Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Solii alese 2

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Pericolul întinării spirituale

    Creștinii care intră în societăți lumești își fac rău lor înșiși și, de asemenea, îi duc în rătăcire pe ceilalți. Cei ce se tem de Dumnezeu nu pot să-i aleagă pe cei necredincioși ca tovarăși și, în același timp, ei înșiși să nu sufere niciun prejudiciu. În societățile acestea, ei sunt aduși sub influența unor principii și obiceiuri lumești, iar prin puterea de influență a asocierii și a obiceiurilor, mintea ajunge să se conformeze din ce în ce mai mult cu standardul celor lumești. Dragostea lor față de Dumnezeu se răcește, iar ei nu mai au nicio dorință după comuniunea cu El. Ei ajung orbi din punct de vedere spiritual. Ei nu pot să vadă nicio deosebire între călcătorii Legii lui Dumnezeu [129] și aceia care se tem de Dumnezeu și păzesc poruncile Sale. Ei numesc răul bine și binele rău. Strălucirea realităților veșnice dispare. Adevărul le poate fi prezentat în orice mod, oricât de convingător, dar ei nu flămânzesc după pâinea vieții, nici nu însetează după apele mântuirii. Ei beau din fântâni crăpate, care nu pot să țină apa. Oh, prin asocierea cu lumea, este ușor să prindem spiritul ei, să fim modelați de concepțiile ei, așa încât să nu discernem valoarea lui Isus și a adevărului. Măsura în care spiritul lumii locuiește în inima noastră dă măsura în care acesta va controla viața noastră.SA2 71.1

    Când nu se află sub controlul Cuvântului și al Duhului Sfânt al lui Dumnezeu, oamenii sunt robi ai lui Satana, iar noi nu știm până unde îi poate duce el în păcat. Patriarhul Iacov i-a privit pe aceia care simțeau plăcere în nelegiuire. El a văzut care va fi rezultatul asocierii cu ei și, inspirat de Duhul, a exclamat: „Nu vreau să intre sufletul meu la sfaturile lor, nu vreau să se unească duhul meu cu adunarea lor!” (Geneza 49,6). El dă semnalul de alarmă pentru a avertiza fiecare suflet împotriva acestor asocieri. Apostolul Pavel repetă avertizarea: „Nu luați deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului” (Efeseni 5,11). „Nu vă înșelați: «Tovărășiile rele strică obiceiurile bune»” (1 Corinteni 15,33).SA2 71.2

    Când se încrede în strategiile lumești și în invențiile omenești, în loc să se încreadă în Domnul, Dumnezeul lui Israel, sufletul este înșelat. Poate un om să găsească o călăuză mai bună decât Domnul Isus, un sfătuitor mai bun în timp de îndoială și de încercare, o apărare mai bună în vreme de pericol? A lăsa deoparte înțelepciunea lui Dumnezeu în favoarea înțelepciunii omenești este o amăgire care nimicește sufletul.SA2 71.3

    Dacă doriți să vedeți ce vor face oamenii când resping influența harului lui Dumnezeu, uitați-vă la scena din sala de judecată, când gloata înfuriată, condusă de preoții și bătrânii iudeilor, a cerut viața Fiului lui Dumnezeu. Priviți-L pe Suferindul divin stând alături de Baraba, iar pe Pilat întrebând pe cine să elibereze. Strigătul răgușit, sporit de sute de voci pătimașe inspirate de Satana, a fost: „La moarte cu Omul acesta și slobozește-ne [130] pe Baraba!” (Luca 23,18). Iar când Pilat a întrebat ce ar trebui să fie făcut cu Isus, ei au strigat: „Răstignește-L, răstignește-L!” (Luca 23,21)SA2 71.4

    Natura omenească de atunci este aceeași natură omenească și acum. Când Remediul divin care salvează și înnobilează natura omenească este disprețuit, același spirit continuă să existe în inima oamenilor, iar noi nu putem să ne încredem în călăuzirea lor și, în același timp, să ne păstrăm credincioșia față de Hristos.SA2 71.5

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents