FACEȚI LUCRAREA ȘI ACCEPTAȚI SALARIILE OFERITE

[181] Fiecărui om i s-a cerut să facă lucrarea pe care i-a rânduit-o Dumnezeu. Noi trebuie să fim dispuși să facem servicii mici, îndeplinind lucrurile care trebuie să fie făcute și pe care cineva trebuie să le facă, folosind ocaziile mici. Dacă acestea sunt singurele ocazii favorabile, trebuie să lucrăm cu credincioșie. Cel care risipește orele, zilele și săptămânile, deoarece nu este dispus să facă lucrarea ce i se oferă, oricât de umilă ar fi, va fi chemat să-I dea socoteală lui Dumnezeu pentru timpul petrecut greșit. Dacă simte că poate să-și permită să nu facă nimic, deoarece nu poate să obțină salariul dorit, să se oprească și să se gândească la faptul că ziua aceea, acea unică zi, Îi aparține Domnului. El este slujitorul Domnului. El nu trebuie să risipească timpul. Să se gândească: „Voi petrece timpul acela făcând ceva și voi da tot ce câștig pentru înaintarea lucrării lui Dumnezeu. Nu voi fi considerat un om care nu face nimic.”SA2 101.2

Când cineva Îl iubește pe Dumnezeu mai presus de orice și pe aproapele lui, ca pe el însuși, nu se va opri să întrebe dacă lucrurile pe care le face îi vor aduce venituri mari sau mici. El va face lucrarea și va accepta salariul oferit. El nu va da un exemplu rău, prin refuzarea unui loc de muncă, pe motiv că acolo nu poate să primească un salariu atât de mare cum crede că ar trebui să aibă.SA2 101.3

Domnul cântărește caracterul omului în funcție de principiile după care se conduce în relația cu semenii lui. Dacă principiile lui sunt deficitare în afacerile obișnuite, la fel vor fi și în slujirea spirituală adusă lui Dumnezeu. Ele sunt ca niște fire întrețesute în întreaga lui viață religioasă. Dacă ți se pare nedemn pentru tine să lucrezi pentru tine însuți pentru un salariu mic, atunci lucrează pentru Domnul și dă plata muncii tale, ca dar pentru vistieria Domnului. Dă-I lui Dumnezeu un dar de mulțumire pentru că ți-a cruțat viața. Dar nu fi inactiv din niciun motiv. — Manuscrisul 156, 1897SA2 101.4