respectat cerințele modei distrugătoare de sănătate și, de asemenea, din cauza sarcinilor prea frecvente. Femeia a fost constrânsă să suporte o suferință nenecesară, organismul ei a fost distrus, intelectul ei a ajuns slăbit, din cauza consumării în prea mare măsură a resurselor vitale. Copiii suferă din cauza slăbiciunii ei și ajung să alcătuiască o categorie socială sărmană și nepotrivită, pentru că ea nu a fost capabilă să îi educe și să-i facă în stare să îndeplinească până și binele cel mai mic.SA2 252.3

Dacă ar fi dat naștere doar unui număr mic de copii și dacă ar fi fost atente să consume o hrană care să le mențină sănătatea fizică și mintală, așa încât puterea intelectuală și morală să predomine asupra însușirilor animalice, mamele acestea ar fi putut să-i educe pe copiii lor pentru a fi folositori și a ajunge asemenea unor podoabe strălucitoare pentru societate.SA2 252.4

Dacă părinții din generațiile trecute și-ar fi păstrat cu fermitate [432] trupul în slujba minții și nu ar fi îngăduit ca intelectul să fie înrobit de pasiunile animalice, în veacul acesta ar fi fost o ordine diferită a lucrurilor pe pământ. Dacă mama, înainte de nașterea copiilor ei, ar fi avut întotdeauna stăpânire de sine, înțelegând că ea lasă o amprentă asupra caracterului generațiilor viitoare, starea actuală a societății nu ar fi fost așa de degradată cum este acum.SA2 252.5

Când este pe punctul de a deveni mamă, fiecare femeie ar trebui să încurajeze o dispoziție fericită, voioasă și mulțumită, indiferent de circumstanțele în care se află, știind că pentru toate eforturile ei în direcția aceasta va fi răsplătită înzecit în caracterul moral și fizic al copiilor ei. Ea își poate forma obiceiul unei gândiri voioase și, astfel, poate să încurajeze o stare fericită a minții și să reflecte voioșia spiritului ei fericit asupra familiei ei și asupra celor cu care are de-a face. Ca urmare, sănătatea ei fizică se va îmbunătăți într-o măsură foarte mare. Izvoarele vieții vor primi putere, sângele nu se va mișca lent, așa cum s-ar întâmpla dacă ea ar ceda descurajării și tristeții. Sănătatea ei mintală și morală este înviorată de buna ei dispoziție. Puterea voinței este în stare să se împotrivească impresiilor minții și se va dovedi un mare calmant al nervilor. Copiii lipsiți abuziv de vitalitatea aceasta pe care ar fi trebuit să o moștenească de la părinții lor ar trebui să fie tratați cu grija cea mai mare. Dacă se acordă o atenție deosebită legilor ființei lor, poate să fie instituită o stare mult mai bună a lucrurilor.SA2 252.6

Perioada în care sugarul își primește hrana de la mamă este crucială. În perioada când îi alăptau pe copii, multor mame li s-a îngăduit să muncească peste măsură și să obosească în timpul gătitului, iar alăptatul a fost afectat nu numai prin hrana înfierbântată primită de la sânul mamei, ci și din cauză că sângele a fost otrăvit de dieta esănătoasă a mamei, care i-a afectat întregul organism, influențând astfel hrana sugarului. De asemenea, copilul va fi afectat de starea minții mamei. Dacă ea este nefericită, iritabilă, nervoasă, manifestând izbucniri pătimașe, hrana pe care sugarul o primește de la mamă va fi nepotrivită, producând adesea colici, spasme și, în unele cazuri, cauzând convulsii.SA2 252.7

