Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Solii alese 2

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    DE CE ACEASTĂ SUFERINȚĂ? 27*Articol apărut în Notebook Leaflets, Christian Experience, nr. 9.

    Pentru fiecare scrisoare a fost necesar să scriu între una și două sute de pagini, iar majoritatea acestora au fost scrise fie așa cum stau acum, sprijinită de perne în pat, pe jumătate întinsă, pe jumătate șezând, fie sprijinită, șezând pe un scaun incomod.SA2 131.2

    Statul pe scaun îmi produce o durere foarte mare în șold și în partea de jos a coloanei. Dacă în țara aceasta [Australia] s-ar găsi scaune la fel de confortabile cum sunt cele pe care le aveți la sanatoriu, aș cumpăra imediat unul, chiar dacă ar costa treizeci de dolari. (…) Când stau pe scaun și îmi țin capul drept, obosesc foarte tare. Trebuie să mă odihnesc lăsându-mă pe spate, pe pernele și spătarul scaunului. Aceasta este starea mea chiar acum.SA2 131.3

    Totuși nu sunt descurajată deloc. Simt că sunt susținută zi de zi. În orele obositoare, îndelungate din noapte, când somnul a fost în afara discuției, am dedicat mult timp [234] rugăciunii, iar când fiecare nerv părea să țipe de durere, când, dacă mă gândeam la mine însămi, mi se părea că ar trebui să îmi pierd mințile, pacea lui Hristos a venit în inima mea într-o asemenea măsură, încât am fost umplută de recunoștință și mulțumire. Știu că Isus mă iubește, iar eu Îl iubesc pe Isus. În unele nopți am dormit trei ore, în câteva nopți am dormit patru ore, iar o mare parte din timp, numai două, și totuși, în aceste lungi nopți australiene, în întuneric, totul pare a fi lumină în jurul meu și mă bucur de o comuniune plăcută cu Dumnezeu.SA2 131.4

    La început, când m-am aflat într-o stare de neajutorare, am regretat profund faptul că am traversat apele întinse. De ce nu eram în America? De ce mă aflam în țara aceasta cu un preț așa de mare? Din când în când, mi-am îngropat fața în așternutul patului și am plâns mult. Totuși nu mi-am îngăduit multă vreme luxul lacrimilor.SA2 131.5

    Mi-am spus: „Ellen G. White, ce vrei să spui? Oare nu ai venit în Australia, pentru că ai simțit că este datoria ta să mergi acolo unde Conferința a considerat că este cel mai bine să mergi? Nu a fost aceasta practica ta dintotdeauna?SA2 131.6

    Am spus: „Da”.SA2 131.7

    „Atunci, de ce te simți aproape părăsită și descurajată? Nu este acest simțământ vrăjmașul lucrării?”SA2 131.8

    Mi-am șters lacrimile cât mai repede cu putință și am spus: „Este destul. Nu mă voi mai uita la partea întunecată. Indiferent dacă voi trăi sau voi muri, Îi încredințez paza sufletului meu Aceluia care a murit pentru mine.” SA2 131.9

    Apoi am crezut că Domnul va face toate lucrurile bine și, în timpul acestor opt luni de neajutorare, nu am mai avut nicio descurajare sau îndoială. Privesc acum situația aceasta ca o parte a marelui plan al lui Dumnezeu pentru binele poporului Său în țara aceasta, pentru cei din America și pentru binele meu. Nu pot să explic de ce și cum, dar eu cred lucrul acesta. Sunt fericită în suferința mea. Pot să mă încred în Tatăl meu ceresc. Nu am nicio îndoială cu privire la dragostea Sa. Am un păzitor care veghează mereu asupra mea, zi și noapte, și Îl voi lăuda pe Domnul, deoarece lauda Sa este pe buzele mele pentru că vine dintr-o inimă plină de recunoștință. — Scrisoarea 18a, 1892SA2 131.10

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents