PĂSTRAREA DECENȚEI ÎN COMPORTAMENT

După ce a trecut data din 1844, fanatismul a intrat în rândurile adventiștilor. Dumnezeu ne-a adresat solii de avertizare pentru a opri răul ce pătrundea tot mai mult. Erau bărbați și femei între care se manifesta o familiaritate prea mare. Le-am prezentat standardul sfânt al adevărului pe care trebuia să-l atingem, precum și curăția comportamentului pe care trebuia să o păstrăm în scopul de a corespunde aprobării lui Dumnezeu și de a fi fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta. Condamnările cele mai solemne venite din partea lui Dumnezeu le-au fost prezentate celor ale căror gânduri mergeau pe o cale necurată, în timp ce pretindeau că sunt favorizați de El într-un mod deosebit, dar solia pe care a dat-o Dumnezeu a fost disprețuită și respinsă. (…)SA2 13.3

Nici acum nu suntem în afara pericolului. Fiecare suflet care se angajează în lucrarea de a-i vesti lumii solia de avertizare va fi ispitit serios să urmeze o asemenea cale în viață, încât să își nege credința.SA2 13.4

Ca lucrători, în asocierea noastră unii cu alții, trebuie să fim uniți în mustrarea și în condamnarea oricărui lucru care se apropie de rău chiar și în cea mai mică măsură. Credința noastră este sfântă. Lucrarea noastră este să apărăm onoarea Legii lui Dumnezeu și nu are menirea de a coborî pe nimeni la un nivel scăzut în gândire sau în comportament. Mulți care pretind că prezintă și cred adevărul au idei proprii, false și fanteziste, amestecate cu adevărul. Totuși, noi avem o platformă înaltă pe care trebuie să stăm. Să credem și să prezentăm adevărul așa cum este el în Isus. Sfințirea inimii nu va duce niciodată la fapte necurate. Când cineva care pretinde că prezintă adevărul este înclinat să se afle mult timp în compania tinerelor sau chiar a femeilor căsătorite, când le atinge într-un mod familiar sau este găsit adesea conversând cu ele, să vă temeți de el. Principiile curate ale adevărului nu sunt întipărite în sufletul lui. Astfel de oameni nu conlucrează cu Isus, [30] ei nu sunt în Hristos, iar Hristos nu locuiește în ei. Ei au nevoie de o convertire deplină înainte ca Dumnezeu să poată primi lucrarea lor.SA2 13.5

Adevărul de origine cerească nu-l înjosește niciodată pe cel ce îl primește, nu-l conduce nici la cea mai mică abordare ce arată o familiaritate necuvenită, ci, dimpotrivă, îl sfințește pe cel credincios, îi curățește gusturile, îl înalță, îl înnobilează și îl aduce într-o legătură strânsă cu Isus. Adevărul îl determină să ia în considerare îndemnul apostolului Pavel de a se feri de orice se pare rău, ca nu cumva binele săvârșit de el să fie vorbit de rău. — Review and Herald, 10 noiembrie 1885 ^{2*Pentru referințe suplimentare cu privire la fanatismul timpuriu, vezi Schițe din viața mea, p. 85-94; Mărturii pentru biserică, vol. 1, p. 71-73; vol. 8, p. 291, 292; Slujitorii Evangheliei, p. 316, 317.}SA2 13.6