De asemenea, caracterul copilului este afectat mai mult sau mai puțin [433] de natura hranei pe care o primește de la mamă ca sugar. Prin urmare, este foarte important ca mama să își păstreze o stare fericită în timp ce alăptează copilul, exercitând o stăpânire deplină asupra minții. Dacă face așa, hrana sugarului nu este afectată, iar comportamentul calm și cu stăpânire de sine pe care îl adoptă mama în tratarea copilului ei are un rol foarte mare în modelarea minții lui. Când copilul este nervos și iritabil, purtarea calmă și atentă a mamei va avea o influență liniștitoare, iar sănătatea sugarului va putea fi îmbunătățită foarte mult.SA2 253.1

Copiilor li s-a făcut un mare rău printr-un tratament necorespunzător. În general, dacă a fost agitat, copilul a fost hrănit pentru a fi făcut să tacă, în timp ce, în majoritatea cazurilor, motivul agitației lui a fost tocmai acela că a primit prea multă mâncare, iar aceasta a fost dăunătoare din cauza obiceiurilor greșite ale mamei. Faptul de a i se da mai multă mâncare nu a făcut decât să agraveze situația, deoarece stomacul lui era deja supraîncărcat.SA2 253.2

În general, copiii sunt învățați încă din leagăn să-și satisfacă apetitul și sunt învățați să trăiască pentru a mânca. Mama face mult în vederea formării caracterului copiilor ei în perioada primilor ani. Ea poate să-i învețe să-și stăpânească apetitul sau poate să-i învețe să își îngăduie pofta și să ajungă necumpătați. Adesea, mama își organizează planurile pentru a îndeplini o anumită cantitate de muncă pe zi, iar când copiii o încurcă, în loc să își ia timp pentru a liniști necazurile lor mici și să-i binedispună, le dă ceva să mănânce pentru a-i menține liniștiți, iar lucrul acesta își atinge scopul pentru puțină vreme, dar, în cele din urmă, înrăutățește situația. Stomacul copiilor a fost încărcat cu mâncare, în timp ce ei nu aveau nici cea mai mică nevoie de hrană. Tot ce le trebuia era puțin din timpul și atenția mamei. Însă ea a considerat că timpul ei era mult prea prețios pentru a fi dedicat amuzamentului copiilor ei. Probabil că aranjarea casei ei cu foarte mult gust, așa încât să fie lăudată de vizitatori, și mâncarea gătită într-un stil rafinat sunt pentru ea niște considerente mai înalte decât fericirea și sănătatea copiilor ei.SA2 253.3

Necumpătarea în mâncare și în muncă îi slăbește pe părinți, făcându-i adesea să fie nervoși și descalificându-i pentru o îndeplinire corectă a datoriei față de copiii lor. Părinții și copiii se adună de trei ori pe zi în jurul unei mese încărcate de o varietate de alimente gătite cu rafinament. Calitățile fiecărui fel de mâncare trebuie să fie verificate. Poate că mama a trudit, până când a ajuns înfierbântată și epuizată și nu a fost în stare să mănânce [434] nici măcar hrana cea mai simplă, până când nu s-a odihnit puțin. Alimentele pe care s-a obosit să le pregătească ar fi fost întru totul necorespunzătoare pentru ea în orice vreme, dar cu atât mai mult au suprasolicitat organele digestive când sângele era înfierbântat și organismul era epuizat. Cei care au perseverat în felul acesta în călcarea legilor făpturii lor au fost nevoiți să plătească pedeapsa într-o anume perioadă a vieții lor.SA2 253.4

Faptul că în lume sunt așa de multe femei nervoase, care se plâng de indigestie și de toate relele ce vin în consecință, are motive numeroase. Efectul a urmat cauzei. Oamenilor necumpătați le este imposibil să fie răbdători. Ei trebuie să își reformeze mai întâi obiceiurile rele, să învețe să trăiască sănătos, iar apoi nu le va fi dificil să fie răbdători. Mulți nu par să înțeleagă relația dintre minte și trup. Dacă organismul este tulburat de o alimentație necorespunzătoare, creierul și nervii sunt afectați, iar lucrurile mici îi deranjează pe cei ce sunt tulburați în felul acesta. Pentru ei, micile dificultăți par a fi înalte ca un munte. Oamenii aflați în situația aceasta nu sunt potriviți pentru a-și educa în mod corespunzător copiii. Viața lor va fi marcată de extreme, uneori vor fi foarte îngăduitori, iar alteori vor fi aspri, mustrând pentru nimicuri care nu merită să fie observate.SA2 253.5

