Răspunsuri la întrebări, într-un interviu

[327] William C. White: Care este părerea dumneavoastră cu privire la practica unei persoane de a lua decizii în probleme de afaceri și în problemele vieții de zi cu zi, cerându-I Domnului să răspundă la întrebare cu „da” sau „nu”? Aceasta scrie cuvintele pe o parte și pe alta a unui cartonaș, iar apoi îl lasă să cadă și acceptă ca răspuns felul în care cade cartonașul, crezând că Dumnezeu îi arată astfel ce dorește sau nu dorește să facă în legătură cu un anumit lucru.SA2 186.1

Ellen G. White: Este o metodă riscantă, pe care Dumnezeu nu o aprobă. Celor care au sugerat astfel de teste, eu le-am spus: „Nu, nu!” Lucrurile sfinte, care au legătură cu lucrarea lui Dumnezeu, nu trebuie să fie tratate prin metode de felul acesta. Dumnezeu nu ne îndrumă nicidecum să aflăm voia Sa pe o astfel de cale.SA2 186.2

Oare faptul de a hotărî care este voia lui Dumnezeu prin aruncarea unei monede sau a unui cartonaș, observând cum cade, ne va oferi o experiență care Îi va da slavă lui Dumnezeu? Nu, nu! Asemenea teste vor strica experiența religioasă a celui care o adoptă. Toți cei ce depind de astfel de lucruri pentru a fi călăuziți au nevoie să fie reconvertiți. ^{54*Răspuns inserat de Ellen G. White la citirea acestui raport.}SA2 186.3

După marea dezamăgire a poporului adventist, în 1844, am avut de luptat din nou și din nou cu toate aceste lucruri. Atunci am fost ridicată de pe patul de boală și am fost trimisă pentru a vesti o solie de mustrare cu privire la un astfel de fanatism. Oamenii foloseau metode diferite. Alegeau un semn și apoi urmau calea indicată de semnul acela.SA2 186.4

Într-o situație, nu au vrut să înmormânteze un copil care murise, deoarece înțeleseseră, din semnul pe care îl puseseră, că acel copil urma să fie înviat.SA2 186.5

Am fost trimisă să-mi aduc mărturia cu privire la falsitatea acelor lucruri pe care ei le foloseau ca semne. În conformitate cu lumina pe care Dumnezeu mi-a dat-o, dacă nu acceptăm un „Așa zice Domnul”, nu suntem în siguranță. (…)SA2 186.6

William C. White: Să presupunem că întreprind o afacere. Văd o proprietate care mi se pare a fi bună și Îi cer Domnului să îmi spună dacă este bine să o cumpăr sau nu. Apoi, adopt metoda de [328] a da cu banul și, dacă va cădea cu o anumită parte în sus, cumpăr proprietatea, iar dacă va cădea cu partea cealaltă în sus, nu o voi cumpăra.SA2 186.7

Ellen G. White: Dumnezeu mi-a dat solia că niciun astfel de lucru nu trebuie să intre în lucrarea Sa. Acest lucru ar înjosi-o până la țărână. Așa mi-a fost prezentat faptul acesta. El ar abate mintea de la Dumnezeu, de la puterea Sa și de la harul Său, spre lucruri mărunte, iar vrăjmașul ar folosi astfel de lucruri mărunte, făcându-le să pară a fi minunate, ca rezultat al aplicării acestor teste inventate de oameni. (…)SA2 186.8

William C. White: Sora Harris spune că fratele Harris se roagă întotdeauna înainte de a da cu banul. Oare faptul acesta nu face o deosebire?SA2 186.9

Ellen G. White: Niciun fel de deosebire. Oare fanaticii cărora le-am vorbit întotdeauna nu s-au rugat când au trecut prin acele experiențe uluitoare din statul Maine? Planul acesta ne determină să ne încredem în ce poate să facă omul. Noi nu vrem cu nimic mai puțin din puterea lui Dumnezeu, ci mai mult. Noi vrem o solemnitate care va veni numai de la Dumnezeul cerului. Atunci, vom lucra în conformitate cu învățătura Sa divină. (…)SA2 186.10

Noi am lucrat cu toată puterea pentru a-i încuraja pe cei din poporul nostru să vină la Dumnezeu prin credință și să creadă că Duhul Său Sfânt le va fi dat fără rețineri ca învățător și călăuză și că, prin lucrarea Sa, pot să cunoască voia lui Dumnezeu. — Idem, p. 16-20SA2 186.11