Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Solii alese 2

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    CAPITOLUL 1

    De la căderea din Eden, neamul omenesc a degenerat continuu. Diformitatea, debilitatea mintală, boala și suferința omenească au apăsat tot mai greu asupra fiecăreia dintre generațiile care s-au succedat de la căderea în păcat, și totuși cei mai mulți oameni nu înțeleg care sunt cauzele reale. Ei nu se consideră prea vinovați pentru această stare deplorabilă a lucrurilor. În general, ei acuză Providența pentru suferințele lor și Îl privesc pe Dumnezeu ca fiind autorul nenorocirilor lor. Totuși, la baza tuturor acestor suferințe, se află, într-o măsură mai mare sau mai mică, necumpătarea.SA2 241.1

    Eva a fost necumpătată în împlinirea dorințelor ei, când a întins mâna pentru a lua fructul din pomul oprit. Încă de la cădere, satisfacerea sinelui a exercitat o putere aproape supremă în inima oamenilor, bărbați și femei. Ei și-au îngăduit apetitul în mod exagerat și au fost conduși de el, în loc să fie conduși de rațiune. De dragul satisfacerii gustului, Eva a călcat porunca lui Dumnezeu. El îi dăduse tot ce ar fi putut să ceară, și totuși ea nu a fost mulțumită. Încă de atunci, fiii și fiicele ei căzute au urmat dorințele ochilor și ale gustului lor. Asemenea Evei, ei au desconsiderat interdicțiile puse de Dumnezeu, au mers pe calea neascultării și, la fel ca ea, s-au mângâiat cu gândul că urmările nu vor fi atât de îngrozitoare cum era de așteptat să fie.SA2 241.2

    Omul a desconsiderat legile corpului lui, iar boala a crescut treptat. Cauza a urmat efectului. Omul nu a fost mulțumit cu hrana care era cea mai sănătoasă, ci și-a satisfăcut gustul chiar cu prețul sănătății.SA2 241.3

    Dumnezeu a stabilit legile ființei noastre. Dacă vom călca legile acestea, mai curând sau mai târziu, vom fi nevoiți să suportăm pedeapsa. Una dintre călcările cele mai grave ale legilor corpului nostru este umplerea stomacului cu o hrană nesănătoasă, din cauză că [412] aceasta este poftită de un apetit bolnav. A mânca în exces, chiar și o hrană simplă, va distruge în cele din urmă organele digestive, dar pe lângă consumul unei mari cantități de mâncare, dacă aceasta este nesănătoasă, răul este sporit într-o mare măsură. Organismul va suferi.SA2 241.4

    Familia omenească a ajuns să fie tot mai îngăduitoare cu sine, până când sănătatea a fost sacrificată tot mai mult pe altarul poftelor. Locuitorii lumii din vechime au fost necumpătați în mâncare și băutură. Ei au mâncat carne, deși Dumnezeu nu le dăduse permisiunea să mănânce asemenea alimente. Ei au mâncat și au băut în exces și apetitul lor degradat nu a mai avut limite. Ei s-au dedat la o idolatrie dezgustătoare. Au ajuns violenți, cruzi și atât de imorali, încât Dumnezeu nu a putut să-i mai suporte. Paharul nelegiuirii lor s-a umplut, iar Dumnezeu a curățit pământul de întinarea morală prin potop. După potop, când s-au înmulțit pe fața pământului, oamenii au uitat de Dumnezeu și au ajuns din nou pe calea imoralității. Necumpătarea sub toate formele a sporit într-o mare măsură.SA2 241.5

