PRETENȚIA DE A FI SIGILAT ȘI SFÂNT

În 1850, am vizitat împreună cu soțul meu Vermont, Canada, New Hampshire și Maine. Adunările aveau loc [27] în case particulare. Era aproape imposibil să ajungi la inima celor necredincioși. Dezamăgirea din 1844 încurcase mintea multora și nu voiau să asculte nicio explicație cu privire la acel subiect. Ei erau nerăbdători și neîncrezători, iar mulți păreau a fi răzvrătiți, împotrivindu-se experienței lor adventiste din trecut în modul cel mai hotărât. Alții nu îndrăzneau să meargă până acolo încât să nege calea pe care îi condusese Domnul. Aceștia erau bucuroși să audă argumentele din Cuvântul lui Dumnezeu, care se armonizau cu poziția noastră cu privire la istoria profetică. Pe măsură ce ascultau explicația dezamăgirii care fusese așa de amară pentru ei, vedeau că Dumnezeu îi condusese cu adevărat și se bucurau de adevăr. Faptul acesta a stârnit împotrivirea cea mai înverșunată din partea acelora care negau experiența noastră din trecut.SA2 12.1

Totuși am avut de întâmpinat ceva chiar și mai rău din partea acelora care declarau că erau sfințiți, că nu mai puteau păcătui, că erau sigilați și sfinți și că toate impresiile și concepțiile lor erau în conformitate cu cerințele lui Dumnezeu. Sufletele conștiincioase au fost amăgite de pretinsa evlavie a acestor fanatici. Satana lucrase cu viclenie spre a-i face pe acești oameni înșelați să accepte Sabatul pentru ca, prin influența lor, în timp ce pretindeau a crede o parte din adevăr, să poată aduna o mulțime de mari idei false, pe care să le impună oamenilor. De asemenea, Satana a putut să-i folosească într-un mod care i-a oferit un mare avantaj pentru a-i face pe cei necredincioși să se simtă dezgustați, spunând că acești oameni iraționali și inconsecvenți erau reprezentanții adventiștilor de ziua a șaptea. Cei din categoria aceasta impuneau niște teste omenești și niște cruci inventate de ei, pe care Hristos nu le dăduse să fie purtate.SA2 12.2

Ei pretindeau că vindecă bolnavi și fac minuni. Ei aveau o putere satanică și fermecătoare, și totuși erau dictatoriali, aspri și aveau o atitudine asupritoare și nemiloasă. Domnul ne-a folosit ca unelte ale Sale pentru a-i mustra pe acești fanatici și pentru a deschide ochii poporului Său credincios, ca să vadă adevăratul caracter al lucrării lor. Pacea și bucuria au venit în inima acelora care s-au despărțit de această amăgire a lui Satana, iar ei I-au dat slavă lui Dumnezeu când au văzut înțelepciunea Sa care nu dă greș, prezentându-le lumina adevărului și roadele lui prețioase, în contrast cu ereziile și amăgirile satanice. Adevărul a strălucit [28] în contrast cu aceste amăgiri, așa cum strălucește aurul curat în mijlocul gunoiului pământului. — Review and Herald, 20 noiembrie 1883SA2 12.3