Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Solii alese 2

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    ELLEN WHITE ÎN CEASUL DOLIULUI EI

    În doliul meu recent, am avut o viziune a veșniciei. Am fost dusă înaintea marelui tron alb și am văzut viața mea, așa cum va fi acolo. Nu găsesc niciun motiv de mândrie, niciun merit pe care să-l aduc. „Nevrednică, nevrednică de cea mai mică dovadă de bunăvoință din partea Ta, o, Dumnezeul meu!” — acesta este strigătul meu. Singura mea nădejde este în Mântuitorul cel răstignit și înviat. Cer meritele sângelui lui Hristos. Domnul Isus îi va mântui în chip desăvârșit pe cei care își pun încrederea în El.SA2 150.8

    Uneori, îmi este greu să păstrez o înfățișare voioasă când inima mea este sfâșiată de o durere nespusă. Totuși nu voi îngădui ca întristarea mea să împrăștie ceață pretutindeni, în jurul meu. Perioadele de suferință și doliu sunt făcute adesea mai tulburătoare și mai triste decât ar trebui să fie, deoarece este ceva obișnuit să jelim fără nicio reținere. Cu ajutorul lui Isus, sunt hotărâtă să evit răul acesta, dar hotărârea mea a fost greu încercată. Moartea soțului meu este o lovitură grea, pe care o simt mai adânc, pentru că este atât de neașteptată. Când am văzut pecetea morții pe chipul lui, simțămintele mele au fost aproape insuportabile. Am dorit nespus să strig în durerea mea nespusă. Totuși am știut că lucrul acesta nu putea să-i salveze viața iubitului meu și am simțit că ar fi un gest necreștinesc să mă las pradă întristării. Am căutat ajutorul și mângâierea [268] de sus, iar făgăduințele lui Dumnezeu s-au împlinit pentru mine. Mâna Domnului m-a susținut. Este un păcat să te lași fără rețineri în voia lamentărilor și a jalei. Prin harul lui Hristos, noi putem să fim liniștiți și chiar voioși și atunci când trecem prin încercări dureroase.SA2 150.9

    Să învățăm o lecție a curajului și a tăriei sufletești din ultima întrevedere a Domnului Hristos cu apostolii. Erau pe punctul de a se despărți. Mântuitorul nostru intra pe calea însângerată care avea să-L ducă la Golgota. Niciodată nu a fost o încercare mai grea ca aceea prin care urma să treacă în curând. Apostolii auziseră cuvintele lui Hristos, când a prevestit suferințele și moartea Sa, iar inima lor era plină de întristare și mintea lor era tulburată de îndoială și teamă. Totuși nu au fost strigăte, nici nu s-au lăsat pradă întristării. Acele ultime ore solemne și cruciale au fost petrecute de Mântuitorul rostind cuvinte de mângâiere și asigurare pentru ucenicii Săi, apoi toți au cântat împreună un imn de laudă. (…)SA2 151.1

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents