NOTA SUPLIMENTARĂ 2

FACTORI IMPORTANȚI ÎN ALEGEREA UNUI TOVARĂȘ DE VIAȚĂ

(O declarație a consiliului de administrație al Fundației Ellen G. White)

Pe măsură ce parcurge „Cuvântul către cititor”, care apare în fiecare dintre primele două volume ale cărții Solii alese, cititorul observă că ele conțin o serie de sfaturi date de-a lungul anilor, care au ajuns în biserică prin intermediul broșurilor, articolelor din publicațiile periodice și mesajelor dactilografiate, dar care nu au fost conținute în cele nouă volume ale Mărturiilor publicate de Ellen G. White înainte de moarte. Publicarea în forma aceasta, în anul 1958, îi oferă bisericii sfaturi oportune într-un mod potrivit și la timpul potrivit pentru a fi incluse ca referințe în cele trei volume intitulate Index al scrierilor lui Ellen G. White.SA2 281.1

O serie de pagini din aceste două volume și multe alte pagini din celelalte cărți scrise de Ellen G. White, precum și numeroasele mărturii adresate unor persoane particulare tratează subiectul vast al alegerii unui partener de viață pentru căsătorie. Aceste sfaturi prezintă factorii importanți pentru o căsătorie fericită și de succes și pentru fericirea și bunăstarea copiilor născuți în acel cămin. De asemenea, ele prezintă factori care ar putea să prejudicieze succesul căsătoriei. Ellen G. White ne asigură că „Isus dorește să vadă căsătorii fericite” (Căminul adventist, p. 99). [482] Ea a sfătuit ca „alegerea unui tovarăș de viață să fie făcută în așa fel încât să asigure cel mai bine cu putință bunăstarea fizică, mintală și spirituală a părinților și a copiilor lor” (Divina vindecare, p. 357).SA2 281.2

În scrierile acestea, atenția bisericii este atrasă fără încetare asupra influenței căminului. Celor ce intenționează să se căsătorească, ea le-a adresat îndemnul de a se gândi bine la influența căsătoriei. În scopul acesta, ea a îndemnat să nu se ia decizii egoiste, lacome sau lipsite de prevedere (vezi nota finală). Ea i-a sfătuit pe bărbații și femeile care plănuiesc să se căsătorească „să facă deosebire între ce este plăcut și ce este folositor” (Scrisoarea 4, 1901). Ea a observat că „mulți bărbați și femei au considerat ziua căsătoriei ca fiind data de la care a început succesul sau nereușita lor în viață, precum și speranțele lor cu privire viața viitoare.” — Căminul adventist, p. 43SA2 281.3

Ellen G. White a susținut că, pentru o căsătorie fericită, compatibilitatea este de o importanță vitală. Ea a scris despre „o nenorocire de o viață întreagă”, care poate să rezulte din unirea acelora care „nu sunt potriviți unul pentru altul” (Patriarhi și profeți, p. 189). Într-un mesaj adresat tinerilor, ea a declarat: „Astăzi, lumea este plină de necazuri și de păcat, ca urmare a căsătoriilor nepotrivite. În multe cazuri, trec doar câteva luni și soțul și soția își dau seama că nu pot conviețui; iar urmarea este discordia din familie, unde ar trebui să existe doar dragostea și armonia cerului.” — Youth’s Instructor, 10 august 1899; Solii pentru tineret, p. 453; Căminul adventist, p. 83SA2 281.4

Ea a lansat un semnal de alarmă împotriva „diferențelor mari de vârstă” dintre cei ce intenționează să se căsătorească, deoarece pot să aibă ca urmare „prejudicierea sănătății partenerului mai tânăr” și pot să-i lipsească pe copii de „putere fizică și mintală.” (Divina vindecare, p. 358)SA2 281.5

Ellen G. White a accentuat faptul că starea de sănătate a partenerilor care intenționează să se căsătorească este un factor important. „Adesea, bărbații bolnavi au câștigat dragostea unor femei aparent sănătoase și, pentru că s-au iubit, au simțit că au libertatea deplină de a se căsători, fără ca vreunul din ei să se gândească la faptul că, prin unirea lor, soția urma să sufere din cauza soțului ei bolnav.” (Solii alese, cartea 2, p. 365) Apoi, ea duce subiectul la următoarea concluzie: „Dacă aceia care intră în felul acesta în relația căsătoriei ar fi singurii care ar suferi, păcatul nu ar fi atât de mare. Însă copiii lor sunt obligați să ajungă niște suferinzi, din cauza bolilor care le-au fost transmise.” (Ibid.)SA2 281.6

