MESAJE DE SIMPATIE ȘI SPERANȚĂ, ADRESATE UNUI ASISTENT LITERAR CREDINCIOS ^{1Marian Davis, care s-a alăturat echipei lui Ellen G. White în 1879 și a fost asociată cu ea în lucrarea din America, Europa și Australia timp de douăzeci și cinci de ani, s-a îmbolnăvit de tuberculoză în 1903 și, peste un an și ceva, a încetat din viață. Marian Davis a fost un asistent literar foarte credincios și de încredere, foarte iubită de Ellen G. White. Aici sunt prezentate mesajele de simpatie, nădejde și sfat scrise în timpul ultimelor două luni ale bolii ei, așa cum au fost preluate din corespondența lui Ellen G. White. — Compilatorii}

Melrose, Massachusetts
17 august 1904

[251] Dragă soră Marian Davis,
Mi-ar plăcea să fiu acasă, dar nu știu sigur la care dintre adunări voi fi de acord să particip, prin urmare, vom face tot ce putem mai bine. (…)SA2 141.1

Îi cer Domnului să te întărească. Sperăm că ești mai bine. Continuă să te bazezi cu tărie pe Domnul, ținând mâna ta în mâna lui Hristos. (…)SA2 141.2

Marian, nu trebuie să te descurajezi. Cazul tău este în mâinile Domnului, iar cu privire la tratament, este necesar să-i lași acum pe medici, dr. A și dr. B, să facă pentru tine acele lucruri care trebuie să fie făcute. Avem alte cărți pe care să ți le încredințăm, după ce vei învinge boala de care suferi acum. Nu uita să mănânci, chiar dacă îți cauzează unele dureri. Cu cât te abții mai mult de la mâncare, cu atât vei ajunge mai slabă. (…) Se poate să ne întrebăm: Cum poate Domnul să aibă nevoie de noi? Nu este Dumnezeul nostru plin de tărie? Nu te vei baza tu pe puterea Lui? Nimeni nu poate să te ajute așa cum poate Domnul Isus. Încrede-te în El. El Se va îngriji de tine. — Scrisoarea 378, 1904SA2 141.3

Melrose, Massachusetts
24 august 1904

Dragă soră Marian Davis,
Nu îngădui să intre în mintea ta niciun gând de îngrijorare. Îmi pare rău că ești atât de bolnavă, dar fă tot ce poți pentru recăpătarea sănătății. Mă voi îngriji ca notele de plată să fie achitate. Nu sunt bine, nu sunt în stare să călătoresc mai mult decât o [252] mică distanță cu trăsura. Nu îndrăznesc să întreprind călătorii lungi cu trenul. Atâta vreme cât vei trăi, casa mea este casa ta. (…)SA2 141.4

Marian, aproape tot timpul cât am fost plecată nu am avut nicio poftă de mâncare, dar nu îndrăznesc să încetez să mănânc, pentru că după aceea nu mai pot să fac nimic. Am mâncat când nu am avut poftă de mâncare, ca să pot trăi. De când am venit în locul acesta, am avut poftă de mâncare. Îmi pun încrederea în Dumnezeu și mă rog Lui pentru tine și pentru mine. Nu trebuie să ne temem și să ne îngrijorăm. Pune-ți încrederea în Domnul. Tot ce avem nevoie este să ne încredem în Acela care este în stare să-i mântuiască în chip desăvârșit pe cei ce vin la El și își pun încrederea în El. Isus îți spune ție și îmi spune și mie: „Ține-te strâns de mâna Mea.” Ești încurajată să ai gânduri corecte cu privire la Hristos, Mântuitorul nostru — Mântuitorul tău și Mântuitorul meu. Te-ai bucurat de fiecare ocazie de a face tot ce ai putut pentru înaintarea slavei Sale și vei fi condusă în cetatea lui Dumnezeu când va suna ultima trâmbiță a lui Dumnezeu, iar noi vom fi primiți cu o bucurie adevărată.SA2 141.5

Marian, ai fost asociată cu mine pentru a aduce învățătura sănătoasă într-un contact real cu sufletele omenești, pentru ca ele să primească inspirația și să aibă ca rezultat o practică sănătoasă. „Forma cuvintelor expresive” trebuie să fie prețuită mai presus de aur, de argint și de orice atracție pământească. Tu ai iubit adevărul. Ai suferit mult din cauza neglijenței celei mari cu care a fost tratat Domnul și Mântuitorul nostru. Oh, a avea gândul lui Dumnezeu! Acesta este lucrul pe care l-ai dorit nespus. Fără adevărul lui Dumnezeu, nu există nicio înălțare mântuitoare a omului.SA2 141.6

„Binecuvântează, suflete, pe Domnul, și tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt!” (Psalmii 103,1). Acum, te rog, hai să-I adresăm împreună cuvinte de mulțumire în fiecare zi. Oare nu I se cuvin mulțumiri Aceluia care ți-a cruțat viața în acești ani mulți, ca răspuns la rugăciunea credinței? Încredințează-te în mâinile Sale, în slăbiciunea ta, și încrede-te în El pe deplin. Vom face din Cuvântul lui Dumnezeu regula cea mare a vieții noastre, medicamentul ceresc aflat în mâinile noastre. Noi am încercat împreună să aducem înaintea minților forma adevărată a învățăturii, combinând sfințirea, mila, adevărul și dragostea. Am încercat să prezentăm aceste lucruri cu simplitate, așa încât sufletele să înțeleagă dragostea amestecată cu sfințenia — [253] care constituie pur și simplu creștinismul aflat în inimă. Am făcut ce am putut pentru a prezenta creștinismul ca fiind cununa și slava vieții omului în lumea aceasta, ca o pregătire pentru intrarea în cetatea lui Dumnezeu pentru a fi răscumpărații Săi iubiți și prețioși, în locașurile pe care S-a dus să le pregătească pentru noi. Prin urmare, lăudat fie Domnul! Să-L lăudăm pe El.SA2 141.7

