Este nevoie de seriozitate

În veacul acesta, chiar înainte de cea de a doua venire a lui Hristos pe norii cerului, Domnul cheamă oameni care vor fi serioși și care vor pregăti un popor pentru a rezista în marea zi a Domnului. Oamenii care au petrecut mult timp în studiul cărților nu dau pe față, în viața lor, slujirea zeloasă care este necesară pentru acest timp din urmă. Ei nu dau o mărturie simplă și directă. Printre pastori și studenți este nevoie de o revărsare a Duhului lui Dumnezeu. Apelurile stăruitoare, făcute cu rugăciune, care vin din inima unui sol ce vorbește din tot sufletul, vor crea convingeri. Nu va fi nevoie de oameni învățați pentru a face lucrul acesta, deoarece oamenii învățați depind mai mult de învățătura din cărți, decât de cunoașterea lui Dumnezeu și a lui Isus Hristos, pe care L-a trimis El. Toți aceia care Îl cunosc pe singurul Dumnezeu viu și adevărat Îl vor cunoaște pe Isus Hristos, singurul Său Fiu, și Îl vor predica pe Isus Hristos, și pe El răstignit. (…)SA2 83.5

Presupune cineva că soliile adevărului nu vor ajunge la aceia pe care Dumnezeu îi mustră? Cei mustrați [153] ar putea să se ridice cu indignare și să caute să aducă o condamnare legală împotriva solului lui Dumnezeu, dar, făcând lucrul acesta, ei nu aduc o condamnare asupra solului, ci asupra lui Hristos, care a dat mustrarea și avertizarea. Când oamenii pun în pericol lucrarea lui Dumnezeu prin comportamentul lor greșit, oare nu vor auzi ei nicio mustrare? Dacă mustrarea se referă numai la cel greșit și răul nu s-a extins, el este singurul care trebuie să fie avertizat; dar, când purtarea lui face un rău categoric lucrării adevărului și sufletele sunt puse în pericol, Dumnezeu cere ca avertizarea să fie la fel de răspândită, pe cât de răspândit este prejudiciul adus. Mărturiile nu vor fi împiedicate. Cuvintele de mustrare și de avertizare, un clar „Așa zice Domnul” vor veni de la slujitorii rânduiți de Dumnezeu, deoarece cuvintele nu își au originea în unealta omenească, ele sunt de la Dumnezeu, Cel care le-a încredințat lucrarea aceasta. Dacă un slujitor al lui Dumnezeu este dat în judecată în tribunalele pământești, iar Dumnezeu îngăduie ca el să ajungă la procesul de judecată, faptul acesta este pentru ca Numele Său să fie slăvit. Totuși, asupra omului care îl dă în judecată, va veni un blestem. Dumnezeu cunoaște motivele, oricare ar fi ele. Mă rog ca Domnul să-i învețe pe frații noștri să fie direcți și să nu facă niciun compromis. Lucrarea lui Dumnezeu a fost defăimată și lovită de oamenii care au făcut compromisuri și, cu cât aceștia se despart mai curând de lucrare, cu atât este mai bine. (…)SA2 84.1

Dumnezeu cheamă oameni cu o credință hotărâtă. În situații de criză, El nu are niciun folos de pe urma unor oameni cu două fețe. El dorește oameni care vor arăta cu claritate lucrarea greșită și vor spune: „Lucrarea aceasta nu este conformă cu voința lui Dumnezeu.” — Scrisoarea 19, 1897SA2 84.2