Adesea, mama îi alungă pe copii din prezența ei, deoarece crede că nu poate să suporte zgomotul cauzat de jocurile lor vesele și fericite. Totuși, dacă ochii mamei nu-i supraveghează pentru a-i aproba sau dezaproba la momentul potrivit, adesea apar conflicte nefericite. Un cuvânt rostit de mamă ar repune totul în ordine. Copiii se plictisesc repede, doresc o schimbare și ies pe stradă pentru a se amuza. Astfel, copiii cu inima curată și nevinovată sunt conduși într-o tovărășie rea, iar conversațiile rele pe care le aud le strică manierele bune. Adesea, mama pare să doarmă față de interesele copiilor ei, până când este trezită dureros de manifestarea viciului. Semințele răului sunt semănate deja în mintea lor tânără, făgăduind un seceriș îmbelșugat. Oare este de mirare că are copii atât de înclinați să facă greșeli? Părinții ar trebui să înceapă la timp să le inspire minților tinere principiile bune și corecte. Mama ar trebui să stea cu copiii ei cât mai mult cu putință și să semene semințe prețioase în inima lor.SA2 253.6

Timpul mamei le aparține copiilor ei într-o mare măsură. Ei au drept la timpul ei, așa cum nu are nimeni altcineva. În multe situații, mamele au neglijat să-și disciplineze copiii, deoarece ar fi cerut prea mult din timpul [435] pe care ele cred că trebuiau să-l petreacă gătind sau cu pregătirea hainelor lor și ale copiilor pentru a fi la modă și a cultiva mândria în inima lor tânără. Pentru a-i menține cuminți pe copiii lor neliniștiți, ele le-au dat prăjituri sau bomboane aproape la orice oră din zi, iar stomacul lor a fost încărcat cu lucruri dăunătoare și la intervale neregulate. Fețele lor palide dovedesc faptul că mamele fac tot ce pot pentru a distruge puterile de viață care au mai rămas în sărmanii lor copii. Organele digestive sunt solicitate continuu fără a li se îngădui perioade de odihnă. Ficatul ajunge inactiv, sângele ajunge intoxicat, iar copiii sunt bolnăvicioși și iritabili, deoarece suferă realmente din cauza necumpătării și le este imposibil să exercite răbdare.SA2 254.1

Părinții se întreabă de ce copiii sunt mult mai greu de stăpânit decât obișnuiau să fie, deși în majoritatea cazurilor, tocmai tratarea lor greșită i-a făcut să fie așa. Calitatea mâncărurilor pe care le pun pe mese și pe care îi încurajează pe copiii lor să le mănânce le stimulează continuu pasiunile josnice și le slăbesc însușirile morale și intelectuale. Foarte mulți copii sunt făcuți să ajungă niște anemici nefericiți în tinerețe, din cauza comportamentului greșit pe care l-au avut părinții față de ei în copilărie. Părinții vor fi chemați să dea socoteală înaintea lui Dumnezeu pentru că i-au tratat în felul acesta pe copiii lor când au fost mici.SA2 254.2