Te rog să mănânci, Marian, pentru că medicul tău pământesc dorește să mănânci și Marele Misionar Medical dorește să mănânci, iar sora [M. J.] Nelson îți va aduce orice vei cere. Nimeni nu poate fi mai mulțumită decât mine, dacă viața ta va fi cruțată pentru a continua să faci lucrarea, dar, dacă vine timpul tău sau al meu de a adormi în Isus, nu trebuie să ne scurtăm viața, refuzând hrana de care are nevoie organismul. Așadar mănâncă, draga mea, indiferent dacă vrei să mănânci sau nu și fă-ți partea pentru vindecarea ta. Fă tot ce poți mai bine ca să te vindeci, iar apoi, dacă Domnul vrea să-ți dea odihnă, tu ai făcut deja ce ai putut. Prețuiesc munca ta. Lăudat fie Domnul, Marian, că Isus, Marele Medic, poate să te vindece! Cu dragoste. — Scrisoarea 379, 1904SA2 142.1

College View, Nebraska
16 septembrie 1904

Dragă soră,
Păstrez cazul tău în atenția mea și sunt întristată pentru tulburarea sufletului tău. Te-aș mângâia, dacă mi-ar fi cu putință. Nu a fost Isus, Mântuitorul cel prețios, de atâtea ori, un ajutor prezent în vreme de nevoie pentru tine? Nu-L întrista pe Duhul Sfânt, ci încetează să te îngrijorezi. Acesta este lucrul pe care l-ai spus altora de multe ori. Îngăduie cuvintelor pe care ți le adresează cei care nu sunt bolnavi așa cum ești tu să te mângâie și fie ca Domnul să te ajute. Aceasta este rugăciunea mea.SA2 142.2

Dacă voia Domnului este ca tu să mori, ar trebui să simți că este privilegiul tău să-ți încredințezi întreaga făptură, trup, suflet și spirit, în mâinile unui Dumnezeu drept și milos. El nu are acele simțăminte de condamnare pe care ți le imaginezi tu. Vreau să încetezi să te gândești că Domnul nu te iubește. Bazează-te fără rezerve pe grija plină de milă a lui Dumnezeu. El așteaptă ca tu să asculți invitația Sa. (…) Nu trebuie să te gândești că ai făcut ceva care [254] L-ar fi determinat pe Dumnezeu să te trateze cu asprime. Eu știu mai bine. Încrede-te în dragostea Sa și crede-L pe Dumnezeu pe cuvânt. (…) Nicio suspiciune sau neîncredere nu trebuie să pună stăpânire pe mintea noastră. Nicio temere de măreția lui Dumnezeu nu trebuie să încurce credința noastră. Fie ca Dumnezeu să ne ajute să ne umilim în supunere și cu blândețe. Domnul Hristos a lăsat deoparte mantia Sa împărătească și coroana regală, ca să Se poată asocia cu omenirea și să arate că făpturile omenești pot să fie desăvârșite. El a fost înveșmântat în hainele milei și a trăit în lumea noastră o viață desăvârșită pentru a ne da dovezi despre dragostea Sa. El a săvârșit o lucrare care ar trebui să facă imposibilă neîncrederea în El. Domnul a coborât din poziția Sa înaltă de conducere din curțile cerești pentru a lua asupra Sa natura omenească. Viața Sa este un exemplu cu privire la ce pot să fie viețile noastre. Pentru ca nicio temere de măreția lui Dumnezeu să nu intervină pentru a șterge credința noastră în dragostea lui Dumnezeu, Hristos a ajuns să fie un om al durerii și obișnuit cu suferința. Dacă Îi este dată Lui, inima omenească va ajunge să fie o harpă sfântă, care produce o muzică sfântă. — Scrisoarea 365, 1904SA2 142.3

College View, Nebraska
26 septembrie 1904

Dragă soră Marian,
Ne rugăm ca viața să îți fie păstrată până când ne vom întâlni cu tine încă o dată — ca să nu mori, ci să trăiești. (…)SA2 142.4

Privește la Isus! Încrede-te în Isus, indiferent dacă vei trăi sau vei muri. El este Răscumpărătorul tău. El este Dătătorul vieții noastre. Dacă vei adormi în Isus, El te va scoate din mormânt la o nemurire plină de slavă. Fie ca El să îți dea pace, mângâiere și bucurie de aici înainte!SA2 142.5

Pune-ți toată încrederea în Isus. El nu te va lăsa niciodată și nici nu te va părăsi. El spune: „Te-am săpat pe palmele Mele”. Marian, dacă pleci înaintea mea, ne vom cunoaște una pe alta acolo. Vom vedea așa cum suntem văzuți și vom cunoaște așa cum suntem cunoscuți. Lasă pacea lui Hristos să vină în sufletul tău. Rămâi credincioasă, pentru că El este credincios față de făgăduința Sa. Pune-ți mâna slabă și tremurătoare în mâna Sa neclintită și îngăduie-I să te susțină, să te întărească, să te învioreze și să te mângâie. Acum mă voi pregăti să părăsesc locul acesta. Oh, aș dori să fiu cu tine în momentul acesta! Cu multă dragoste. — Scrisoarea 382, 1904SA2 143.1