De asemenea, Ellen G. White a prezentat capacitatea partenerilor de a se susține financiar ca fiind o cerință [483] pentru o căsătorie de succes. Ea a evidențiat faptul că sunt unii „care nu au proprietăți” și „nu au puterea fizică sau energia mintală necesare pentru a obține proprietăți”, dar „s-au grăbit să se căsătorească și au luat asupra lor responsabilități pe care nu le înțeleg corect”. Însă cei care suferă cel mai mult sunt copiii, deoarece „aceia care sunt foarte deficitari în domeniul administrării afacerilor sunt cel mai puțin pregătiți să se descurce în lume și, în general, își umplu casa de copii” care, declară ea, s-ar putea să nu fie „hrăniți și îmbrăcați corespunzător și nu beneficiază de o educație fizică și mintală”. (Ibid., p. 420, 421)SA2 282.1

Apoi, există încă un domeniu în care sunt adresate sfaturi. Acestea se referă la căsătoria dintre bărbați și femei care provin din medii etnice și culturale diferite. Sfaturile se află în manuscrise și în publicații. Două dintre cele patru declarații cu privire la subiectul acesta se află în volumul actual, la paginile 297 și 298. Ele au fost scrise în 1896 și în 1912 și au fost alese pentru a fi publicate în volumul acesta, deoarece au prezentat principiile fundamentale implicate și arată motivul pentru care nu ar trebui să fie încurajate astfel de căsătorii. Autoarea declară că astfel de căsătorii ar putea să creeze cu ușurință „controverse și confuzie”. Un alt motiv pe care ea îl prezintă pentru a descuraja astfel de căsătorii pare a fi acela al dezavantajelor pe care sunt obligați să le suporte copiii proveniți din ele și care ar putea să determine „un simțământ de amărăciune față de părinții care le-au lăsat o asemenea moștenire pe viață”. ^{77*Prima dintre celelalte două declarații care conțin sfaturi cu privire la subiectul acesta apare într-un apel pe care Ellen G. White îl adresează conducătorilor bisericii în 21 martie 1891, îndemnându-i să înceapă o lucrare pentru oamenii de culoare din Statele Unite. Vezi declarația completă în The Southern Work, ediția 1966, p. 9-18. În apelul acesta, ea a scris cu litere groase și în propoziții inconfundabile despre frățietatea tuturor oamenilor și a arătat cu claritate că toți oamenii sunt egali când se închină lui Dumnezeu. În același timp, ea a adresat câteva cuvinte de avertizare. În declarația aceasta, pe care le-a citit-o conducătorilor bisericii, găsim următoarele: „Ca biserică, noi ne facem vinovați de păcat, deoarece nu am depus un efort mai mare pentru mântuirea sufletelor aflate printre oamenii de culoare. (…) Voi nu aveți nicio aprobare din partea lui Dumnezeu de a-i exclude pe oamenii de culoare din locurile voastre de închinare. Tratați-i ca pe proprietatea lui Hristos, așa cum sunt de fapt, în aceeași măsură în care sunteți voi înșivă. Ei ar trebui să fie primiți ca membri în biserică, alături de frații lor albi. Ar trebui să fie făcute toate eforturile pentru a șterge greșeala îngrozitoare care a fost săvârșită față de ei.În același timp, nu trebuie să ducem lucrurile până la extrem și să ajungem la fanatism cu privire la subiectul acesta. Unii vor crede că este corect să dărâme orice zid de despărțire și să întemeieze căsătorii cu oamenii de culoare, dar nu este corect să-i învățăm pe oameni sau să punem în practică lucrul acesta”. — The Southern Work, p. 15}SA2 282.2

[484] Deși aceste patru solii au fost scrise într-un timp special pentru a sfătui în situații dintr-o anumită zonă geografică, oare nu pot ele să fie o avertizare adresată oricui se gândește la o căsătorie în care există circumstanțe și factori ce ar putea să pună în pericol relația și să le lase copiilor o moștenire de care să le pară rău?SA2 282.3

Aceste sfaturi adresate credincioșilor se ocupă de o experiență semnificativă și cu urmări pe termen lung în viață și prezintă o modalitate de a acționa în așa fel încât să existe cât mai puțini factori ce ar putea să ducă la suferințe sufletești și să prejudicieze sau să distrugă relația căsătoriei. Așa cum spune Ellen G. White: „Isus dorește să vadă căsătorii fericite.”SA2 282.4

Declarațiile repetate de Ellen G. White în cuvântări și în scrieri arată cu claritate că nu este vorba de inegalitatea dintre rase. Ea a susținut întotdeauna frățietatea oamenilor și faptul că în rapoartele cerului numele unei persoane de o anumită rasă se află alături de numele uneia de altă rasă. Citiți cu atenție nota suplimentară care urmează, intitulată „Toți oamenii sunt frați”. — Consiliul de administrație al Fundației Ellen G. WhiteSA2 282.5

Ellen G. White Estate, Inc. Washington, D.C.
August 1967