Mulți părinți nu-i învață pe copiii lor lecțiile stăpânirii de sine. Ei le îngăduie poftele și formează obiceiurile copiilor încă din anii timpurii pentru a mânca și a bea în conformitate cu dorințele lor. Ca urmare, când ajung tineri, obiceiurile lor vor fi deja formate. Dorințele lor nu au fost reținute și, pe măsură ce cresc, ei nu numai că își vor îngădui obiceiurile necumpătării, ci vor ajunge chiar mai departe în satisfacerea plăcerilor. Ei își vor alege prietenii după gustul lor, chiar dacă sunt imorali. Ei nu pot să suporte ca părinții să le interzică ceva. Ei vor da frâu liber pasiunilor decăzute și nu vor avea respect pentru curăție sau pentru virtute. Acesta este motivul pentru care se manifestă atât de puțină curăție și valoare morală printre tinerii din zilele noastre și este cauza cea mare a faptului că oamenii simt o obligație atât de mică de a respecta Legea lui Dumnezeu. Unii părinți nu au nicio stăpânire de sine. Ei nu își stăpânesc propriile pofte dăunătoare, nici temperamentul pătimaș, prin urmare, nu pot să-i educe pe copiii lor cu privire la renunțarea la pofte și nu pot să-i învețe stăpânirea de sine.SA2 254.3

[436] Multe mame simt că nu au timp să-i educe pe copiii lor și, pentru a nu le sta în cale și a scăpa de zgomotul și încurcăturile provocate de ei, îi trimit la școală. Sala de clasă este un loc dificil pentru copiii care au moștenit o structură slăbită. În general, sălile de clasă nu au fost construite avându-se în vedere sănătatea, ci costurile mici. Încăperile nu au fost concepute în așa fel încât să poată fi aerisite corespunzător fără a-i expune pe copii la răceli grave. Scaunele au fost rareori confecționate așa încât copiii să poată sta comod și să mențină scheletul lor mic și aflat în creștere într-o poziție corespunzătoare pentru a asigura o funcționare sănătoasă a plămânilor și a inimii. Copiii mici pot să crească aproape în orice formă și, prin obiceiul exercițiilor fizice și al pozițiilor corecte ale corpului, pot să obțină forme sănătoase. Șederea unor copii mici în sala de clasă, așezați pe bănci cu o formă nepotrivită, între trei și cinci ore pe zi, inhalând aerul poluat de numărul mare al celor aflați în încăpere, este distrugătoare pentru sănătatea și viața lor. Plămânii slabi se îmbolnăvesc, creierul, din care vine energia nervoasă a întregului organism, ajunge să fie slăbit din cauză că este solicitat înainte ca puterea organelor mintale să fie maturizată suficient pentru a suporta boala.SA2 254.4

Temelia pentru boli de diferite feluri a fost pusă mult prea sigur în sala de clasă. Totuși, adesea, îndeosebi creierul, care este organul cel mai delicat dintre toate, a fost prejudiciat definitiv printr-o solicitare prea mare. Faptul acesta a cauzat deseori inflamația, apoi un exces de apă la cap (n.r. — expresia folosită de autoare sugerează hipertensiunea intracraniană) și convulsiile, cu rezultatele lor îngrozitoare. Viața multora a fost sacrificată în felul acesta de mamele lor ambițioase. Între copiii care se pare că au avut o constituție suficient de puternică pentru a supraviețui acestui tratament sunt foarte mulți care poartă consecințele lui pe tot parcursul vieții. Energia nervoasă a creierului ajunge să fie atât de slăbită, încât, după ce ajung la maturitate, le este imposibil să suporte un exercițiu intelectual sporit. Puterea unora dintre organele delicate ale creierului pare să fie epuizată complet.SA2 255.1

Faptul că au fost trimiși la școală prea timpuriu nu a pus în pericol numai sănătatea fizică și mintală a copiilor, ci ei au pierdut și din punct de vedere moral. Ei au avut ocazii de a se familiariza cu copii care au avut un comportament needucat. Au fost trimiși în societatea unor oameni aspri și needucați, care mint, înjură, fură și înșală și cărora [437] le face plăcere să le împărtășească cunoștința lor despre vicii acelora care sunt mai tineri decât ei. Copiii mici sunt lăsați să învețe singuri răul mai repede decât binele. Obiceiurile rele se potrivesc cel mai bine cu inima firească, iar lucrurile pe care le văd și le aud în perioada timpurie și în copilărie sunt întipărite adânc în mintea lor, așa încât semințele rele semănate în inima lor tânără vor prinde rădăcini și vor ajunge niște spini ascuțiți care vor răni inima părinților lor.SA2 255.2

În primii șase sau șapte ani din viața copilului trebuie să fie acordată o atenție deosebită mai degrabă educației lui fizice, decât celei intelectuale. După această perioadă, dacă structura fizică este bună, atenția trebuie să fie acordată ambelor domenii. Perioada primei copilării se extinde până la vârsta de șase sau șapte ani. Până la vârsta aceasta, copiii ar trebui să fie lăsați să zburde ca niște mielușei în jurul casei și în grădină, în voioșia spiritului lor, sărind și alergând, liberi de griji și de necazuri.SA2 255.3

Părinții, îndeosebi mamele, ar trebui să fie singurii profesori care să îndrume mintea acestor copii mici. Ei nu trebuie să fie educați din cărți. În general, copiii vor pune întrebări pentru a învăța despre lucrurile din natură. Ei vor întreba despre lucrurile pe care le văd și le aud, iar părinții ar trebui să folosească ocazia pentru a-i învăța și a le răspunde cu răbdare micilor curioși. În felul acesta, ei pot să obțină un avantaj asupra vrăjmașului și să întărească mintea copiilor lor, semănând semințe bune în inima lor și nelăsând niciun loc pentru ca răul să prindă rădăcini. Învățăturile iubitoare ale mamei în anii fragezi ai copilăriei constituie tot ce le este necesar copiilor pentru formarea caracterului.SA2 255.4

Prima lecție importantă pe care trebuie să o învețe copiii este renunțarea la poftă. Mamele au datoria de a împlini nevoile copiilor lor, liniștindu-i și ocupându-le mintea, în loc de a le da mâncare și de a-i învăța, în felul acesta, că mâncatul este un remediu pentru dificultățile vieții.SA2 255.5

Dacă părinții ar fi trăit sănătos, fiind mulțumiți cu o alimentație simplă, ar fi putut să fie evitată multă cheltuială. Tatăl nu ar fi fost obligat să muncească peste puterile lui pentru a împlini nevoile familiei. O alimentație simplă și hrănitoare nu ar fi stimulat necorespunzător sistemul nervos și pasiunile animalice care produc iritabilitate și un temperament ursuz.SA2 255.6

Dacă omul ar fi consumat numai alimente simple, mintea lui ar fi fost limpede, nervii puternici și stomacul într-o stare de sănătate, iar cu un organism curat nu și-ar fi pierdut pofta de mâncare și, astfel, generația actuală [438] ar fi fost într-o stare mult mai bună decât este acum. Totuși, chiar și acum, în această perioadă târzie, se poate face ceva pentru îmbunătățirea situației noastre. Este necesară cumpătare în toate lucrurile. Un părinte cumpătat nu se va plânge că pe masa lui nu se află o mare varietate de alimente. O modalitate sănătoasă de a trăi va îmbunătăți starea familiei din toate punctele de vedere și îi va îngădui soției și mamei să se dedice copiilor. Preocuparea cea mare a părinților va fi aceea de a învăța cum pot să-i educe pe copiii lor cel mai bine pentru a fi folositori în lumea aceasta și pentru cerul de după aceea. Ei vor fi mulțumiți să-i vadă pe copiii lor purtând haine simple, dar confortabile, fără broderii și podoabe. Ei vor lucra cu seriozitate pentru a-i vedea pe copiii lor având podoaba interioară a unui duh blând și smerit, care este de mare preț în ochii lui Dumnezeu.SA2 255.7