    Domnul i-a scos pe israeliți din Egipt în mod triumfător. El i-a condus prin pustie pentru a-i pune la încercare. El Și-a manifestat de repetate ori puterea minunată, eliberându-i de vrăjmași. Dumnezeu le-a făgăduit să-i ia la Sine, ca pe o comoară prețioasă a Sa, cu condiția să asculte glasul Lui și să respecte poruncile Lui. El nu le-a interzis să mănânce din carnea animalelor, dar a ținut-o departe de ei într-o mare măsură. El le-a oferit hrana cea mai sănătoasă. A făcut să cadă pâine din cer și le-a dat apa cea mai curată din stânca de cremene. Domnul a făcut un legământ cu ei, spunându-le că, dacă Îl vor asculta în toate lucrurile, El îi va feri de boli.SA2 241.6

    Însă evreii nu au fost mulțumiți. Ei au disprețuit hrana primită din cer și au dorit să se întoarcă în Egipt, unde puteau să stea în jurul oalelor cu carne. Ei au preferat sclavia și chiar moartea, decât să fie lipsiți de carne. În mânia Sa, Dumnezeu le-a dat carne ca să-și satisfacă poftele și, ca urmare, mulți dintre ei au murit în timp ce mâncau carnea pe care o poftiseră.SA2 241.7

    Nadab și Abihu au fost uciși de focul mâniei lui Dumnezeu din cauza necumpătării lor în folosirea vinului. Dumnezeu a vrut ca poporul Său să înțeleagă că va fi răsplătit în conformitate cu ascultarea sau neascultarea lui. Nelegiuirea și boala au crescut cu fiecare generație. Necumpătarea în [413] mâncare și băutură, precum și îngăduirea patimilor josnice au tocit însușirile nobile. Pofta a pus stăpânire pe rațiune într-o măsură alarmantă.SA2 242.1

    Familia omenească și-a satisfăcut dorința tot mai mare după alimente bogate, până când a ajuns o modă să-și umple stomacul cu toate delicatesele posibile. Îndeosebi la petreceri, pofta este îngăduită fără rețineri. Se iau prânzuri bogate și cine târzii, alcătuite din alimente foarte condimentate cu sosuri picante, prăjituri cu creme, plăcinte și înghețată etc.SA2 242.2

    În general, cei ce se declară creștini iau inițiativa în aceste întruniri la modă. Sume mari sunt sacrificate zeilor modei și apetitului, prin pregătirea de dineuri cu mâncăruri rafinate care distrug sănătatea și ispitesc pofta, pentru ca în aceste ocazii să se poată aduna bani în scopuri religioase. Ca urmare, pastorii și așa-zișii creștini au participat și și-au exercitat influența — atât prin cuvinte, cât și prin exemplu — în favoarea îngăduirii necumpătării în mâncare și i-au condus pe oameni la o îmbuibare care distruge sănătatea. În loc de a face apel la rațiunea oamenilor, la bunăvoința lor, la omenia lor, la însușirile lor nobile, apelul cel mai plin de succes care poate fi făcut se adresează apetitului.SA2 242.3

    Satisfacerea apetitului îi va determina pe oameni să dea bani, când prin alte mijloace nu s-ar obține nimic. Ce tablou trist pentru creștini! Oare Dumnezeu este mulțumit de un asemenea sacrificiu? Cu cât mai vrednică de primit a fost pentru El paraua văduvei! Cei ce urmează din inimă exemplul ei vor face bine. Binecuvântarea Cerului asupra unui sacrificiu făcut în felul acesta poate să dea valoarea cea mai mare darului celui mai simplu.SA2 242.4

    Bărbații și femeile care se declară a fi urmași ai lui Hristos sunt adesea niște robi ai modei și ai lăcomiei în mâncare. Pentru pregătirea unor adunări la modă, timpul și puterea care ar trebui să fie dedicate unor scopuri mai înalte și mai nobile sunt risipite cu gătitul unei varietăți de feluri de mâncare nesănătoasă. Deoarece este la modă, pentru mulți care sunt săraci și depind de munca lor de zi cu zi va fi costisitor să pregătească pentru vizitatori diferite feluri de prăjituri cu cremă, alimente conservate, plăcinte și o varietate de mâncăruri la modă, care nu vor face decât să le dăuneze celor ce le mănâncă, în timp ce ei au nevoie de banii cheltuiți astfel pentru a cumpăra îmbrăcăminte pentru ei și copii. Timpul acesta, ocupat cu gătitul unor mâncăruri care să satisfacă [414] gustul în detrimentul sănătății stomacului, ar trebui să fie dedicat învățăturii morale și religioase a copiilor lor.SA2 242.5

