Auzit de toate clasele sociale

Toți au mers în pustie pentru a-l auzi. Pescarii neînvățați și țăranii veneau din localitățile învecinate și din regiunile apropiate și îndepărtate. Soldații romani din cazărmile lui Irod veneau să-L audă. Căpitanii veneau cu săbiile la cingătoare, ca să reprime orice ar fi semănat cu o răscoală sau o răzvrătire. Vameșii cei avari veneau din regiunile de primprejur, iar de la Sinedriu veneau preoții cu filacterii late. Toți ascultau ca și când ar fi fost fermecați și toți, chiar și fariseii, saducheii și batjocoritorii reci, neimpresionabili [149] ai timpului, plecau cu zâmbetele pierite de pe chip și cu inima străpunsă de un simțământ al păcatului lor. Nu erau argumentări îndelungate, nu erau teorii formulate cu precizie și cuvântări elaborate cu „punctul unu”, „punctul doi” și „punctul trei”. Totuși elocvența curată, naturală, se dădea pe față prin propoziții scurte, fiecare cuvânt transmițând siguranța și adevărul din avertizările serioase care erau adresate.SA2 81.5

Solia de avertizare vestită de Ioan era asemănătoare cu avertizarea adresată celor din Ninive: „Încă patruzeci de zile, și Ninive va fi nimicită!” (Iona 3,4). Locuitorii din Ninive s-au pocăit și s-au rugat lui Dumnezeu, iar Dumnezeu a acceptat faptul că ei L-au recunoscut. Lor le-au fost acordați patruzeci de ani de probă în care să dea pe față sinceritatea pocăinței lor și să se întoarcă de la păcat. Totuși cei din Ninive s-au întors din nou la închinarea la chipuri cioplite, nelegiuirea lor a ajuns mai adâncă și mai disperată decât înainte, deoarece lumina venise, dar nu fusese primită.SA2 82.1

Ioan a chemat la pocăință oamenii din toate clasele sociale. El le-a zis fariseilor și saducheilor: Fugiți de mânia viitoare! Pretenția voastră de a-l avea ca tată pe Avraam nu este nici de cea mai mică valoare pentru voi. Ea nu vă împărtășește principiile curate și sfințenia caracterului. Sacrificiile ceremoniale nu au nicio valoare, dacă nu înțelegeți că ținta lor este Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii. Voi vă întoarceți de la cerințele lui Dumnezeu pentru a urma ideile voastre pervertite și pierdeți acele caracteristici care vă fac să fiți copiii lui Avraam.SA2 82.2

Ioan a arătat spre stâncile împrăștiate în jur, prin pustie, printre care vânturile își croiau drum, și a zis: „Căci vă spun că Dumnezeu, din pietrele acestea, poate să ridice fii lui Avraam” (Matei 3,9).SA2 82.3

Ioan Botezătorul a înfruntat păcatul cu o mustrare deschisă, adresându-se atât oamenilor cu o ocupație umilă, cât și oamenilor din înalta societate. El le-a spus adevărul și împăraților, și nobililor, indiferent dacă aceștia aveau să-l asculte sau să-l respingă. El s-a adresat personal și la subiect. I-a mustrat pe farisei și pe saduchei, pentru că religia lor consta în forme, și nu în neprihănirea unei ascultări curate și de bunăvoie. (…) El i-a vorbit lui Irod despre căsătoria lui cu Irodiada, spunându-i: „Nu îți este îngăduit să o ai de nevastă.” [150] El i-a vorbit despre pedeapsa viitoare, când Dumnezeu îl va judeca pe fiecare om după faptele lui. (…)SA2 82.4

„Au venit și niște vameși să fie botezați și i-au zis: «Învățătorule, noi ce trebuie să facem?»” (Luca 3,12). Oare le-a zis: „Părăsiți-vă tarabele și casele de schimb?” Nu, ci le-a zis: „Să nu cereți nimic mai mult peste ce v-a fost poruncit să luați” (Luca 3,13). Dacă ei continuau să strângă taxele [pentru romani], puteau să folosească greutăți și cântare corecte. Ei puteau să facă o reformă în acele lucruri care însemnau necinste și asuprire.SA2 82.5

„Niște ostași îl întrebau și ei și ziceau: «Dar noi ce trebuie să facem?» El le-a răspuns: «Să nu stoarceți nimic de la nimeni prin amenințări, nici să nu învinuiți pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulțumiți cu lefurile voastre»” (Luca 3,14).SA2 82.6