Înainte de a pleca de acasă pentru a merge la lucrul său, tatăl creștin îi va aduna pe membrii familiei în jurul lui și, îngenunchind în fața lui Dumnezeu, îi va încredința în grija Marelui Păstor. Apoi, va merge la munca lui cu dragostea și binecuvântarea soției și cu dragostea copiilor lui, care îi vor face inima să fie voioasă pe parcursul orelor lui de lucru. Mama care este conștientă de datoriile ei își va da seama de obligațiile care îi revin față de copii în absența tatălui. Ea va simți că trăiește pentru soțul ei și pentru copii. Prin educarea corectă a copiilor ei, învățându-i obiceiurile cumpătării și ale stăpânirii de sine, precum și datoria față de Dumnezeu, ea îi califică pentru a ajunge să fie folositori în lume, pentru a înălța standardul moral în societate și a respecta Legea lui Dumnezeu și a se supune cerințelor ei. Mama evlavioasă îi va educa pe copiii ei cu răbdare și perseverență, dându-le învățătură peste învățătură, puțin aici, puțin acolo, nu într-o modalitate aspră și constrângătoare, ci cu dragoste și cu duioșie, câștigându-le inima. Ei vor lua în considerare lecțiile ei cu privire la dragoste și vor asculta cu bucurie cuvintele ei de învățătură.SA2 256.1

În loc de a-i alunga pe copii din prezența ei, ea ar trebui să nu fie deranjată de zgomotul lor și să nu fie deranjată de atențiile numeroase pe care le doresc ei. Ea va simți că timpul ei nu poate să fie folosit mai bine, decât în liniștirea și ocuparea minții lor active și neliniștite, oferindu-le diferite amuzamente sau dându-le să facă o lucrare ușoară și voioasă. Mama va fi răsplătită din belșug pentru eforturile ei de a-și lua timp să inventeze ocupații amuzante pentru copiii ei.SA2 256.2

Copiilor mici le place societatea. În general, ei nu pot [439] să se bucure singuri, iar mama ar trebui să simtă că, în majoritatea cazurilor, locul copiilor ei, atunci când sunt în casă, este în încăperea unde se află ea. Astfel, ea poate să-i supravegheze și, când vor apela la ea, este pregătită să clarifice micile neînțelegeri, să corecteze obiceiurile greșite sau manifestarea egoismului și pasiunii și să le poată îndrepta gândurile într-o direcție bună. Copiii se bucură atunci când cred că mamei lor îi face plăcere și este întru totul firesc pentru ei să o consulte în micile lor dificultăți. Mama nu trebuie să rănească inima copilului ei sensibil, tratând problema lui cu indiferență sau refuzând să se deranjeze cu astfel de lucruri mărunte. Lucrurile care pot fi mici pentru mamă sunt mari pentru copil. Un cuvânt de îndrumare sau de avertizare, adresat la timpul potrivit, se va dovedi adesea de mare valoare. O privire aprobatoare, un cuvânt de încurajare și laudă din partea mamei vor aduce adesea o rază de soare în inima lor de copii pentru întreaga zi.SA2 256.3

Cea dintâi educație pe care copiii ar trebui să o primească de la mamă în prima copilărie ar trebui să fie cu privire la sănătatea fizică. Copiilor ar trebui să li se îngăduie să mănânce numai alimente simple sau de o calitate care îi va menține în cea mai bună stare de sănătate, iar mesele să fie luate numai la intervale regulate, nu mai frecvent de trei ori pe zi, și ar fi mai bine să fie doar două mese, în loc de trei. Dacă sunt educați corect, copiii vor învăța repede că nu pot să primească nimic dacă plâng sau se agită. O mamă înțeleaptă nu va acționa în educarea copiilor ei având în vedere numai confortul ei prezent, ci binele lor viitor. În scopul acesta, ea îi va învăța pe copii lecția importantă a stăpânirii apetitului și a renunțării la sine, așa încât să mănânce, să bea și să se îmbrace ținând cont de sănătate.SA2 256.4

O familie bine educată, care Îl iubește pe Dumnezeu și ascultă de El, va fi voioasă și fericită. Când se întoarce de la munca zilnică, tatăl nu își va aduce problemele în cămin. El va simți că propriul cămin și cercul familiei sunt prea sfinte pentru a fi deteriorate de problemele nefericite. Când a plecat de acasă, el nu L-a lăsat acolo pe Mântuitorul și nici religia. Ambii sunt tovarășii lui. Influența plăcută a căminului, binecuvântarea soției lui și dragostea copiilor îi fac poverile ușoare, iar el se întoarce acasă cu pace în inimă și cu vorbe încurajatoare și voioase pentru soția și copiii lui, care așteaptă cu bucurie să îi spună bun venit. Când îngenunchează cu familia lui [440] la altarul rugăciunii spre a-și înălța mulțumirile pline de recunoștință către Dumnezeu pentru grija Sa ocrotitoare față de el și cei dragi ai lui pe parcursul zilei, îngerii lui Dumnezeu zboară în încăpere și duc la cer, ca pe o tămâie plăcut mirositoare, rugăciunile fierbinți ale părinților temători de Dumnezeu, care primesc răspuns prin binecuvântările care se întorc asupra lor.SA2 256.5

Părinții ar trebui să întipărească în mintea copiilor faptul că este păcat să acorde atenție gustului în detrimentul sănătății stomacului. Să le întipărească în minte faptul că, prin călcarea legilor corpului lor, ei păcătuiesc împotriva Creatorului. Copiii care sunt educați în felul acesta nu vor fi greu de ținut în stăpânire. Ei nu vor fi supuși unui temperament iritabil și schimbător și vor fi într-o stare mult mai bună pentru a se bucura de viață. Astfel de copii își vor înțelege mai repede și mai clar obligațiile morale. Copiii care au fost învățați să își supună voința și dorințele față de părinții lor vor fi dispuși mult mai repede să își supună voința față de Dumnezeu și vor îngădui să fie conduși de Duhul lui Hristos. Motivul pentru care atât de mulți dintre cei ce se declară a fi creștini au încercări numeroase, care împovărează continuu biserica, este că nu au fost educați corect în copilărie și au fost lăsați într-o mare măsură să își formeze singuri caracterul. Obiceiurile lor greșite și înclinațiile personale nefericite nu au fost corectate. Ei nu au fost învățați să-și supună voința față de părinții lor. Întreaga lor experiență religioasă este influențată de educația din copilărie. Ei nu au fost ținuți sub control în copilărie. Au crescut fără disciplină, iar acum, în experiența lor religioasă, le este dificil să se supună acelei discipline curate pe care o învață Cuvântul lui Dumnezeu. Prin urmare, părinții ar trebui să își dea seama de responsabilitatea pe care o au de a-i educa pe copiii lor cu privire la experiența religioasă.SA2 257.1

Cei care privesc relația de căsătorie ca fiind una dintre rânduielile sfinte ale lui Dumnezeu, ocrotită de porunca Sa sfântă, vor fi conduși de rațiune. Ei vor lua în considerare cu atenție rezultatul fiecărui privilegiu pe care îl oferă relația căsătoriei. Astfel de oameni vor simți că propriii copii sunt niște giuvaere prețioase care le-au fost încredințate de Dumnezeu pentru a îndepărta prin disciplină asperitățile naturii lor. Ei vor simți că au obligațiile cele mai solemne de a le forma caracterul în așa fel încât să poată face binele în viață, să-i binecuvânteze pe ceilalți cu lumina lor, iar lumea să fie mai bună, pentru că ei au trăit în ea și, în cele din urmă, să fie pregătiți pentru viața mai înaltă, pentru lumea mai bună și pentru a străluci în prezența lui Dumnezeu și a Mielului în veșnicie. — How to Live, nr. 2, p. 25-48SA2 257.2