    Vizitele mondene au ajuns o ocazie de exces în mâncare. Se consumă mâncare și băutură dăunătoare într-o asemenea măsură încât suprasolicită organele digestive. Puterile vitale sunt folosite într-o activitate inutilă de digerare a hranei, care produce epuizare și tulbură circulația sângelui și, ca urmare, lipsa de energie vitală este simțită în întregul organism. Binecuvântările care ar putea să rezulte în urma vizitelor sociale sunt pierdute adesea din cauză că gazda voastră, în loc de a beneficia de conversația cu voi, trudește pe lângă soba de gătit, pregătind o varietate de feluri de mâncare cu care să vă ospătați. Bărbații și femeile creștine nu ar trebui să îngăduie niciodată ca influența lor să aprobe un astfel de comportament prin mâncarea delicateselor pregătite. Faceți-i să înțeleagă faptul că scopul cu care îi vizitați nu este satisfacerea apetitului, ci acela de a face timpul petrecut împreună și schimbul de gânduri și simțăminte să fie o binecuvântare pentru toți. Conversația ar trebui să aibă un caracter înalt și înnobilator, așa încât, când își vor aduce aminte de ea mai târziu, să simtă o plăcere deosebită.SA2 242.6

    Cei care găzduiesc vizitatori ar trebui să aibă o mâncare sănătoasă, alcătuită din fructe, cereale și zarzavaturi pregătite în mod simplu și gustos. Pregătirea unor astfel de mâncăruri va cere doar puțină muncă și cheltuială în plus și, dacă vor fi consumate în cantități moderate, nu vor face rău nimănui. Dacă oamenii lumești aleg să sacrifice timp, bani și sănătate pentru satisfacerea apetitului, lăsați-i să facă așa și să plătească pentru călcarea legilor sănătății, dar creștinii ar trebui să aibă o altă poziție cu privire la aceste lucruri și să-și exercite influența în direcția cea bună. Ei pot să facă mult prin reformarea acestor obiceiuri mondene care distrug sănătatea și sufletul.SA2 242.7

    Mulți își îngăduie obiceiul dăunător de a mânca tocmai înainte de orele de somn. Chiar dacă iau trei mese obișnuite pe zi, totuși, pentru că au o senzație de slăbiciune, ca și când ar fi flămânzi, vor mai lua o a patra masă. Din cauză că și-au îngăduit o astfel de practică greșită, ea a devenit un obicei, iar ei simt că nu pot să doarmă dacă nu mănâncă înainte de a merge la culcare. În multe situații, cauza acestei slăbiciuni este că organele digestive au fost deja solicitate prea mult de-a lungul zilei pentru a digera hrana nesănătoasă impusă forțat stomacului, prea des și în cantități prea mari. Organele digestive suprasolicitate în felul acesta obosesc și [415] au nevoie de o perioadă de odihnă deplină pentru a-și recăpăta energiile epuizate. A doua masă nu ar trebui să fie luată niciodată până când stomacul nu a avut timp să se odihnească după munca de digerare a mesei precedente. Dacă totuși va fi servită o a treia masă, aceasta ar trebui să fie ușoară și cu câteva ore înainte de a merge la culcare.SA2 243.1

    Totuși, în cazul multora, sărmanul stomac obosit se va plânge zadarnic de oboseală. El este obligat să primească mai multă hrană, care pune organele digestive în mișcare pentru a îndeplini din nou aceeași muncă pe parcursul orelor de somn. Somnul unor astfel de oameni este tulburat de vise neplăcute, iar dimineața se scoală neodihniți. Ei simt o stare de slăbiciune și o pierdere a apetitului. Lipsa de energie este simțită în întregul organism. Organele digestive obosesc repede, pentru că nu au avut timp de odihnă. Acești oameni ajung să fie niște suferinzi nenorociți și se întreabă ce i-a făcut să fie așa. Cauza a adus efectul sigur. Dacă practica aceasta este tolerată o perioadă îndelungată, sănătatea va fi prejudiciată serios. Sângele ajunge să fie murdar, fața este palidă și adesea apar erupții. Din partea unor asemenea oameni, veți auzi adesea plângeri, dureri frecvente în regiunea stomacului și, în timp ce muncesc, stomacul lor obosește atât de tare, încât sunt obligați să întrerupă lucrul și să se odihnească. Ei par să nu înțeleagă motivul acestei stări de lucruri, deoarece, de altfel, par să fie sănătoși.SA2 243.2

    Cei care trec de la trei mese pe zi la două vor simți la început o oarecare slăbiciune, îndeosebi la ora când obișnuiau să ia masa a treia. Totuși, dacă perseverează, în scurt timp slăbiciunea aceasta va dispărea.SA2 243.3

    Când ne culcăm, stomacul trebuie să își fi încheiat lucrarea, ca să se poată bucura de odihnă, la fel ca și celelalte părți ale trupului. Digestia nu ar trebui să continue pe parcursul orelor de somn. După ce și-a încheiat lucrarea, stomacul suprasolicitat este obosit, iar faptul acesta cauzează o stare de slăbiciune. Mulți sunt amăgiți în privința aceasta și cred că senzația de slăbiciune este produsă de lipsa de mâncare. De aceea, fără să-i dea stomacului timp de odihnă, ei mănâncă mai mult, fapt care înlătură senzația de slăbiciune pentru o vreme. Cu cât apetitul este satisfăcut mai mult, cu atât va cere o satisfacție mai mare. În general, slăbiciunea aceasta este urmarea consumului de carne, a obiceiului de a mânca frecvent [416] și în exces. Stomacul obosește din cauză că este pus fără încetare la lucru, digerând o mâncare ce nu este cea mai sănătoasă. Pentru că nu au timp de odihnă, organele digestive ajung să fie slăbite și, de aceea, apare senzația de „sfârșeală” și dorința de a mânca des. Remediul pentru starea aceasta este acela de a mânca mai rar și mai puțin și de a fi mulțumiți cu o hrană simplă, mâncând de două ori sau, cel mult, de trei ori pe zi. Stomacul trebuie să își aibă perioadele regulate pentru muncă și odihnă, deoarece mâncatul la ore neregulate și între mese constituie călcarea cea mai dăunătoare a legilor sănătății. Prin obiceiul regularității meselor și al consumului de hrană corespunzătoare, stomacul se va reface treptat.SA2 243.4

    Din cauză că este o modă, stomacul este umplut cu prăjituri cu cremă, plăcinte și budinci și cu toate lucrurile dăunătoare, în armonie cu apetitul nesănătos. Masa trebuie să fie încărcată cu o varietate de mâncăruri, deoarece pofta degradată nu poate fi satisfăcută altfel. Adesea, dimineața, acești sclavi ai apetitului au respirația urât mirositoare și limba încărcată. Ei nu se bucură de sănătate și se întreabă de ce suferă dureri, migrene și diferite boli. Cauza a adus efectul.SA2 243.5

    Pentru a ne păstra sănătatea, este nevoie de cumpătare în toate lucrurile — în muncă, în mâncare și băutură.SA2 244.1

    Mulți sunt atât de necumpătați, încât nu-și vor schimba din niciun motiv obiceiul de a-și satisface lăcomia. Decât să-și țină în frâu apetitul nestăpânit, ei aleg mai degrabă să își sacrifice sănătatea și să moară prematur. Mulți nu cunosc relația dintre mâncare, băutură și sănătate. Dacă ar putea fi iluminați, acești oameni ar avea curajul moral de a-și înfrânge pofta, mâncând mai rar și numai o hrană sănătoasă, iar prin comportamentul lor s-ar scuti singuri de multă suferință.SA2 244.2

