SEMNUL NOSTRU DISTINCTIV

Pe steagul îngerului al treilea este scris: „Poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.” Instituțiile noastre au primit un nume care prezintă caracterul credinței noastre, iar nouă nu ne este rușine niciodată de numele acesta. Mi-a fost arătat că numele acesta înseamnă mult și că, prin adoptarea lui, noi am urmat lumina care ne-a fost dată din cer. (…) Sabatul este memorialul lui Dumnezeu cu privire la lucrarea Sa creatoare și este un semn care trebuie să fie păstrat în atenția lumii.SA2 223.3

[385] Nu trebuie să aibă loc niciun compromis cu aceia care se închină unui sabat-idol. Noi nu trebuie să ne irosim timpul în controverse cu cei care cunosc adevărul și asupra cărora a strălucit lumina, dacă ei întorc spatele adevărului și acordă atenție unor povești. Mi s-a spus că oamenii vor folosi toate strategiile pentru a face mai puțin evidentă deosebirea dintre credința adventiștilor de ziua a șaptea și credința acelora care păzesc prima zi a săptămânii. În controversa aceasta va fi angajată lumea întreagă, iar timpul este scurt. Nu este timpul să coborâm steagul.SA2 223.4

Mi-a fost arătat un grup de oameni ce purtau numele de adventiști de ziua a șaptea și recomandau ca steagul, sau semnul care ne face să fim un popor deosebit, să nu fie susținut într-un mod atât de izbitor, deoarece, declarau ei, aceasta nu e strategia cea mai bună pentru a asigura succesul instituțiilor noastre. Acest steag distinctiv trebuie să fie purtat prin întreaga lume până la încheierea timpului de probă. Când descrie poporul rămășiței, Ioan spune: „Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus” (Apocalipsa 14,12). Aceasta înseamnă Legea și Evanghelia. Lumea și bisericile sunt în armonie în călcarea Legii lui Dumnezeu, în doborârea memorialului lui Dumnezeu și în înălțarea unui sabat care poartă semnătura omului fărădelegii. Totuși Sabatul Domnului, Dumnezeului tău, trebuie să fie un semn care arată deosebirea dintre cei ascultători și cei neascultători. I-am văzut pe unii întinzându-și mâinile pentru a înlătura steagul și a ascunde semnificația lui. (…)SA2 223.5

Când vor accepta și vor înălța un sabat fals și vor abate sufletele de la ascultarea și credincioșia față de Dumnezeu, oamenii vor atinge punctul care a fost atins de cei din zilele lui Hristos. (…) Oare va alege cineva atunci să își ascundă identitatea și să-și micșoreze devotamentul? Oare poporul pe care Dumnezeu l-a onorat, l-a binecuvântat și l-a făcut să prospere va refuza să depună mărturie în favoarea memorialului lui Dumnezeu, chiar în timpul când mărturia aceasta va trebui să fie vestită? Oare poruncile lui Dumnezeu nu ar trebui să fie și mai prețuite când oamenii disprețuiesc Legea lui Dumnezeu? — Manuscrisul 15, 1896SA2 223.6