PRIVIȚI NEÎNCETAT LA ISUS

În timpul revărsării ploii târzii, invențiile oamenilor și strategiile omenești vor fi spulberate uneori, restricțiile impuse de autoritatea oamenilor vor fi ca niște trestii frânte, [59] iar Duhul Sfânt va vorbi cu o putere convingătoare prin slujitorii Săi omenești. Atunci, nimeni nu va căuta să vadă dacă propozițiile sunt bine formulate sau sunt fără greșeală. Apa vie se va revărsa prin mijloacele alese de Dumnezeu.SA2 32.4

Totuși să fim atenți acum să nu-i înălțăm pe oameni, declarațiile lor și faptele lor, și nimeni să nu considere că este ceva măreț să aibă o experiență uimitoare de relatat, deoarece aici se află un teren roditor în care li se va da crezare unor oameni nevrednici. Unii tineri și tinere vor fi scoși în evidență și vor considera că sunt favorizați în mod minunat și chemați să facă vreo lucrare mare. Vor fi multe convertiri de o natură ciudată, dar ele nu vor purta semnătura divină. Imoralitatea și extravaganța vor pătrunde în biserică și mulți vor fi ca niște epave din punct de vedere al credinței.SA2 32.5

Singura noastră cale de a fi în siguranță este aceea de a ne ține strâns legați de Isus. Nu trebuie să-L pierdem din vedere niciodată. El spune: „Despărțiți de Mine, nu puteți face nimic” (Ioan 15,5). Noi trebuie să cultivăm un simțământ continuu al propriei ineficiențe și al stării noastre neajutorate și să ne bazăm întru totul pe Isus. Faptul acesta ne va face să rămânem calmi și statornici în cuvinte și în comportament. Emoțiile intense ale unui vorbitor nu înseamnă putere, ci slăbiciune. Seriozitatea și puterea sunt esențiale în prezentarea adevărului Bibliei și a Evangheliei, care este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire. (…)SA2 32.6

Mulți sunt în pericolul de a fi înghițiți de nisipuri mișcătoare. Când căutăm să avem zelul Duhului lui Dumnezeu, noi suntem întotdeauna în siguranță dacă nu amestecăm zelul acesta cu o putere și o încumetare care nu sunt de origine cerească. Trebuie să fim precauți în toate expresiile pe care le rostim, ca nu cumva sufletele sărmane, cu un temperament aprins, să ajungă la un zel care nu este pe măsura cunoștinței. Aceste suflete vor acționa ca și când ar avea dreptul de a se folosi de Duhul Sfânt, în loc de a-L lăsa pe Duhul Sfânt să Se folosească de ele, să le modeleze și să le formeze după chipul divin. Există pericolul de a o lua înaintea lui Hristos pe cale. Noi trebuie să-L onorăm pe Duhul Sfânt, mergând acolo unde ne conduce El. „Nu te bizui pe înțelepciunea ta!” (Proverbele 3,5). Acesta este unul dintre pericolele în care se află cei ce îi învață pe alții adevărul. [60] Dacă mergem pe calea pe care ne conduce Hristos, aceasta va fi o cale sigură pentru picioarele noastre. Tot ce a zis Dumnezeu este adevărat.SA2 33.1

Totuși pastorii care le vestesc oamenilor căzuți ultima solie a harului nu trebuie să vorbească la întâmplare, ei nu trebuie să deschidă uși prin care Satana va găsi intrare în mintea oamenilor. Nu este lucrarea noastră aceea de a face experimente, de a căuta ceva nou și uimitor, care va crea o stare de entuziasm fals. Satana urmărește să găsească ocazia de a profita de orice manifestare de felul acesta, ca să poată aduce în interiorul bisericii uneltele lui amăgitoare. Lucrarea Duhului Sfânt asupra oamenilor va păstra mintea într-o stare echilibrată. Nu vor fi emoții puternice urmate de căderi.SA2 33.2

Satana se va folosi de fiecare expresie exagerată pentru a aduce un prejudiciu nu numai asupra vorbitorului, ci și asupra acelora care vor împărtăși același spirit și îl vor inspira și altora spre paguba lor. Calmul și solemnitatea trebuie să fie cultivate, iar adevărurile solemne de care ne ocupăm ne vor determina să manifestăm o seriozitate profundă. Cum am putea să procedăm altfel, când avem răspunderea de a le vesti sufletelor care pier solia cea mai sfântă și când avem simțământul viu al apropierii venirii Mântuitorului nostru!SA2 33.3

Dacă vom privi fără încetare la Isus și vom primi Duhul Său, vom avea o vedere spirituală clară. Atunci vom discerne pericolele aflate de o parte și de alta și vom veghea asupra fiecărui cuvânt pe care îl rostim, ca nu cumva Satana să găsească ocazia de a-și urzi amăgirile. Nu vrem ca mintea oamenilor să fie condusă la emoții puternice. Nu trebuie să încurajăm așteptarea de a vedea lucruri ciudate și uimitoare, ci să-i învățăm pe oameni să-L urmeze pe Isus pas cu pas. Predicați-L pe Isus Hristos, care este centrul nădejdii noastre pentru viața veșnică. — Scrisoarea 102, 1894SA2 33.4