    Ar trebui să se facă eforturi pentru a păstra cu grijă ce a mai rămas din puterile vitale, evitând orice povară suprasolicitantă. Poate că stomacul nu își va mai recăpăta sănătatea niciodată, dar o dietă corespunzătoare îl va scuti de o deteriorare și mai mare, iar mulți se vor vindeca într-o măsură mai mare sau mai mică, dacă nu au ajuns prea departe în sinuciderea prin lăcomie.SA2 244.3

    Adesea, cei ce își îngăduie să fie niște robi ai apetitului nesănătos merg chiar mai departe și se degradează singuri, îngăduindu-și pasiunile înjositoare care au fost stârnite de necumpătarea în mâncare și băutură. Ei lasă să se [417] dezlănțuie pasiunile înjositoare, până când sănătatea și intelectul ajung să sufere grav. Însușirile raționale sunt distruse într-o mare măsură de obiceiurile rele.SA2 244.4

    M-am mirat că locuitorii pământului nu au fost nimiciți asemenea locuitorilor Sodomei și Gomorei. Am văzut că sunt suficiente motive pentru starea actuală de degenerare și pentru mortalitatea crescută din lume. Pasiunea oarbă stăpânește asupra rațiunii și mulți sacrifică orice motiv înalt în favoarea poftei.SA2 244.5

    Primul mare rău a fost necumpătarea în mâncare și băutură. Bărbații și femeile s-au făcut robi ai poftei.SA2 244.6

    Deși este unul dintre alimentele cele mai obișnuite, carnea de porc este dintre cele mai dăunătoare. Dumnezeu nu le-a interzis evreilor să consume carne de porc doar pentru a-Și arăta autoritatea, ci pentru că nu era un aliment potrivit pentru om. Această carne i-ar fi îmbolnăvit de tuberculoză și, îndeosebi în clima caldă, ar fi produs lepră și tot felul de boli. Influența ei asupra organismului în clima aceea era cu mult mai dăunătoare decât într-o climă mai rece. Totuși Dumnezeu nu a plănuit niciodată ca porcul să fie mâncat în vreo situație. Păgânii au folosit porcul ca aliment, iar poporul american l-a folosit fără rețineri, ca fiind un aliment important. Carnea de porc nu ar fi plăcută la gust în stare naturală. Ea este făcută să fie gustoasă prin condimente excesive care fac dintr-un lucru foarte rău unul și mai rău. Carnea de porc deteriorează sângele mai mult decât orice altă carne. Cei care mănâncă această carne fără rețineri nu pot să fie altfel decât bolnavi. Cei care fac mult exercițiu fizic în aer liber nu își dau seama de efectele negative ale consumului de carne de porc, așa cum își dau seama cei care își petrec viața în cea mai mare parte în casă, ale căror obiceiuri sunt sedentare și a căror muncă este intelectuală.SA2 244.7

    Totuși nu numai sănătatea fizică este afectată de consumul cărnii de porc. Prin folosirea acestui aliment necurat, mintea este deteriorată și organele de simț cele mai fine sunt tocite. Carnea niciunei creaturi vii nu poate să fie sănătoasă atâta vreme cât mediul ei natural este murdar și se hrănește cu orice lucru respingător. Carnea porcului este compusă din ce mănâncă. Dacă oamenii vor mânca această carne, sângele și carnea lor vor fi degradate de necurățiile care le sunt transmise de la porc.SA2 244.8

    Consumul cărnii de porc a produs tuberculoză, lepră și cancer. Această carne încă îi produce neamului omenesc suferințele cele mai puternice. Apetitul decăzut poftește [418] lucrurile care sunt cele mai dăunătoare pentru sănătate. Blestemul care a apăsat greu asupra pământului și a fost simțit de întregul neam omenesc a fost simțit și de animale. Animalele au scăzut din punct de vedere al mărimii și al duratei vieții. Ele au fost făcute să sufere și mai mult, din cauza obiceiurilor greșite ale omului.SA2 244.9

    Doar puține animale nu sunt bolnave. Multe au fost făcute să sufere grav din cauza lipsei de lumină, aer curat și hrană sănătoasă. Când sunt puse la îngrășat, animalele sunt legate adesea în grajduri strâmte și nu li se îngăduie să se miște și să se bucure de circulația liberă a aerului. Multe animale sărmane sunt lăsate să respire otrava murdăriei din grajduri și cotețe. Plămânii lor nu vor rămâne sănătoși multă vreme dacă inhalează astfel de murdării. Boala este transmisă la ficat și întregul organism al animalului se îmbolnăvește. Aceste animale sunt sacrificate și pregătite pentru vânzare, iar oamenii consumă fără rețineri carnea lor otrăvitoare. Faptul acesta este cauza multor boli. Totuși oamenii nu pot fi făcuți să creadă că această carne pe care au mâncat-o le-a otrăvit sângele și le-a cauzat suferințele. Mulți mor de boli cauzate întru totul de consumul de carne, totuși lumea nu pare să fie mai înțeleaptă.SA2 244.10

    Faptul că aceia care mănâncă alimente din carne nu simt imediat efectul lor nu este o dovadă că ele nu le dăunează. Ele își fac lucrarea sigură în organismul lor, și totuși, pentru o vreme, oamenii nu își dau seama de nimic.SA2 245.1

    Animalele sunt înghesuite în mijloace de transport închise, fiind aproape cu totul lipsite de aer, lumină, hrană și apă, și sunt transportate astfel mii de kilometri, respirând aerul infect care vine din murdăria acumulată, iar când ajung la destinație și sunt descărcate, multe sunt înfometate, sufocate, pe moarte și, dacă ar fi lăsate, ar muri de la sine. Totuși, măcelarul finalizează lucrarea și pregătește carnea pentru vânzare.SA2 245.2

    Adesea, animalele sunt transportate o distanță foarte mare pentru a fi sacrificate. Sângele lor se înfierbântă. Sunt pline de grăsime, lipsite de mișcare fizică și, după o călătorie atât de lungă, sunt umflate și epuizate, și aceasta este starea în care sunt sacrificate pentru vânzare. Sângele lor este foarte inflamat, iar cei ce consumă carnea lor mănâncă otravă. Unii nu sunt afectați imediat, în timp ce alții suferă atacuri de durere intensă și mor de febră, holeră sau alte boli necunoscute. Foarte multe [419] animale sunt vândute în piețele din oraș, deși cei care le-au vândut știau că erau bolnave, iar cei ce le cumpără nu sunt întotdeauna în necunoștință de cauză. Practica aceasta este destul de extinsă în orașele mai mari, iar consumatorii de carne nu știu că mănâncă animale bolnave.SA2 245.3

    Unele animale care sunt duse la măcelărie par să își dea seama ce se întâmplă, se înfurie și înnebunesc literalmente. Ele sunt ucise în starea aceasta, iar carnea lor este pregătită pentru vânzare. Carnea lor este otrăvitoare și le produce consumatorilor crampe, convulsii, apoplexie și moarte subită. Totuși, cauza tuturor acestor suferințe nu îi este atribuită cărnii. Unele animale sunt tratate inuman când sunt duse la măcelar. Ele sunt torturate literalmente și, după ce au îndurat multe ore de suferință extremă, sunt tăiate. Porcii au fost pregătiți pentru vânzare chiar în timp ce erau bolnavi, iar carnea lor otrăvitoare a răspândit boli contagioase, urmate de o mortalitate crescută. — How to Live, nr. 1, p. 51-60SA2 245.4

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents